Acasă Blog Pagina 2949

Apă potabilă cu program, dimineața și seara, la Onești

    Foto: Dan Dima

    În plină iarnă, când zăpada a cuprins din nou totul, oneștenii au parte de o nouă surpriză neplăcută în ceea ce privește furnizarea apei potabile.

    Astfel, după cum se menționează într-un comunicat al SC Domeniul Public și Privat, pentru a face verificări tehnice în vederea idendificării pierderilor de pe rețeaua de alimentare, locuitorii municipiului vor avea apă la robinete dimineața și seara. Programul de restricționare a apei potabile a început de ieri, 20 februarie, fiind valabil timp de 14 zile, astfel încât apa către consumatorii din municipiu, atât persoane fizice cât și pentru cele juridice, se furnizează între orele 5.00-11.00 și 16- 22.00.

    Această măsură a firmei care se ocupă în prezent de serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare în Onești a stârnit indignarea locuitorilor municipiului, care au beneficiat în ultimele luni de furnizarea apei potabile non- stop doar la sărbătorile de iarnă, prilejuite de sosirea Noului An 2017. “Toată ziua se sparg conducte, sunt avarii și noi suferim! Să se rezolve aceste probleme iar municipalitatea să renunțe la festivaluri, «la artificii» și să se lucreze la înlocuirea rețelei de apă potabile din municipiu, care este într-o stare deplorabilă”, a declarat Constantin L. (48 ani), exasperat asemeni multor oneșteni de furnizarea apei potabile după program.

    Este de menționat faptul că noul program de furnizare a apei potabile în municipiul Onești vine după ce oneștenii au avut apă la robinete pe parcursul întregii zile, până la ora 21. Acest program a stârnit un val de nemulțumiri din partea muncitorilor care lucrează în schimburi, ei neputând ca să se bucure de nici un strop de apă la sosirea acasă de la serviciu, deși plătesc apa potabilă la un preț care este printre cele mai mari din județul Bacău.

    Arată-mi cum depozitezi gunoiul, să-ți spun cine ești

    Nivelul de trai și de civilizație al unei comunități, chiar al unui popor, se poate vedea lesne în gunoiul pe care îl face. Groapa de gunoi sau, cum i se spune acum, „depozitul conform de deșeuri”, este oglinda fidelă a indicatorilor amintiți. E simplu: oamenii care trăiesc bine fac și un gunoi de calitate, pentru că folosesc materii de calitate, iar cei care sunt civilizați aruncă gunoiul sortat pe categorii de materiale – hârtie, sticlă, metal, materiale plastice, gunoi menajer etc.

    Prin urmare, arată-mi ce gunoi faci, să-ți spun cine ești! Dar, această condiție nu este suficientă: arată-mi și cum depozitezi gunoiul, deșeurile, pentru a vedea ce fel de om ești.

    De zece ani, a depozita corect deșeurile arată și cât de europeni suntem, pentru că România este membră a Uniunii Europene. Această calitate presupune și drepturi, dar și obligații. Protejarea mediului este una dintre obligații, iar UE are metode să ne aducă pe calea cea bună. Comisia Europeană tocmai a decis, acum câteva zile, să acționeze în judecată România la Curtea Europeană de Justiție pentru că autoritățile nu au reușit să închidă 68 dintre depozitele municipale de deșeuri neconforme, care reprezintă un risc serios pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu.

    Știrea ne pune pe jar și încercăm să aflăm amănunte. De unde, dacă nu de la instituțiile de mediu? Problema este, însă, că lista celor 68 de depozite nu a fost publicată, deci nu știm exact dacă și noi, de exempu, băcăuanii, suntem în apropierea unui depozit neconform. Agenția pentru Protecția Mediului și Garda de Mediu din Bacău spun că la noi nici vorbă de asemenea cazuri și vin cu argumente. Alții cred că nu-i chiar așa, că sunt cel puțin patru depozite neconforme. Iar unul ar fi tocmai muntele de fosfogips de la fostul combinat Sofert Bacău, mare cât China, absolut vizibil. Datele oficiale arată, însă, că termenul pentru închiderea depozitului este ultima zi din acest an, adică nu poate figura pe lista neconformelor.

    Dar, cu ce argumente au venit instituțiile de mediu în a-și susține afirmațiile, aflați din chiar ziarul nostru de astăzi.

    Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi-a prezentat bilanţul activităţii

    Luni dimineaţă a avut loc adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Bacău, ocazie cu care s-a prezentat şi raportul de bilanţ privind activitatea desfăşurată în cursul anului 2016 de către PCA Bacău şi unităţile din subordine.

    La activitate au fost prezenţi procurorul general al României, Augustin Lazăr, procurorul Codruţ Olaru, membru în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, procurorul Ionel Senteş, consilier al procurorului general al României, şi procurorii care-şi desfăşoară activitatea în unităţile de parchet din judeţele Bacău şi Neamţ. Bilanţul a fost prezentat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pr. Carla Petraru.

    În anul 2016, parchetele din circumscripţia PCA Bacău au înregistrat un volum total de activitate de 128.864 de lucrări, dintre care 68.460 dosare penale. Numai PCA Bacău a înregistrat spre soluţionare 6.626 de lucrări, în creştere cu 6,1% faţă de anul 2015, dintre care 1.058 fiind dosare penale.

    La această unitate de parchet au fost soluţionate 753 de cauze, cu 21% mai puţin faţă de 2015, însă a fost o creştere semnificativă cu 228% a numărului cauzelor soluţionate prin trimitere în judecată, de la 40, în 2015, la 131 cauze, în anul 2016, unitatea situându-se pe locul 2 pe ţară la acest indicator. Procurorii de aici au instrumentat la urmărire penală cauze ce ţin de competenţa exclusivă a PCA Bacău, dar şi cauze preluate şi pentru care se prevede efectuarea urmăririi penale proprii în legi speciale.

    În ceea ce priveşte parchetele de pe lângă tribunale, aici s-au înregistrat peste 13.500 de lucrări de soluţionat, dintre care la Bacău au fost 8.126 (1.402 fiind dosare penale) iar la Neamţ au fost 5.423 (1.702 – dosare penale). Parchetele de pe lângă judecătorii, din ambele judeţe, au înregistrat în total peste 64.000 de cauze de soluţionat, cele mai multe, 20.850, fiind la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

    În 2016, activitatea parchetelor din circumscripţia PCA Bacău s-a desfăşurat cu o medie de 90 de procurori, schema fiind ocupată în proporţie de 80,27%, dar cel mai redus grad de ocupare, sub 70%, s-a înregistrat la Parchetele de pe lângă Judecătoriile Moinești, Buhuși şi Podu Turcului.

