Fără recitaluri în concurs, cea de-a doua zi de Bacău Fest Monodrame, respectiv sâmbătă, 22 aprilie, a fost animată, în prima parte, de reprezentațiile unor liceeni sau studenți la teatru, aspiranți la o carieră în actorie, în a doua parte, de recitalul unui nume conscarat în domeniu, invitat la festival, respectiv Emil Boroghină, iar la căderea serii, marcând astfel și finalul zilei, de actorii Teatrului Municipal Bacovia, prin spectacolul ”Amphitrion 38”, producție a actualei stagiuni a instituției, în regia lui Horia Suru. Trecând prin mesajele pe care protagonișii scenei au încercat să le transmită, dincolo de joc, prin jocul însuși, neputând, în calitate de spectatori să nu ne raportăm însă, și la trăirile acestora, caracterizarea zilei a doua de Bacău Fest Monodrame, în trei cuvinte, ar fi: strigăte în gol.

Primele strigăte au fost date, de la orele 11, respectiv 12, în pub-ul Valhalla – partener în acest an al Teatrului Municipal Bacovia în cadrul festivalului -, printr-un spectacol lectură din creația proprie, de către băcăuancele Anca Szilagy (”Te interpretez”) și Ștefania Micu (”Trezește-mă!”), ambele eleve de liceu îndrăgostite de teatru, urmate de două scurte recitaluri oferite de Cristine Hămbășeanu (”Rușinea” de Claire Castillon) și Șerban Melnic (”București – Constanța”, creație proprie) laureați ID FEST 2016.

Dincolo de aprecierile pe care cu adevărat le merită pentru pasiunile și devotamentul prin care au început de la vârsta asdolescenței să investească în ele, cele două eleve băcăuance, Anca și Ștefania, trebuie, onest, încurajate să continue și pe parte literară, cele două texte pe care fetele le-au adus (cu emoție mare) în fața publicului dezvăluindu-le înclinațiile în acest sens.

Fetele au reușit să-i emoționeze pe cei prezenți, prin mesajele textelor lor, Anca, în ceea ce ne privește, în mod special. Interpretarea Ancăi (elevă la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu”, Bacău) a adus a spovedanie, povestea spusă de ea fiind un strigăt (din câte altele la fel!) al copilului părăsit, prin divorț, de un părinte, un strigăt care pentru omul mare de apoi, deși va căpăta alte semnificații, nu se va stinge, practic niciodată.

Copilul din omul ajuns mare nu va uita niciodată îndemnul primit, înainte de a fi părăsit de tată, de la acesta, ”Zâmbește, iar curcubeul din spatele tău te va face să te simți mai colorată!”, ci-i va da doar, în permanență, noi valențe, în funcție de etapele vieții prin care va trece. Un text sincer, frumos, dureros, o interpetare la fel.

Un strigăt au fost și textul și interpretarea Ștefaniei Micu (clasa a XII-a, Colegiul Național ”Vasile Alecsandri”, Bacău), deși, din punctul nostru de vedere, ușor forțate, ambele, pentru vârsta ei. Ștefania a spus povestea imaginată a unei angajate la morgă care într-o zi se trezește, dând la o parte cearșaful de pe un cadavru, în fața marii ei iubiri alături de care, după treceri prin amintiri și regrete de a nu fi împărtășit la timp iubirea, alege să ”plece”.

Un recital convingător (având în vedere faptul că este abia la început de drum) l-a avut Cristine Hămbășeanu, studentă la actorie, prin strigătul ”Rușinea”, de Claire Castillon, o poveste (din nou ca atâtea altele!) despre ”conflictul” dintre generații: răzvrătirea adolescentină împotriva părintelui, înțelegerea și revenirea la profundă admirație uneori, prea târziu ( în cazul de față după moartea mamei) față de acesta. Un tex bun, o interpretare bună, sensibilă, curată.

Talentul nu-i lipsește nici lui Șerban Melnic, aspirant la cariera de actor. Interpretarea lui a fost explozivă, provocând de la bun început hohote de râs, pentru a se termina în tăcere, îndemn la autoreflecție. Șerban a spus povestea –strigăt a unui șofer de autobuz al cărui vis, acela de a ajunge actor, nu s-a împlinit. Un recital tip stand-up comedy, din punctul nostru de vedere, nu foarte convingător, tânărul având de lucru – suntem siguri că știe asta – la capitolul ”arta interpretării” (nu sunt suficiente doar talentul, simțul umorului, spontaneitatea) și la dicție.

