Înainte de 1989, propaganda vorbea despre “crearea omului nou”. Ce trebuia sa fie ăla, nu știu și probabil nu multă lume știe pentru că discursul era unul mecanic, menit să bifeze o temă; nimeni nu-i dădea atenție, nici cei care vorbeau, nici cei care ar fi trebuit să asculte. După căderea Comunismului, însă, “omul nou” a devenit o realitate de care ne lovim la fiecare pas.
Pentru că ceea ce n-a reușit Comunismul – transformarea psihologică a omului – a reușit cu brio Capitalismul. Comunismul a încercat să construiască niște standarde morale în care nu credea, dealtfel, nimeni, Capitalismul, mai pragmatic, nu și-a propus să adauge, ci să demoleze.
De unde se vede și superioritatea acestui sistem: în vreme ce comuniștii încercau, teoretic, să creeze supraoameni care să demoleze munții și să spargă normele, capitaliștii l-au debarasat rapid pe om de cultură, de sentimente, i-au pus în față televizorul și l-au bombardat cu mesaje sexuale până când s-a definitivat “omul nou” capabil să răspundă la stimuli simpli, care nu gândește mai mult decât are nevoie și care, în general, este blocat în clișeele care i-au fost implementate: lumea se împarte în “buni” și “răi”, noi suntem ăia buni, trebuie să ne luptăm cu cei răi și să eliberăm popoarele oprimate pentru ca și acei oameni să aibă Coca Cola, și hamburgeri, și filme americane.
Cei tineri vor ridica din sprâncene, dar adolescenții de dinainte de 1989 erau superiori din punct de vedere cultural celor din zilele noastre. Sigur, atunci nu erau telefoane mobile, computere, televizoare plate; în schimb erau librării, biblioteci și suficient timp pentru a socializa și a schimba idei.
Astăzi, problema cu “omul nou” o reprezintă gradul mare de conformism; în mod, poate surprinzător, înainte de 1989 omul respingea uniformizarea impusă; astăzi omul nou dorește să fie la fel cu ceilalți: să aibă aceeași haină, același telefon, același televizor cu restul. “Înainte”, fiecare gândea pentru el pentru că școala reușea nu doar să-i umple mintea cu informații, ci să-l învețe și cum să le folosească. Astăzi, cu regret, în ciuda unor vârfuri pe ici și colo, absolvenții posedă acces la cunoștințe dar nu știu să le pună în context.
În ciuda unor impresii, dacă am sta să comparăm societatea – cel puțin cea românească – de dinainte de 1989 și de acum, vom observa că pe vremea vechiului regim, oamenii erau mai greu de manipulat în timp ce astăzi propaganda are o sarcină mult ușurată de șabloanele implantate în mințile oamenilor.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