    Drept și strâmb

    Evenimentele din ultimele săptămâni au transformat românii în experți în drept. Penal și constituțional, mai ales. Totuși, mi se pare că sunt necesare niște precizări pentru că, în iureșul evenimentelor, se pierd lucrurile esențiale.

    În primul rând, există un principiu fundamental care ar trebui știut și anume că orice persoană este nevinovată până la proba contrarie. Iar verdictul de vinovăție îl dă un judecător. Nu un jurnalist, nu un blogger, nu o vedetă TV și nici măcar un procuror. Faptul că X sau Y sunt acuzați nu înseamnă, automat, că sunt și vinovați. Pe cale de consecință, expresii de genul „o să aibă ocazia șă-și demonstreze nevinovăția în instanță” sunt fundamental greșite: în instanță, acuzatul nu trebuie să demonstreze nimic; procurorul trebuie să aducă probe care să demonstreze acuzațiile. Cum am zis: nevinovat până la proba contrarie.

    Există un alt principiu (împrumutat și de jurnalism) și anume „audiatur et altera pars” – să asculți și partea cealaltă. Nu e suficient să asculți acuzațiile, trebuie să vezi ce spune și acuzatul. Pentru că nu știi când apar surprizele. Unele chiar de proporții.

    Văd în comentarii pe rețelele sociale și pe site-uri că există voci care susțin că în cutare caz s-a mușamalizat, nu s-a făcut dreptate și așa mai departe pentru că persoana acuzată de o infracțiune, după ce a fost reținută, este liberă. Confuzia este clară aici: arestul preventiv nu înseamnă că persoana respctivă a fost condamnată; dacă va fi găsită vinovată va ajunge la închisoare dar după proces.

    Rolul Justiției nu este doar să pedepsească, ci și să facă persoana care a greșit să nu mai încalce legea. Prevenirea recidivei este, probabil, mai importantă decât pedeapsa în sine. Problema cu noi, românii, este că înțelegem pedeaspa doar din perspectiva orientală: cel care a greșit trebuie să înfunde pușcăria și să nu mai vadă soarele în veci. Mai pragmatici, nordicii au reușit să-și golească închisorile aplicând alte principii.

    Cel mai important principiu, așa cum îl văd eu, și care, probabil, se află în totală contradicție cu opinia majoritară, este cel stabilit de Iluminismul francez: mai degrabă scapă un vinovat de închisoare decât să condamnăm un nevinovat. Guvernele totalitare – fasciste sau comuniste – au gândit invers, umplând închisorile cu nevinovați doar ca să nu scape vreun vinovat. Totalitarismul civic, la mare modă în aceste zile, gândește, din păcate, la fel.

    Căsătorii de o zi în “Autobuzul Dragostei”

      Așteptat în fiecare an de Dragobete, pe 24 februarie, evenimentul organizat de Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri”, „Autobuzul Dragostei”, a fost de această dată devansat.

      Astfel, acțiunea va avea loc miercuri, 22 februarie, între orele 10.00 și 16.00, „Autobuzul Dragostei” urmând a circula pe traseul 22 și în zona centrală a orașului. Pentru a amplifica această călătorie în lumea dragostei, Autobuzul “Dragostei” va staționa între orele 12.00 și 13.00 în parcarea privată de la Arena Mall și în timpul zilei în parcarea Hotelului Moldova.

      Îndrăgostiții de toate vârstele care vor participa la acest eveniment vor primi un „certificat de căsătorie” valabil doar pentru o zi și vor avea posibilitatea să participe la nenumărate concursuri cu premii oferite de către partenerii evenimentului: Primăria Municipiului Bacău, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, S.C. Transport Public S.A. și Arena Mall.

      Acțiunea, ajunsă anul acesta la cea de-a XII-a ediție, a fost devansată pentru că Liga Studențească din Universitatea „Vasile Alecsandri” va participa vineri la evenimentul național „Gala de 10”, susținut de Uniunea Națională a Studenților din România, acolo unde liga băcăuană a fost nominalizată pentru titlul „Asociația#dezece”.

      Școala din Poduri a intrat în secolul 21

        Investiția pentru care s-a luptat Diana Albu, primărița din Poduri, a fost finalizată. Școala „Gen. Nicolae Șova” are acum grupuri sanitare moderne, în care elevilor nu le este nici frică, nici silă să intre.

        Investiția a costat 325.000 lei și a fost începută în primăvara 2016. În mandatul Guvernului Ponta, când Diana Albu era viceprimar, comuna Poduri a primit zece miliarde de lei vechi la rectificare, sumă destinată investiției de la Școala „Gen. Nicola Șova” și reabilitării unor drumuri.

        Aleșii locali ar fi vrut ca toți banii să meargă la drumuri, dar Diana Albu s-a luptat pentru a moderniza școala. Se vor face și drumurile din Prohozești: banii există, nu au fost cheltuiți, dosarul de autorizare e gata, iar în primăvară, când se va îndrepta vremea, vor începe lucrările.

        Primărița spune că investiția nu e o minune, ci un lucru normal pentru secolul 21. Școala din Poduri are, acum, două grupuri sanitare pentru elevi, unul pentru profesori, unul adaptat persoanelor cu dizabilități și, alături de acestea, o încăpere în care a fost montată centrala termică.

        „Chiar dacă nu e vorba decât despre niște băi, cum zic unii, investiția e foarte importantă pentru cei 500 de copii care învață în această școală. E importantă și pentru comunitate. Aveam niște WC-uri vechi, din 1975, care ne trăgeau în jos la fiecare autorizare și ne făceau de rușine la fiecare eveniment”.
        – Diana Albu, primarul comunei Poduri

        Gabriel Apreutesei, primarul comunei Mănăstirea Cașin, a reușit să schimbe mentalități create de administrațiile anterioare

        – Primăria din comuna Mănăstirea Cașin este, domnule Apreutesei, una dintre puținele edificii de acest fel care are o prispă. Frumoasă, în stilul caselor tradiționale. Cum se vede comuna de pe această prispă, acum, la al patrulea mandat de primar la care ați ajuns, din partea PSD? Ce schimbări esențiale sunt pe fața comunei?