Din păcate, spre deosebire de celelalte ediții ale festivalului (cu diferitele lui denumiri pe parcurs), când sălile de spectacol (în spații dedicate ori neconvenționale) forfoteau efectiv, publicul larg în general și cel tânăr în special, în primele două zile de festival, din păcate, au lipsit.

Golul celei de-a doua zile de Bacău Fest Monodrame a sunat, însă, cel mai puternic, neașteptat și profund dezamăgitor în ceea ce ne privește, prin recitalul susținut de un nume consacrat al scenei românești, Emil Boroghină. Un recital desfășurat, urmare a parteneriatului încheiat, la Hotel Decebal – Clubul Cultural, în prezența, a circa 80 de oameni și aceștia, în proporție de 90%, invitați ai Festivalului – actori, critici, presă etc. doar, pe degete, câțiva elevi și tineri studenți.

Un recital marcat de eșec – repetăm, din punctul nostru de vedere, dar și al ecourilor de după! -, încă de la început atât din cauza defecțiunilor tehnice, dar și din cauza unei interpretări total irelevante (poate cei din primul rând au reușit să se conecteze mai mult).

Când spui (după) Eugene Ionesco – ”Berenger, Ucigaș fără simbrie”, Emil Boroghină și Teatrul Național Craiova spui și așteptări. Or, recitalul susținut în cadrul Bacău Fest Monodrame, de o personalitate ca Boroghină a fost, cu tot respectul pentru actor, un eșec din perspectiva spectatorului -cele mai multe ecouri de după, inclusiv căscatul intens din sală în timpul reprezentației ne-au confirmat asta-, o tânguire din care nu știm cine, îmbrăcat în haina onestității, a înțeles ceva. Poate că așteptările noastre – mari! – au fost de vină, totuși… Oricum, ceva s-a întâmplat.

O prezență ceva mai mare a publicului, sala fiind aproape în întregime ocupată, s-a remarcat la ultima reprezentație a celei de-a doua zile Bacău Fest Monodrame, desfășurată pe scena instituției organizatoare , Teatrul Municipal Bacovia, respectiv spectacolul ”Amphitrion 38”, după Jean Giraudoux, în regia lui Horia Suru și interpretarea (bună) a actorilor din teatrul băcăuan.

Sperăm într-o revigorare a manifestării din acest an, în zilele următoare. Duminică, de la orele 11.00, la Pub Valhalla este spectacol lectură al unui nominalizat la Concursul de Dramaturgie, iar de la orele 17, tot aici, recital în concurs Andreea Darie (Teatrul 7, Iași), ”Două piese cu o femeie” după Franz Xaver Kroetz, regia Ion Mircioagă. La Teatrul Bacovia, de la orele 18.30 este recital De vorbă cu Ștefan Hagimă și tot la Teatru, de la orele 20.30, este programat spectacolul ”Ursul”, după Cehov, cu Dana Dumitrescu și Marius Bodochi (Teatrul de Stat Constanța).

1 de 8

„Spectacolul cărţii”, una dintre cele mai apreciate şi interesante manifestări din cadrul Zilelor Centrului „George Apostu”, a continuat sâmbătă, 22 aprilie, de la ora 17.00, la Sala ATENEU, cu un adevărat spectacol de poezie, critică literară şi emoţionante mărturisiri, prilejuit, de data aceasta, de lansarea cărţii „Mehrab (cele mai frumoase poezii)”, a poetului iranian Sohrab Sepehri, în excepţionala traducere a prof. dr. Gheorghe Iorga, unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii şi literaturii persane din România.

N-a fost doar o simplă lansare, cei peste 300 de spectatori (fapt unic la asemenea gen de manifestare) au asistat, au participat, la un regal de poezie, mai puţin cunoscută în această parte de lume, în interpretarea actorului Geo Popa, care a recitat din „Mehrab”, într-o sală unde doar simfoniile şi liedurile mai răsună aşa de frumos şi curat, completat de criticul literar Adrian Jicu, care a introdus publicul, atât în universul poeziilor lui Sohrab Sepehri, cât şi în creaţia profesorului Gheorghe Iorga.

