Universitatea „Petru Maior“ din Târgu-Mureş are o dinamică a vieţii ştiinţifice demnă de toată lauda. În fiecare toamnă, organizează conferinţe internaţionale căutate de cercetători din ţară şi străinătate, spre a face cunoscute roadele pasiunii lor pentru cunoaştere. Unitatea de măsură a acestui adevăr este dată măcar cantitativ: de la un pliant de câteva pagini (în 2007, când am participat prima oară), la o broşură cu 127 de pagini, în 2014. Aceasta înseamnă paisprezece secţiuni, de la literatură, jurnalism, istorie, ştiinţe politice şi psihologie-sociologie la ştiinţele educaţiei, comunicare şi relaţii publice, economie şi management.

„Comunicare, context, interdisciplinaritate“, titlul conferinţei, a reunit 885 de comunicări ştiinţifice, susţinute de universitari, doctoranzi, masteranzi, cercetători ştiinţifici din mai toate centrele universitare ale ţării.

Am avut contact cu două secţiuni din arealul filologic: de literatură (pentru comunicarea „De la filologie la creaţie – Dumitru Alistar“) şi de lingvistică (pentru comunicarea „George Pascu – lingvist“). Prima lucrare a fost ocazionată de împlinirea a 100 de ani de la naşterea celui mai important slujitor al Literelor băcăuane la nivelul limbii şi literaturii franceze, iar cea de-a doua a fost un bruion. Imediat după prezentarea schiţei de lucrare în secţiunea respectivă, am făcut o vizită (a patra sau a cincea, în ultimii ani) fiicei lui Giorge Pascu (1882, Bacău – 1951, Zlatna). Corina Tîrnăveanu, profesoară de limba şi literatura română, mi-a pus la dispoziţie alte şi alte date preţioase despre viaţa şi opera tatălui ei, care se cuvine grabnic reabilitat în faţa posterităţii.
La secţiunea „Language and Discourse“ i-am audiat pe Oliviu Felecan, de la Baia Mare, prezentându-şi încă un eşantion din cercetările de onomastică cu care centrul universitar din nordul ţării s-a impus la nivel naţional. Două idei am reţinut din comunicarea sa: numele de firme ţin de resorturi psihologice şi economice şi, respectiv, că azi obţinerea unei diplome nu mai este un impediment pentru o persoană înstărită.

De câte ori spun că merg la Târgu-Mureş, mă grăbesc să precizez că scopul este, din 2007, doar ştiinţific. Amalia Pavelescu, de la „Lucian Blaga“ din Sibiu, ne-a trezit interesul cu felul în care privesc antropologii durerea şi cu rolul terapeutic al limbajului. Fazakas Noémi, de la „Babeş Bolyai“ Cluj-Napoca, şi Corina Bozedean, de la „Petru Maior“, ne-au convins că actul traducerii literare este alunecos în cazul când tălmăcitorul este el însuşi scriitor. Patricia Serbac, traducătoare şi ea, ne-a atenţionat că accentul (pe prima silabă, în germana veche) este un canon greu de respectat azi. Adrian Chircu, clujean, a avut comentarii pertinente pentru toate lucrările prezentate, ca şi Luminiţa Chiorean, moderatoarea întâlnirii.

Ultima comunicare a fost, pentru mine, surpriza majoră: Maria-Teodora Vargan, de la „Al. I. Cuza“ Iaşi, a prezentat un fragment din teza de doctorat avându-l în centru pe Vasile Arvinte (coordonator, Al. Gafton), cu referire specială la lucrarea „Român, românesc, România“. Nu se ştia că a doua ediţie a acestei cărţi de referinţă pentru argumentarea lingvistică a identităţii naţionale a fost tipărită la Bacău, la Editura „Egal“, în 2004.