        – La prima vedere, instituția noastră ar părea o primărie conservatoare. Nu m-am gândit nici o clipă la construirea unui nou sediu de primărie, așa cum a fost moda în alte comune, ci la o instituție nouă a primarului comunei Mănăstirea Cașin. Una peste alta, cred că am reușit să schimb mentalități create de administrațiile anterioare și să progresăm. Mă bucur, totodată, să constat că cetățenii vin cu încredere la Primărie pentru a-și rezolva diverse probleme. Imaginea sediului nostru arată că încercăm să păstrăm ultimele rămășițe de tradiționalism din satul românesc. Cum se vede comuna de pe prispa primăriei? Depinde din ce unghi privești: optimist sau pesimist, în roz sau în cenușiu etc. Dacă privești în perioada ploilor torențiale, gândindu-te la vulnerabilitățile pe care le ai pe teren, la bunurile și la viețile cetățenilor, puse în pericol de situație, nu este tocmai confortabil. Bineînțeles că la polul opus se află perioada sărbătorilor de iarnă, când toată comunitatea se bucură, inclusiv noi cei din administrație. Concluzia este că trebuie să privești cu responsabilitate și optimism, dincolo de frustrări și neîmpliniri, atât la ceea ce se întâmplă în comunitate, cat și în afara ei.

        – La începutul actualului mandat ați afirmat că sunteți, practic, un nou primar? Ce ați avut în vedere?

        – Am considerat că un primar care își propune o anumită longevitate în administrație trebuie să se reîncarce de la un mandat la altul. Este nevoie de o sete continuă de informații și de date pe care să le adaptezi si să le folosești în beneficiul comunei. Când încetezi acest proces, înseamnă că se apropie sfârșitul carierei de primar.

        – Ce credeți că așteaptă, în prezent, cetățeanul comunei de la edilii acesteia, de la autoritatea locală? Cât de pregătită, cât de dotată este administrația comunei pentru ca viața cetățenilor să fie așa cum și-o doresc ei, adică tot mai bună? Ce vă mai lipsește?

        – Cerințele din partea cetățenilor noștri sunt multe, diverse, și în creștere în ultima perioadă. Mă refer la cerințe privitoare la infrastructura mare: apă, canalizare, gaz metan, regularizări de cursuri de apă, asfaltări, poduri și podețe, dar și la infrastructura din educație și sănătate. Dacă luăm în calcul toate datele, constatăm că aparatul executiv este pregătit să facă față cerințelor actuale, susținându-ne, bineînțeles, și pe colaboratorii noștri, cărora țin să le mulțumesc cu această ocazie. Cea mai mare problemă o reprezintă resursa financiară, care este, din păcate, din ce în ce mai subțire. Am tendința de a compara comuna de acum cu cea din perioada anilor ’90 ai secolului trecut, când atât în comună, cât și în municipiul Onești exista o abundență a locurilor de muncă, acest lucru reflectându-se evident în bugetul comunei. Lipsa locurilor de muncă se reflectă destul de sumbru în bugetul nostru. Evident, căutăm să compensăm cu alte resurse proprii sau cu fondurile europene. Și vorbim de dezvoltare în condițiile în care bugetul inițial al comunei este de 1-1,2 milioane de euro, din care 60-70% din cheltuieli sunt reprezentate de secțiunea de funcționare, deci destul de dificil. Bineînțeles că am căutat să economisim la maximum posibil din punct de vedere financiar. Am reușit să ne dotăm cu utilaje pentru întreținerea drumurilor, pentru că mulți bani plecau în această direcție; din 2010 până anul trecut am avut propriul sistem de salubritate; am redus cheltuielile de personal și materiale cât am putut de mult, dar atât cât să ne permită o funcționare decentă. Evident că cei mai mulți bani vin din surse externe, atât buget de stat, cât și fonduri europene, cu toate că și această din urma resursă tinde să fie foarte complexă și greu de abordat. Comparăm la un moment dat metodologia aplicării, de exemplu pe programul PHARE unde am aplicat pentru două proiecte în perioada 2006-2010 (sistem de salubrizare, cu studiile aferente) și ceea ce se întâmplă acum cu fondurile puse la dispoziție prin Programul Operațional Regional sau Programul Național de Dezvoltare Regională. Este incomparabil mai dificil, dificultatea a crescut de la an la an și continuă să crească.

        – Totul este (și în administrație) până la bani. Face față bugetul local la cerințele existente? Sunt surse reale de alimentare a acestui buget? De unde vin cei mai mulți bani? Continuăm să vorbim de cunoscutele fonduri europene, de banii pe care trebuie să-i luăm prin proiecte viabile, dar și în baza unui anume potențial de cofinanțare. Cum arată trecutul recent al comunei Mănăstirea Cașin din acest punct de vedere, cum va arăta viitorul apropiat? Ce ținte v-ați propus?

        – În 1999 a fost înlocuită vechea centrală telefonică (serviciul Romtelecom) cu o centrală analogică modernă, deci până în acel an aveam numere de telefon care conțineau litere, dar și nelipsita centralistă care îți făcea legătura dorită. Această situație s-a datorat, în mare parte, poziționării geografice. Abia în toamna anului 2004 a fost instalată prima antenă de retransmisie care oferea acoperire pe un sistem mobil de telefonie, pentru ca astăzi să avem acoperire pe patru sisteme mobile. Este un exemplu minor pentru ceea ce înseamnă istorie recentă și dezvoltare. Gândiți-vă că ne doream și internet în același timp (în 2006), așa că am convins o firmă din Onești să deschidă la noi, într-un spațiu pe care i l-am pus la dispoziție, o sală de internet și am ajuns ca în 2009 primăria să instaleze un sistem de transmisie wi-fi care funcționează și astăzi fără mari probleme. Țintele pe care ni le-am propus concordă cu Strategia de dezvoltare a comunei. În acest an, prin diverse programe de finanțare vom avea: Electrificare-Extindere de rețea pentru alimentarea cu energie electrică a satului Scutaru, în valoare de 1,2 milioane de lei; Construire pod în punctul Zărnescu peste Pârâul Sărățel (400.000 de lei); Modernizare drumuri comunale (3,4 milioane de lei); Alimentare cu apă – Sursă de apă de suprafață, aducțiune și stație de tratare (2,7 milioane de lei).

        – Comună de munte, cu o zestre naturală, istorică și spirituală de invidiat, Mănăstirea Cașin are și valențe turistice. Cât de mult sunt puse în valoare? Ce ar mai trebui făcut în acest sens? Sunt proiecte de această natură pe rolul Consiliului Local? Despre ansamblul istoric și spiritual Mănăstirea Cașin se vorbește deja ca despre un obiectiv care trebuie introdus mai profund în circuitul turistic.