Am spus „creaţie”, deoarece, după cum afirma şi criticul Adrian Jicu, Gheorghe Iorga nu este doar traducătorul cărţii, el este chiar poetul, deoarece a reuşit să pătrundă în cele mai intime sensuri ale limbii, ale cuvântului şi mesajului poetic al autorului. De altfel profesorul Iorga şi-a susţinut teza de doctorat cu lucrarea „Omar Khayyam şi complexul mitului european”, a mai tradus celebrele „Rubayate” ale lui Omar Khayyam, „Îngropat de viu”, de Sadegh Hedayat, dar şi frumoasele poezii semnate de Forugh Farrokhzad, cât şi alte antologii de poezie persană. Adrian Jicu a mai remarcat la Gheorghe Iorga că, în actualul volum tradus, şi-a asumat (cine putea să o mai facă!) şi rolul, pe lângă cea de traducător, de antolog, biograf, bibliograf, postând chiar şi un Cuvânt înainte, astfel că cititorul are în faţă o carte completă, despre opera unuia dintre cei mai mari poeţi moderni iranieni.

Criticului i-a fost foarte greu să se împartă între autor şi traducător, alegând totuşi să vorbească despre Gheorghe Iorga („Traducerea este o recreere a poeziei lui Sohrab”), cel care, în mai bine de două decenii, a reuşit să facă cunoscută literatura, mai ales poezia persană, în Bacău, în Moldova, în România, deschizând ferestra către o mare cultură, departe de noi şi, totodată, foarte aproape, ne-a ajutat, ne-a îndemnat, să iubim, poezia şi poeţii persani, traduşi în toate limbile pământului, aşa cum iubim marii poeţi ai lumii.

De altfel, persana (iraniana) se vorbeşte doar într-o singură ţară, însă acest „accident” nu a împiedecat-o să cucerească lumea, de aici, a spus Gheorghe Iorga, s-a născut sintagma „Domeniul persan”, unic în literatura universală. În cuvântul său, prof. dr. Gheorghe Iorga a apreciat şi a mulţumit directorului Centrului „George Apostu” pentru curajul de a deschide această instituţie către literatura persană: „Este, cred, singurul centru cultural din România unde se vorbeşte, se citeşte şi se recită poezie persană.”

Marele Premiu „George Apostu” şi Diploma de Excelenţă, acordate prof. dr. Ioan Mitrea

Ca în fiecare an, Centrul „George Apostu” acordă unor personalităţi din viaţa culturală, socială, literară, artistică, unor istorici, filosofi, profesori emeriţi, artişti plastici, actori, Marele Premiu şi Diploma de Excelenţă, pentru merite deosebite în domeniile în care activează, pentru activitatea de promovare a imaginii Bacăului, a culturii şi spiritualităţii acestor locuri. Printre premianţii anilor trecuţi am aminti doar câteva nume: Radu Beligan, Ilie Boca, Alexandru Zub, Solomon Marcus, Gheorghe Iorga, Ovidiu Bălan, Ovidiu Genaru, Gheorghe Zărnescu etc.

Marele Premiu şi Diploma de Excelenţă i-au foat acordate, în 2017, prof. dr. Ioan Mitrea, istoric de prestigiu, cercetător, arheolog, scriitor, iniţiatorul şi conducătorul unor reviste de prestigiu în domeniul istoriei şi arheologiei. Laudaţio a aparţinut istoricului Ştefan Virgil Niţulescu, preşedinte al Reţelei Naţionale a Muzeelor din România. De altfel, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, pe 4 aprilie, cotidianul Deşteptarea i-a dedicat profesorului Ioan Mitrea o pagină de ziar, în care au fost publicate principalele date biografice, profesionale şi ştiinţifice. Premiul şi Diploma i-au fost înmânate de o altă personalitate a Bacăului, intrată şi ea, în luna februarie, în Clubul select al octogeanrilor, artistul Ilie Boca.

În răspunsul său, Ioan Mitrea a adus un omagiu înaintaşilor săi, profesorilor, arheologilor care l-au iniţiat şi apoi sprijinit în această nobilă activitate de cercetare a istoriei noastre. „M-am îndrăgostit de arheologie încă din liceu şi, cum prima dragoste nu se uită, nu am mai părăsit această frumoasă activitate până astăzi. Mentorul meu a fost academicianul Vasile Pârvan, părintele arheologiei româneşti, de la care am învăţat ce este munca, regulile şi legile arheologiei. Acum, de la înălţimea vârstei mele, le sugerez tinerilor, elevi, studenţi, tineri cercetători să fie perseverenţi, să studieze, să fie optimişti, numai aşa poate veni şi consacrarea şi recunoaşterea muncii tale.”

În onoarea sărbătoriţilor, a invitaţilor, a publicului prezent, organizatorul Zilelor Centrului „George Apostu” a oferit un Concert de gală, susţinut de Orchestra de Cameră a Filarmonicii „Mihail Jora”, dirijor Sergiu Spiridon, cu lucrări de Bach, Tomaso Albioni, Edgar Elgar şi Samuel Barber.
Manifestările continuă şi duminică, 23 aprilie, la Centrul „George Apostu, începând cu ora 11.00.