Ţelul suprem al fiecărui creştin pe pământ este mântuirea sufletului, adică dobândirea vieţii veşnice. Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, pe care astăzi Sfânta Biserică o propune spre citire și aprofundare, tulbură viaţa noastră comodă. A trăi doar pentru avere şi a te închide în faţa săracului este una dintre cele mai periculoase ispite: aceea de a te simţi mulţumit de viața aceasta și de a rezerva toate activitățile de zi cu zi pentru plăcere și trup. Domnul Iisus ne descoperă prin această parabolă o soartă teribilă ce este rezervată celor care trăiesc în astfel de iluzii : pierderea mântuirii, a Raiului.
Mântuirea, după învăţătura Sfintei Evanghelii a Bisericii Ortodoxe, se dobândeşte prin păzirea poruncilor date de Dumnezeu oamenilor, cuprinse atât în decalogul Legii Vechi, cât şi în Noul Testament, numit şi Legea Harului. Orice creştin care doreşte să se mântuiască trebuie să săvârşească aceste trei condiţii: să aibă credinţa dreapta în Dumnezeu; să aibă harul Duhului Sfânt, care se dă tuturor prin cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfânta Împărtăşanie, Nunta, Preoţia, Maslul şi să împlinească poruncile cuprinse în Sfânta Evanghelie. Fără aceste trei condiţii obligatorii, nu este mântuire. Una din ele dacă lipseşte, omul nu se poate mântui şi îşi pierde sufletul său, „care este mai scump decât toată lumea”.
Bogatul care avea de toate şi care s-a închis în el, îl pierde pe Domnul, pierde bogăţia, pierde viaţa, se pierde pe el însuşi, pierde numele, pierde tot. Săracul care nu avea nimic, stă lângă Dumnezeu, câştigă viaţa, îşi păstrează numele, câştigă tot. “Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” Aceste cuvinte aruncă multă lumină şi asupra celor de dinainte ducând la înţelegerea lor.
Ceeea ce ne atrage atenția în Evanghelia de azi este indiferența. Indiferența și ignoranța , înlocuirea spiritului crestin cu cel civic este pericolul anilor în care trăim. E una din cauzele pentru care Cuvântul pe care-l primim cu dragoste și entuziasm în Sfânta Biserică la fiecare Sfântă Liturghie rămâne neroditor în sufletele și casele noastre. Ceea ce scapă atenţiei noastre, atunci când trăim indiferenţi este faptul că în epoca secularizării, responsabilitatea mizeriei altora este şi responsabilitatea noastră. De aceea nu putem fi dezinteresaţi. Trebuie să ne asumăm responsabilităţile noastre şi să recunoaştem că există o legătură cu săracul ce ne stă alături. Dacă continuăm să fim indiferenţi, dacă continuăm, să ridicăm ziduri între noi şi ei, ne izolăm tot mai mult faţă de ceilalţi semeni ai noştri aici şi, zice parabola, chiar şi după moarte.
Concluzia Pildei Bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr este clară : După moarte nu se mai poate face nimic- izolarea rămâne veșnică. Dumnezeu este vizibil dar rămânem departe de El așa cum de fapt am ales în viața pământească.
Aceasta este durerea nesfârșită și necuprinsă a Iadului – neputința de a mai putea îndrepta ceva din răul făcut pentru a fi din nou în comuniune cu Creatorul.