        – Suntem posesorii unei adevărate comori pentru care, din păcate, am făcut foarte puțin să o punem în valoare. Avem bogății antropice pe care le-am divizat în fond construit: începând cu monumentul istoric Fosta Mănăstire Cașin, tranșeele Primului Război Mondial, lanțul de cazemate din perioada interbelică, Cimitirul eroilor sau Fântâna Regelui Ferdinand și până la minunatele case țărănești cu traforajele lor superbe. Cealaltă parte o reprezintă fondul de carte și mă refer la cele două capodopere ,,Fata Moartă”, de Ioan Missir, și „Monografia Cașin- Mănăstirea Cașin”, de Gheorghe I. Simion. Adăugăm la acestea zestrea naturală de pe Valea Cașinului și a afluenților lui: Cascada Buciași, peisajele mirifice de pe Zboina și Clâbuc, Fata Moartă sau Măgura Cașin. Atenția noastră s-a concentrat, în ultima perioadă, pe proiectul ,,Consolidare-restaurare și punere în valoare a ansamblului Fosta Mănăstire Cașin în vederea introducerii în circuitul turistic”, cu o valoare de 4,9 milioane de euro. Așa cum rezultă din titlu, obiectul proiectului este consolidarea componentelor monumentului: ziduri de incintă, biserica, turnul clopotniță, dar și a ruinelor fostului palat domnesc, precum și punerea în valoare a acestui ansamblu care reprezintă începuturile noastre pe aceste meleaguri.

        Mănăstirea Cașin

        Cunoscută mai ales pentru cel mai important obiectiv turistic și confesional pe care îl are, Mănăstirea Cașin, a cărei biserică a fost ridicată în 1655 de voievodul Gheorghe Ștefan, comuna se distinge și prin așezarea sa geografică, în zona muntoasă de pe cursul superior al Râului Cașin, în Depresiunea Cașin-Tazlău.
        Comuna are, în prezent, 5.507 locuitori (la 1 iulie 2016), care trăiesc în patru sate: Mănăstirea Caşin, Lupeşti, Pârvuleşti şi Scutaru. Prima atestare documentară a zonei este legată de data de 15 martie 1410, când Ștefan Voievod a oferit boierului Vlașin Crețescul siliște la Cașin, unde a fost casa tatălui său, Stan Crețul sau Stan Cașin. Cel puțin din secolul al XV-lea, zona a fost colonizată cu populație adusă din Transilvania. Exodul a continuat. ,,Ambasadorul german Diez – scria Nicolae Iorga în articolul «Acte și fragmente relative la istoria românilor» – vorbește de 24.000 de familii trecute în 1767 din Transilvania în Țările Române”. Astfel, locuitori din Țara Bârsei au trecut munții și au colonizat Valea Cașinului. În secolul al XVII-lea au venit aici, îndemnați de scutiri de dări și biruri, grupuri mari de țărani musceleni de la Rucăr și Dragoslavele. De asemenea, la construirea Mănăstirii Cașin au fost aduși circa 800 de robi, în majoritate rromi, care nu au mai părăsit localitatea și au constituit satul ,,Dezrobiții Mănăstirii Cașin”.

        SCM- CSȘM Bacău, directe pentru Europene

        Doi dintre cei trei medaliații băcăuani la Naționale vor reprezenta România la întrecerea continentală ce va debuta pe 13 martie

        Start de sezon fast pentru pugiliștii SCM- CSȘM Bacău. La Naționalele Under22 desfășurate weekend-ul trecut la Brăila, sportivii pregătiți de Relu Auraș, Nicu Cara și Vasile Pradaiș au ajuns în finală la trei categorii de greutate.

        Adrian Ciubotaru s-a laureat campion la 52 de kilograme, în timp ce Sebastian Arbuz și Nicușor Ciobanu au cucerit argintul național la 56 kg, respectiv 64 kg. Doi din cei trei laureați, Ciubotaru și Arbuz au schimbat categoria de greutate, „urcând ” cu succes de la 49 kg, respectiv 52 kg.

        Și ambii vor reprezenta România la Europenele U23 care vor avea loc tot la Brăila, cu începere de pe 13 martie. „Ciobanu este și el în cărți pentru Campionatul European, o decizie definitivă urmând să fie luată zilele acestea”, a declarat Relu Auraș, care a devoalat ce l-a costat pe boxerul băcăuan titlul de campion la categoria 64 la Naționale și, implicit, o prezență certă la întrecerea continentală: „Principalul adversar al lui Nicușor Ciobanu era Șchiopu, cel care l-a și eliminat în toamnă în turul întâi. Prin urmare, noi l-am pregătit pe Nicușor în mod special pentru confruntarea cu Șchiopu.

        În semifinalele Campionatului Național de la Brăila, sportivul nostru a căzut, într-adevăr, cu Șchiopu, pe care l-a învins categoric. Acest succes l-a făcut, însă pe Nicușor să se relaxeze în finala pe care a pierdut-o apoi în fața lui Daniel Costea”.

        Indiferent că va avea doi sau trei reprezentanți la Campionatul European U22, SCM – CSȘM Bacău vizează o prezență pe podiumul continental. „Ne bucurăm că am pășit cu dreptul în 2017 și abordăm cu încredere competițiile internaționale de anul acesta, începând cu Europenele Under22.

        Colaborarea dintre SCM și CSȘM crează premizele unor rezultate notabile, chiar și în condițiile unui schimb de generație a boxerilor noștri”, a concluzionat Auraș.

        Aerostar, învinsă la Sfântu-Gheorghe

        Divizionara C băcăuană Aerostar a pierdut cel de-al treilea amical al iernii, disputat sâmbătă, la Sfântu-Gheorghe, contra echipei de ligă secundă Sepsi OSK. „Aviatorii” au fost învinși cu scorul de 3-0, golurile lui Sepsi fiind realizate de senegalezul Issa (min. 3 și 12) și de Ene (’65).

        Aerostar nu a putut deplasa la Sfântu-Gheorghe lotul complet, pe lângă absența portarului Dornescu, care a decis să abandoneze activitatea fotbalistică, lipsind din „unsprezecele” de start Oanea (probleme personale), Honea, Tudorache (ambii accidentați) și Blănaru, acesta din urmă fiind aflat în vizorul celor de la CSM Pașcani, care l-au luat de la Aerostar și pe Huțanu.

        În aceste condiții, antrenorul Aerostarului, Mișu Ionescu, a folosit următoarea garnitura împotriva lui Sepsi: Albescu- Gheorghiu, Mihăeș, Dima, Strat- Ichim, Chirilă- Istrate, Sahru, Artenie- Ignea. Următorul test al „aviatorilor” este programat miercuri, la Focșani, contra formației din Liga a IV-a din localitate.

        Armanu: „Atitudine, spirit de grup și lipsa presiunii”

        Primul meci, prima victorie: 27-23 cu (ex) lidera Diviziei A Politehnica Iași. Și primul semnal al anului: tânăra echipă de handbal masculin a CSȘM Bacău poate ajunge departe. Cât de departe? „Ținta noastră este ca în 2018 să jucăm în Liga Națională. Asta nu înseamnă însă că nu ne batem și în acest sezon pentru promovare.