1 de 46

Sâmbătă, de la ora 11.00, în Sala „Nicu Enea”, de la SIF „Moldova”, au debutat activităţile ediţiei a XXII-a a Zilelor Centrului de Cultură „George Apostu”, puse anul acesta sub egida unui generos slogan „ImagiNaţie – Energia Culturii” şi sunt dedicate celor 10 ani de la integrarea României în Uniunea Europeană.

Desfăşurate pe parcursul a două zile, 22-23 aprilie, manifestările vor fi coordonate de Geo Popa, director al Centrului de Cultură „George Apostu”, în prima zi a avut loc prima parte a „Spectacolului Cărţii”, în care personajul principal a fost CARTEA. Nicoleta Popa Blanariu, conf. univ. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri”, titulara Cursului de Literatură Comparată, membru şi iniţiator al grupului de cercetare LOGOS, membru al grupului de cercetare „Espace(s)”, de asemenea membru al redacţiilor unor reviste de specialitate, colaborator al revistelor Ateneu şi Vitraliu, a lansat două volume „Când literatura comparată pretinde că se destramă. Invarianţii, un fir al Ariadnei?” (vol.1) şi (Inter)text şi (Meta)spectacol” (vol.2), apărute în Colecţia „Universitas”, seria „Literatura Universală şi Comparată”, Editura Eikon, Bucureşti, 2016.

Despre întreprinderea meritorie a autoarei au vorbit conf. univ. dr.Simina Mastacan şi prof. univ. Constantin Călin, critic şi istoric literar. Cele două volume cuprind, mai ales primul, cursurile universitare, articole apărute în diverse publicaţii, ridicate, prin selecta şi valoroasa bibliografie, la un nivel accesabil specialiştilor, „oamenilor inteligenţi” (C. Călin), iar volumul doi, după cum mărturiseşte autoarea, se adresează studenţilor, publicului dispus să intre pe terenul literaturii comparate.

De fapt, intenţia Nicoletei Popa Blanariu este de a răspunde la întrebarea „Ce este literatura compartă şi care este viitorul ei”: „Bătrâna Doamnă, Literatura comparată, îşi cere, în continuare, dreptul la existenţă”, iar profesorul Constantin Călin, atent la detalii, inclusiv de ordin fizic şi al numelui autoarei, face o incursiune în istoria acestei discipline, aducând în discuţie apoi calităţile şi atributele unui comparatist, ceea ce-i deosebeşte pe aceştia de ceilalţi filologi, enumerând doar cîteva: dicţia intelectuală, capacitate de analiză şi sinteză, cultură solidă, cunoaşterea mai multor limbi străine. Spectaolul cărţii a continuat cu volumul „Prozatorul Bacovia”, semnat de istoricul şi criticul literar Liviu Chiscop, apărută la Editura „Babel”, Bacău, 2016, cu o prefaţă de Casian Maria Spiridon, scriitor ieşean, preşedinte al Filialei Iaşi a USR, care afirma: „Prozatorul Bacovia, condensata carte a lui Liviu Chiscop, este o primă încercare de cuprindere exaustivă a paginilor de proză artistică şi nonartistică a băcăuanului George Bacovia. Inventarul complet al celor câteva zeci de pagini sunt, cum subliniază şi autorul, o propunere şi un îndemn – le consider întru totul îndreptăţite şi necesare – spre editarea integrală a ceea ce se cheamă „proza bacoviană”. (…)

Prin demersul său critic, Liviu Chiscop argumentează adevărul că George Bacovia nu e doar poet, ci, în aceeaşi măsură şi prozator”, scrie Casian Maria spiridon. Despre acelaşi volum au vorbit Nicoleta Popa Blanariu, discurs care merită reluat, publicat, fiind unul de înaltă ţinută academică, o lecţie de „literatură comparată”, şi prof. Cecilia Moldovan, poet, membru al USR, Filiala Bacău.
„Spectacolul cărţii” continuă, de la ora 17.00, la sala Ateneu, cu lansarea cărţii „Sohrab Sepehri: Mehrab(cele mai frumoase poezii), ediţie îngrijită, antologie, traducere din limba persană, cuvânt înainte, note şi comentarii, bibliografie, selecţie critică”: prof. Gheorghe Iorga. Despre carte vor vorbi criticul Adrian Jicu şi acad. Alexandru Boboc. Va citi din poeziile autorului persan, actorul Geo Popa.

Vom reveni cu amănunte.