Pr.Liviu Burlacu
Centrul ‘‘Izvorul Tămăduirii ”-Bacău

În ziua de 2 noiembrie suntem invitaţi să ne aducem aminte de toţi aceia care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei. În această zi se pomenesc toţi credincioşii răposaţi: rude, prieteni, cunoscuţi sau necunoscuţi, care parcă strigă mereu: „Aveţi milă de noi!”
Comemorarea tuturor credincioşilor răposaţi ne poartă, în mod logic, să medităm despre moarte. Este adevărat că moartea este şi rămâne un fapt negativ, la care natura noastră se răzvrăteşte. Cu toate acestea, Cristos a ştiut să facă din moarte un act de dăruire, de iubire, de răscumpărare, de eliberare. Acceptând în mod creştin moartea, noi o învingem pentru totdeauna.
Biserica învaţă că, după moartea trupului, sufletul poate subzista într-una din aceste trei ipostaze: prima este o stare de fericire totală prin vederea lui Dumnezeu în ceruri, dacă sufletul este cu desăvârşire curat; a doua este o stare de nefericire totală, cauzată de refuzul conştient dat lui Dumnezeu, stare identificată cu iadul; a treia este cea identificată cu purgatoriul, o stare tranzitorie. Sufletul aflat în această stare se ştie salvat şi, pentru că voinţa sa este de-acum conformă cu cea a lui Dumnezeu, acceptă cu bucurie purificarea necesară. Este şi o stare de suferinţă, născută din dorinţa intensă de a intra în împărăţia lui Dumnezeu, dorinţă cu atât mai dureroasă cu cât a dobândit o conştiinţă limpede asupra sfinţeniei lui Dumnezeu şi asupra gravităţii păcatelor proprii. Este şi o stare de speranţă, căci sufletul are certitudinea că va intra cândva în viziunea beatifică la care aspiră.
Aşadar, cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu, dar imperfect purificaţi, deşi sunt siguri de mântuirea veşnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfinţenia necesară pentru a intra în bucuria cerului. Iată de ce Biserica ne invită în luna noiembrie să ne rugăm şi să ajutăm în mod deosebit sufletele din purgatoriu. Iar aceasta să o facem din toată inima. Să nu uităm că va veni momentul în care şi noi vom dormi în cimitir sub o lespede rece care va atrage sau nu atenţia trecătorilor. Iar din acel moment, noi vom fi cei care vom aştepta ca un suflet binevoitor de pe pământ să-şi împreuneze mâinile pentru rugăciune.
Să-i ajutăm pe cei răposaţi prin metoda cea mai eficientă: jertfa sfintei Liturghii. Fiind vorba de meritele lui Cristos, suntem siguri că Dumnezeu ne va asculta. Un alt ajutor pentru cei răposaţi poate fi rugăciunea noastră. Când ne rugăm pentru sufletele din purgatoriu nu-i cerem lui Dumnezeu să-şi retragă sentinţa pronunţată asupra lor, nici să sufere mai puţin. Prin rugăciunea noastră cerem doar ca Dumnezeu să grăbească procesul de purificare a sufletelor, primindu-le cât mai repede în fericirea veşnică. De asemenea, la toate acestea să alăturăm şi fragilele noastre merite pe care le-am câştigat prin faptele bune.

Pr. Silviu-Cristian Salca, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

Bacauanii melomani, dar nu doar ei, pot avea bucuria de a-l vedea pe celebrul dirijor si muzician Andre Rieu in concert la Istanbul. Agentia Inter-Tour organizeaza, pentru acest eveniment, o excursie speciala pe traseul Bucuresti – Russe – Edirne – Istanbul, in perioada 28 – 30 noiembrie.

Concertul va avea loc in Ulker Sports Arena, pe 29 noiembrie, de la ora 20,00. Pentru locuri superioare, suplimentul de pret al biletului este de 15 pâna la 225 de euro. Pretul excursiei, pentru un adult (cazare in camera dubla/tripla) este de 249 de euro, pentru transport cu autocarul si cazare, cu mic dejun, la hotel de trei stele si ghid din partea agentiei.

André Rieu, absolvent al conservatorului din Bruxelles, a infiintat orchestra „Johan Strauss” in anul 1987. Albumul „Strauss&Co” a declansat o adevarata revelatie in rândul iubitorilor de muzica din Olanda. Piesa „The Second Waltz”, a lui Dmitry Shostakovich, a urcat repede pe primul loc in topul 100 al hiturilor si a ramas un an pe primele 10 locuri in preferintele musicale ale melomanilor.

André Rieu este invitat pe toate continentele si sustine concerte in cele mai frumoase locuri din lume, in Italia, Statele Unite, Australia, Japonia. Compania „André Rieu Productions” are 130 de angajati, detine autocare si un avion pentru transportul orchestrei si al materialelor si a devenit o organizatie de mare anvegura.

Situata în Atasehir, una dintre zonele în curs de dezvoltare rapida, pe partea anatoliana a orasului Istanbul, Ulker Sports Arena gazduieste jocurile echipei Fenerbahce Ulker, dar si spectacole, si are o capacitate de 15.000 de locuri.