        Victoria contra Iașiului a arătat că avem potențial”, a declarat antrenorul băcăuanilor, Gabriel Armanu, care a adăugat:

        „Noi abordăm toate meciurile ca pe niște finale. Cu toate acestea, nu evoluăm sub presiunea rezultatului.

        Dimpotrivă, marele nostru avantaj este că jucăm fără presiune. Dacă vom termina pe primul loc, vom promova direct, dacă ne vom clasa pe locurile 2-3 vom merge la «baraj», iar dacă nu vom ajunge în Liga Națională în vară, atunci ne vom bucura de experiența acestei ediții de campionat ce ne va fi, cu siguranță, de mare folos pentru viitor.

        Acest an este unul foarte relaxat pentru noi”. Armanu consideră că în jocul cu Poli Iași, caracterul de care dau dovadă elevii săi a fost determinant: „Am demonstrat atitudine și spirit de grup. Plus un portar precum Richie Freiwald, care a făcut un meci de referință”. În condițiile retragerii din campionat a LPS-ului Piatra Neamț, CSȘM Bacau va sta în următoarele două etape, urmând să revină pe teren de-abia pe 11 martie, pentru jocul din etapa a 17-a cu Danubuis Galați, din deplasare. În acest context, băcăuanii vor încerca să acopere golul competițional cu perfectarea unei partide de verificare contra Focșaniului sau a Vasluiului.

        Ziua Mondială a Cercetașului, la Nicolae Bălcescu

          Prietenia a fost la cote maxime weekendul trecut în comuna Nicolae Bălcescu, județul Bacău, acolo unde, timp de trei zile, s-a desfășurat cea de-a III-a ediție a Festivalului Cercetășesc „Bucurie și Promisiune”.

          Evenimentul a reunit peste 100 de cercetași din toată țara care au marcat astfel spiritul specific al Zilei Mondiale a Cercetașului, sărbătorită pe 22 februarie, care coincide cu ziua de naștere a lui Baden Powel, creatorul Mișcării de Scout. Tema acestei ediții a Festivalului a fost „Să deslușim misterele”, inspirată din desenele animate cu Scooby-Doo, și a propus participanților trei zile de activități interactive, sociale, de dezvoltare a abilităților și de conștientizare.

          Printre activitățile festivalului s-au numărat și o drumeție plină de provocări, ateliere pe mai multe domenii, prelegeri, momente spirituale și mai multe jocuri educative. Nu au lipsit dansul și petrecerile tematice, bucuria fiind „la ea acasă” la Sala de Sport „Doina Melinte” din comuna Nicolae Bălcescu, acolo unde au fost cantonați pentru cele trei zile toți participanții la acest eveniment. Pe lângă activitățile cu caracter educativ distractiv, în ultima zi de festival (duminică, 19 februarie-n.r.), în cadrul liturghiei, s-a atins și latura spirituală prin depunerea și reînnoirea promisiunilor într-un moment solemn. A urmat tortul și petrecerea de final, unde cei mai vrednici dintre cercetași au fost premiați.

          „Festivalul «Bucurie și Promisiune» înseamnă nu doar trei zile de activitate cercetășească, ci un proces frumos și lung, înseamnă muncă în echipă și trăirea din plin a fiecărui moment de pregătire. Pentru mine e o mare bucurie să lucrez cu așa o echipă, să pot coordona exploratori atât de implicați, plini de idei și cu mult chef de lucru și de râs.

          Numărul mare de participanți din acest an ne-a determinat și mai mult să planificăm o ediție de neuitat, să ne întrecem pe noi și să rămânem în memoria celorlalți pentru cel puțin un an, dar acum, când suntem pe final, pot spune că ne-a reușit! Este uimitor cum în trei zile se leagă prietenii, cât de confortabil te simți în preajma celorlalți după mai puțin de 24 de ore de când îi cunoști și cât de grea e despărțirea. Încercăm să ducem mai departe povestea festivalului, cu dorința să dăm din experiența noastră și celorlalți, și, cu prilejul acestei sărbători a cercetașilor, să fim recunoscători că suntem beneficiari ai acestei metode Scout, care pentru mulți devine un stil de viață cu principii și valori clare”, spune Ioana Bulai, lider coodonator al cercetașilor din comuna Nicolae Bălcescu.

          Strada Aeroportului va fi modernizată

            Proiectul se află în etapa de finalizare a studiului de fezabilitate, studiu care va conține toate datele economice cu valoarea estimată a acestei investiții.

            Pe baza studiului de fezabilitate proiectul va face ulterior obiectul unei proceduri de licitație publică în vederea încredințării lucrărilor de execuție.

            Modernizarea străzii Aeroportului va include lărgirea la 4 benzi de circulație, un sens giratoriu, crearea de trotuare noi, alimentarea cu apă, realizarea canalizării și a unui sistem nou de iluminat.

            Lucrările de reabilitare se vor executa alternativ pe jumătate din platforma drumului, pe cealaltă jumătate urmând să se asigure circulația rutieră spre aeroport.

            Municipiul Bacău devine astfel partenerul Consiliului Județean Bacău care va finaliza în acest an lucrările de modernizare a Aeroportului Internațional „George Enescu”, principala poartă de intrare în regiunea Nord-Est (al cincilea din țară ca trafic de pasageri) și unul din pilonii dezvoltării durabile a Municipiului Bacău în viitorul apropiat.

            Cosmin Necula
            primarul municipiului Bacău

            Cașin: Bărbat accidentat în timp ce traversa strada fără să se asigure

              La data de 18 februarie a.c., în jurul orei 12.00, polițiștii oneșteni au fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment rutier cu victimă, pe raza localității Caşin.

              Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 60 ani, din Oneşti, în timp ce conducea un autoturism pe direcția Caşin- Mănăstirea Caşin, a surprins şi accidentat un barbat de 30 de ani, din comuna Caşin care a traversat strada prin loc nepermis şi fără să se asigure.

              În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a pietonului, acesta fiind transportat la Spitalul Municipal Onești, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate.

              Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat și i-au fost recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

              În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

              Cronica rutieră

                Dosar penal pentru conducere fără permis

                La data de 18 februarie a.c., în jurul orei 11.00, polițiștii oneşteni au depistat un bărbat de 24 ani, din Oneşti, în timp ce conducea un autovehicul pe raza aceleiaşi localităţi.
                Din verificări s-a stabilit că bărbatul de 24 ani, aflat la volanul autoturismului în cauză, avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat, fapt pentru care s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

                Depistat de poliţişti la volan sub influenţa alcoolului

                La data de 18 februarie a.c., în jurul orei 20.00, polițiștii din cadrul Secţiei 3 Poliţie Rurală Onești au depistat, în comuna Caşin, un bărbat de 32 ani, din Onești, în timp ce conducea un autoturism, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
                În urma testării cu aparatul etilotest, acesta a indicat o valoare de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, conducătorul auto fiind condus la Spitalul Municipiului Onești pentru recoltarea mostrelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                În cauză, polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

                Transport ilegal de lemn, depistat de polițiști

                  La data de 19 februarie a.c., polițiștii Secţiei 1 Poliţie Bacău au depistat în trafic, pe strada Calea Republicii din Bacău, un bărbat de 35 ani, din Suceava, care transporta cu o autoutilitară, material lemnos, fără a deţine documente legale de provenienţă şi transport.

                  Materialul lemnos, în cantitate de 47,08 m.c., a fost confiscat și predat lucrătorilor silvici din cadrul Ocolului Silvic Gârleni, iar societatea comercială transportatoare a fost sancţionată contravenţional cu amendă în valoare de 15.000 lei.

                  Exercițiu pentru verificarea sirenelor

                    În data de 21 februarie a.c., S.C. Hidroelectrica S.A. – Sucursala Hidrocentrale “Bistrița” – Piatra Neamț va desfășura o serie de activități de verificare și întreținere a sistemului de avertizare-alarmare în caz de accidente la baraje, de pe raza județului Bacău.

                    Activitățile de verificare vizează sirenele electronice din următoarele localități:
                    – între orele 10:00 – 10:15 – comuna Blăgești;
                    – între orele 10:30 – 11:00 – comuna Racova;
                    – între orele 11:30 – 12:00 – comuna Hemeiuș;
                    – între orele 12:30 – 13:30 – municipiul Bacău;
                    – între orele 14:00 – 14:30 – comuna Letea Veche;
                    – între orele 15:00 – 15:30 – comuna Buhoci;
                    – între orele 16:00 – 16:30 – comuna Corbasca.

                    Pentru a nu crea o stare de nesiguranță și de panică în rândul cetățenilor din localitățile pe raza cărora se vor efectua aceste activități de verificare a sirenelor electronice, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mr. CONSTANTIN ENE” al Județului Bacău a luat măsuri de înștiințare a comitetelor locale pentru situații de urgență cu privire la desfășurarea acestor activități și obligativitatea informării populației.

                    Dosar penal pentru două femei care își foloseau copiii la cerșit

                      Duminică, 19 februarie a.c. în jurul orei 10.00, un echipaj de jandarmerie din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bacău, care se afla în misiune de asigurare a ordinii şi siguranţei publice în municipiul Bacău, a observat două femei în apropierea unei biserici din municipiul Bacău, în timp ce apelau la mila cetăţenilor, folosindu-se de copiii lor minori,

                      Jandarmii au identificat pe L. Luminiţa de 24 ani, domiciliată in Roman, judeţul Neamţ şi pe numita F.Florina de 48 de ani, domiciliată în municipiul Bacau, care ţineau în braţe, proprii copii minori, în timp ce apelau la mila persoanelor care treceau prin zona respectivă.

                      Acestora le-au fost întocmite acte de constatare sub aspectul susceptibil încălcării prevederilor art. 215 din Codul penal (Folosirea unui minor în scop de cerşetorie), documentele şi persoanele fiind predate ulterior lucrătorilor de poliţie pentru continuarea cercetărilor în acest caz.

                      Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bacău recomandă băcăuanilor să nu încurajeze această activitate antisocială şi ilegală, oferind sume de bani sau alte bunuri acestor persoane care apelează la mila publicului.

                      Pagina 1

                        East Side Story. De la Unirea Tricolor la FCM Bacău

                        Campioană a României în 1941, Unirea Tricolor București a fost sacrificată de regimul comunist în 1948 pentru a face loc noii echipe a Ministerului de Interne, Dinamo. După un deceniu în care și-a schimbat de mai multe ori domiciliul și denumirea, fosta grupare oboreană a ajuns în Moldova, pentru a oferi Bacăului un loc de A. „Deșteptarea” vă prezintă azi povestea nefardată a Unirii Tricolor și a legăturii sale cu fotbalul băcăuan.

                        Mai multe nume, o singură poveste

                        Povestea e lungă și întortocheată. Din A în B și înapoi, dintr-un regim politic într-altul, cutreierând orașe și regiuni, ea înșiră și deșiră destine. Și nume, unele demult uitate. Nume de oameni, dar și de echipe. În special de echipe. Unirea Tricolor MAI și Dinamo B. Dinamo Orașul Stalin și Dinamo Cluj. Peste toate, însă, se află Unirea Tricolor București. Pentru că aceasta este, de fapt, povestea Unirii Tricolor București, echipa lui lui Nicolae Lucescu și Nae Ionescu, a lui Ștefan Cârjan și Constantin Anghelache, a lui Titus Ozon și Ticuță Rugiubei. Povestea Unirii Tricolor, așadar. Dar, de la un punct încolo, este și povestea fotbalului băcăuan.

                        Stadionul de lângă Gara de Est

                        Firește, povestea începe cu „a fost odată”. În cazul de față, a fost…o dată: 1 iunie 1926. În acea primă zi de Cireșar de acum peste 90 de ani a luat naștere Unirea Tricolor. ”Părinți”? Două cluburi din cartierul bucureștean Obor: Unirea și Tricolor. Noua echipă juca pe stadionul „Unirea”, de lângă Gara de Est (una dintre primele arene bucureștene dotate cu tribună) și era finanțată de negustorii oboreni. Nu întâmplător, primii săi președinți au fost doi comercianți cu renume în Bucureștiul interbelic: Petru Bolintineanu și Nicolae Lucescu, viitorul conducător al Federației Române de Fotbal.

                        În numele Legiunii

                        Ulterior, Unirea Tricolor a fost percepută și ca o echipă ce avea strânse legături cu Mișcarea Legionară. În 1937, președinte onorific al clubului a fost desemnat filozoful Nae Ionescu, una dintre figurile de seamă ale mișcării de extremă dreapta înființată de Corneliu Zelea Codreanu. Omul care a reprezentat, însă, cel mai bine, spiritul legionar din cadrul Unirii Tricolor a fost Valeriu „Vică” Negulescu. Avocat celebru și viitor primar al Sectorului II, Negulescu a fost unul dintre primii fotbaliști ai Unirii Tricolor și, mai ales, unul dintre conducătorii săi emblematici. Pe durata Statului Legionar, el a condus întreg fotbalul românesc din funcția de șef al Directoratului.

                        Camaradul Vică, zidit de viu?

                        Pentru aderarea la Mișcarea Legionară, Nae Ionescu a fost arestat în timpul dictaturii carliste și trimis in lagărul de la Miercurea Ciuc. Vică Negulescu, în schimb, a plătit mult mai scump: cu propria viață. Arestat în 1948 de regimul comunist, fostul președinte al Unirii Tricolor și-a găsit sfârșitul după suferințe și torturi inumane, în 1959, la Jilava, unde a fost lăsat să moară de diaree prin deshidratare. „Eu știu că nea’ Vică a fost zidit de viu într-unul din pereții închisorii Jilava”, avea să povestească, peste ani, un alt reprezentant al Unirii Tricolor ajuns în temnițele comuniste, profesorul Constantin Anghelache.

                        Fotbaliști și intelectuali

                        Jucător de bază al Unirii Tricolor, Constantin Anghelache (devenit ulterior, alături de Onucu Rus, unul dintre promotorii Liceului de Fotbal din Bacău), a păstrat până la moartea sa, survenită în septembrie 2015, la venerabila vârstă de 95 de ani, o amintire vie „camaradului Vică”: „Unirea Tricolor a fost dominată de excepționala lui personalitate, el având drept vis intelectualizarea echipei”. De altfel, nu mai puțin de șapte dintre componenții echipei care avea să câștige campionatul României în 1941 aveau studii superioare: Vasile Cristea, Anghel Crețeanu, Ștefan Cârjan, Johnny Dumitrescu, Sonny Niculescu (prim-violoncelist al Orchestrei Radio), Constantin Anghelache și Lulu Mihăilescu.

                        Un titlu și două finale de Cupă

                        În 1940, gruparea de lângă Gara de Est ar fi trebuit să retrogradeze în B. Diktatul de la Viena, care ciopârțise inclusiv harta fotbalului românesc și imixtiunile politice, care au interzis activitatea prim-divizionarelor AMEFA Arad și CAMT Timișoara, au făcut însă ca Unirea Tricolor să rămână in prima divizie. Formația pregătită de antrenorul-jucător Ștefan Cârjan a onorat acest bilet de favoare cucerind titlul național, singurul din istoria clubului. Unirea Tricolor s-a aflat la un pas de a reuși eventul, însă în septembrie ’41 a fost învinsă cu 4-3 de Rapid în finala Cupei României. A fost a doua finală pierdută de oboreni, după cea din 1936: 1-5 cu Ripensia.

                        Lotul Unirii Tricolor, campioană națională în ediția 1940-’41
                        Portari: Anghel Creteanu, Vasile Cristea.
                        Fundași: Gheorghe Petrescu, Ilie Iliescu, Constantin Marinescu.
                        Mijlocași: Constantin Anghelache, Nicolae Florea, Ion Boteanu, Flavian Brădescu.
                        Atacanți: Ștefan Cârjan, Ilie Criciotoiu, Johnny Dumitrescu, Sonny Niculescu, Lulu Mihăilescu, Andrei Alecu, Tudor Paraschiva, Ioan Bodea.
                        Antrenor: Ștefan Cârjan.


                        Roșu după negru

                        Titlul național și finala de Cupă din 1940-41 au constituit apogeul Unirii Tricolor. Mai întâi s-au adunat norii negri ai războiului, doi dintre jucătorii Unirii Tricolor, Andrei Alecu și Traian Ionescu pierind pe front. Apoi, odată cu venirea la putere a Partidului Comunist, cerul a luat culoarea sângelui. Urgia roșie nu a ocolit nici echipa din Obor. În toamna lui 1947, din dorința de a avea o reprezentantă în prima divizie, Ministerul Afacerilor Interne a avansat ideea unei fuziuni între propria echipă, cea a Poliției Capitalei (Miliția avea să apară abia în 1949) și Unirea Tricolor. Antrenorul echipei, Ștefan Cârjan și Constantin Anghelache, care, pe lângă rolul de jucător, îndeplinea și funcția de secretar general al clubului, s-au opus. Nu însă și conducătorul Unirii Tricolor, colonelul Nicolae Cruțescu. Șantajat, Cruțescu a acceptat fuziunea.

                        Din vestiar, în pușcărie

                        Așa avea să apară Unirea Tricolor MAI, condusă de la birou de Mircea Brătucu, directorul general al Poliției și din umbră de nimeni altul decât ministrul de Interne, torționarul Teohari Georgescu. Revenit la echipă în ianuarie ’48, după ce în toamnă plecase alături de Constantin Anghelache, în semn de revoltă față de realizarea fuziunii, Ștefan Cârjan avea să antreneze Tricolorul MAI doar până în luna martie. Exclus din funcția de antrenor „pentru grave abateri de la disciplina sportului”, Cârjan avea să fie aruncat la finalul lui ’48 în beciurile comuniste, cu o pedeapsă de 14 ani, dintre care ultimii patru, în Deltă, la tăiat stuf. Acuzat de apartenența la Garda de Fier, Constantin Anghelache avea să ajungă si el în închisoare pentru doi ani și patru luni. La fel si alți doi foști „uniriști”: portarul Anghel Crețeanu și extrema Ilie Criciotoiu. Apunea o epocă, răsărea alta.

                        Imnul Unirii Tricolor

                        „Și nedespărțiți vreodată
                        Ca furtuna de sub nori
                        Să ne amintim că suntem membri
                        Ai Unirii Tricolor

                        Au lovit și cu Ciocanul

                        La începutul lui 1948, sub tutela Ministerului de Interne a mai trecut o prim-divizionară, Ciocanul. Iar pe 11 aprilie, ziarul „Sportul Popular” publica un comunicat elaborat de Sindicatul Ministerului Afacerilor Interne: „Pe drumul realizărilor democratice Sindicatul MAI va activa cu două grupări polisportive în care vor fi desvoltate toate ramurile sportive. Grupările vor acționa sub denumirea «Dinamo A» pentru fostul AS Ciocanul și «Dinamo B» pentru fosta Unirea Tricolor”. Dinamo B, adică fosta Unirea Tricolor a retrogradat în B la finalul sezonului 1947-’48, dupa un „baraj” cu AS Armata București, viitoarea…Steaua! Un an mai târziu, Dinamo B termina pe loc de promovare campionatul diviziei secunde. În locul său, însă, promova Metalochimic Reșița. Motivul? În Divizia A nu era loc și pentru… Dinamo B.

                        De la Orașul Stalin la Cluj

                        În curând, pentru Dinamo B nu a mai fost loc nici în Capitală. Echipa a fost mutată în noiembrie 1949 la Brașov. Cum orașul de sub Tâmpa primise în acea perioadă numele de Orașul Stalin, formația a devenit, logic, Dinamo Orașul Stalin. În 1950, Dinamo Orașul Stalin a promovat în Divizia A. Iar în 1953, deși tocmai rămasă fără fostul „unirist” Titus Ozon, chemat la arme de Dinamo București, gruparea brașoveană a încheiat campionatul pe locul 4, la doar cinci puncte de campioana CCA. În vara lui 1957, Unirea Tricolor, alias Unirea Tricolor MAI, alias Dinamo B, alias Dinamo Orașul Stalin și-a făcut din nou bagajele. O aștepta un nou drum. Și o nouă identitate: Dinamo Cluj!

                        Pe Someș, doar un an
                        Dinamo Cluj?! Cum așa? În sezonul 1956-’57, Clujul rămăsese fără echipă în prima divizie după retrogradarea Științei, fosta și viitoarea „U”. Iar la Brașov promovase în A Energia Steagul Roșu. Așa că Dinamo Orașul Stalin sau Dinamo Brașov, mai nou, trebuia să ia calea Clujului. Unde va evolua ca…Dinamo Cluj. „În vara lui ’57, ne-am mutat la Cluj. Eu aveam 17 ani și tocmai fusesem promovat în prima echipă a lui Dinamo”, își amintește brașoveanul de ieri și băcăuanul de azi, Nicolae Vătafu. Cum a devenit Nicu Vătafu băcăuan? Simplu: printr-o nouă mutare a echipei Dinamo Cluj. De data aceasta, spre Est. La Bacău. Vertijuri? Ei bine, și pe majoritatea componenților de la Dinamo Cluj i-a luat cu amețeală când au aflat, în iunie 1958, că trebuie să o ia din nou la picior.

                        „La Bacău n-au nici Operă”

                        „Și tocmai unde? La Bacău? Păi cum o să putem juca acolo unde n-au nici Operă”, s-a îmbufnat Țârcovnicu. ”Pe noi nici să nu contați”, au răbufnit Drăgoi și Costică Rădulescu. „Ne aflam într-un turneu de jocuri în Uniunea Sovietică, la Odesa, atunci când a venit vestea că ne vom muta de la Cluj la Bacău. Știința Cluj revenise în primul eșalon, așă că nu mai era nevoie de noi pe Someș. Cum Bacăul tocmai căzuse din divizie, iar ministrul de Interne din acea vreme, Alexandru Drăghici era deputat de Bacău, s-a hotărât că microbiștii băcăuani nu pot rămâne fără echipă de A. Soluția era ca Dinamo Cluj să devină Dinamo Bacău. Și cum ordinul se execută, nu se discută, ne-am conformat cu toții. Inclusiv Drăgoi și Rădulescu, care, după două săptămâni de instrucție la sânge, au făcut rapid stânga-nprejur”, relatează Nicolae Vătafu.

                        Rugiubei I și Rugiubei II

                        Peregrinările fostei Unirea Tricolor se încheie aici. Aici, în 1958. Și aici, în Bacău. Legăturile dintre fosta grupare oboreană și fotbalul băcăuan vor continua însă să dăinuie. Principalul cap de pod a fost profesorul Constantin Anghelache, stabilit în Bacău după perioada de detenție. Un alt liant a fost familia Rugiubei. Tatăl și fiul. Fiul, Mihai Rugiubei va fi golgheterul lui Dinamo Bacău și al Sport Clubului, călcând astfel pe urmele tatălui său, Ticuță, atacant în echipa Unirii Tricolor. ”Pe Rugiubei l-a adus Sandu Kovacs, din Ferentari. Când a venit, Ticuță era încă un copil, dar nea’ Fane Cârjan era încântat de evoluțiile sale. «Mă, fir-ar al dracului. Să vezi că ăsta mă scoate din echipă»”, rememora Constantin Anghelache. Pănă la urmă, Ticuță Rugiubei i-a luat locul în echipă lui Ștefan Cârjan. Așa cum Dinamo Bacău a luat locul în A lui Dinamo Cluj. Cu siguranță că și fără ajutorul de la Cluj, Dinamo Bacău (Sport Clubul si FCM-ul de mai târziu), și-ar fi continuat activitatea. Și, în mod cert, ascensiunea. La fel de sigur este însă ca altfel s-ar fi scris atunci povestea.

                        Fotbal de sertar

                        În ediția de azi, „Deșteptarea” vă prezintă povestea Unirii Tricolor. Campioană a României la fotbal acum 76 de ani, echipa în care a evoluat și profesorul Anghelache a pribegit mai bine de un deceniu, până când si-a găsit sfârșitul în 1958, în Bacău, unde a oferit un loc și un lot de A gazdelor de la Dinamo, adică FCM-ului de mai târziu.

                        Poate că sunt puțini acei care (mai) știu de Unirea Tricolor. Iar la cum merg lucrurile, în curând, nu mulți o să-și mai amintească nici de FCM Bacău. Fie că ne place sau nu, vreme de peste 60 de ani, fotbalul băcăuan a fost reprezentat de echipa ce s-a chemat, pe rând, Dinamo, Sport Club, FC Constar, Selena, AS și FCM. Azi, la cinci ani de la dispariția FCM-ului, constatăm și dispariția fotbalului din Bacău. Și în alte orașe au pierit echipe.

                        La Galați. La Ploiești. La Constanța. La Timișoara. La Cluj. Dar peste tot au renăscut. Din propria cenușă. Nu au apelat la alte denumiri, ci la tradiție. La istorie. La dragostea, dar și implicarea necondiționată a fanilor. Așa există azi Petrolul 1952 Ploiești, cu 7.028 de spectatori la un meci de Liga a IV-a jucat toamna trecută cu…AFC Brebu. Și tot așa există Suporter Spirit Club Constanța. Cu 150 de membri cotizanți, cu 1000 de spectatori la meciuri și cu un buget de 100.000 euro în Liga a IV-a! Exemplele pot continua.

                        Incluzând și unul negativ: Bacăul. Aici nu se întâmplă nimic. Avem un stadion în ruină. De ce să-l modernizăm/ reconstruim dacă nu avem echipă? Și la ce bun să facem echipă dacă nu avem stadion? E un cerc vicios, care îi ține captivi pe microbiștii băcăuani, câți or mai fi ei astăzi. Da, da, cunoaștem placa: fotbalul e despre „o grămadă de șarlatani care fug după o minge”, așa cum comenta recent un user semnat… Profesor.

                        Și nu, fotbalul nu e o prioritate; o știm și pe asta. Dar spuneți-o si celor peste 600 de copii băcauani care practică fotbal în cadru organizat. Probabil că ei o să vă raspundă că fotbalul e o poveste frumoasă. Ce merită trăită pe stadion, nu în fața televizorului sau a tastaturii.

                        ULTIMELE ȘTIRI