1 de 20

Vineri seara, 21 aprilie, Valhalla Pub din Bacău a găzduit evenimentul de lansare a volumului de debut literar ”Inspiră adânc! Expiră!”, al unui ”corporatist ieșean”, Ciprian Albu. În mod surprinzător, poate, – având în vedere și că în același timp, în oraș a debutat o nouă ediție a Festivalului Recitalurilor Dramatice, Bacău Fest Monodrame, a fost un eveniment la care participarea publicului a fost peste așteptări, pub-ul dovedindu-se a fi neîncăpător.

Fără critici invitați, fără fast, doar cu emoție – emoție ce a definit ceea ce ar trebui să fie firescul unui astfel de eveniment –, lansarea propriu-zis a durat mai puțin de jumătate de oră, timp în care autorul și-a mărturisit inspirația scrierii acestui prim – poate și ultim roman, justificându-și totodată alegerea de a-l lansa prima oară în Bacău și nu în Iași, acolo de unde vine.

”Sunt copleșit de câți sunteți și poate vă întrebați de ce am ales să lansez cartea prima oară în Bacău. Asta se se întâmplă pentru că deși sunt din Iași, de Bacău mă leagă niște prietenii frumoase și trainice și chiar atunci când am început să scriu, am avut lângă mine oameni de nădejde de aici. Cartea a fost inspirată de un desen făcut de fiica mea, când avea patru ani, un chip uman neterminat. Când am întrebat-o de ce chipul nu are conturul întreg, ea mi-a spus: păi, pe acolo intră, în mintea oamenilor, gândurile negre. Atunci s-a născut ideea scrierii acestui roman. Este un roman de iubire, de viață și nu are nimic a face cu viața mea de… corporatist”, a spus Ciprian Albu.

Evenimentul a însemnat însă nu doar lansarea unei cărți, ci și un vernisaj, împreună cu autorul fiind prezentă la propriu, dar și prin tablourile expuse, și Daniela Burdia, artista fiind cea care, inspirată de scriitura lui Ciprian Albu, i-a realizat grafica de copertă.

”Cred că desenul realizat de Daniela reprezintă excelent subiectul și mesajul cărții: doi oameni care deși locuiesc în aceeași lume, au vieți separate, uitând să comunice”, a mărturisit Ciprian Albu.
Pentru a stârni curiozitatea publicului, într-o scurtă pauză de ”Bacău Fest Monodrame”, actrița Teatrului Municipal Bacovia, Simona Nica și-a purtat pașii spre Valhalla (partener, de altfel, în cadrul fesivalului de teatru) pentru a lectura un scurt fragment din ”Inspiră adânc! Expiră” a debutantului autor.

Finalul evenimentului a fost marcat de, desigur, sesiunea de autografe, dar și de un cald recital muzical oferit de Alina Chiriac.

”Inspiră adânc! Expiră”, despre care psihologul băcăuan Roxana Mihăilă spune că ”este o călătorie tulburătoare cu un roller coaster care te conduce, cu viteză amețitoare, pe un drum cu sens unic, în care fiecare secundă este simțită altfel”, a apărut la Editura Sedcom Libris din Iași, pe site-ul editurii (www.editurasedcomlibris.com) cei interesați putând afla detalii despre volum și posibilitatea de achiziționare a acestuia.

Am motive serioase să cred că tare ar mai fi întristată Latife Hanîm dacă ar mai trăi acum și ar vedea în ce direcție o ia Turcia. Latife a rămas cunoscută în istorie ca doamna Atatürk, iar anul trecut, la Editura Univers, a apărut o carte despre viața acestei extraordinare femei. Ea se numește chiar „Doamna Atatürk” , autoare fiind Ipek Calișlar.

Este o monografie de o impresionantă luxurianță a documentării, despre care scriitorul Orhan Pamuk, singurul turc cu Premiul Nobel pentru literatură, spune că „e bogată, surprinzătoare și profundă”, ceea ce explică succesul de care se bucură peste tot în lume. Scrisă de o femeie jurnalist, cu spirit liber, cartea are o evidentă notă empatică, fiind foarte clară prețuirea specială a autoarei pentru emancipata Latife, educată în Europa, luptătoare temerară pentru drepturile femeilor. Într-un timp când în Turcia ele erau private de multe drepturi civile și erau tratate ca ființe inferioare. Provenită dintr-o familie bogată din pitorescul Izmir ( străvechea și minunata Smirnă), Latife a fost trimisă la școli înalte din Occident, ajungând să aibă o vastă cultură. Era poliglotă, știa araba, persana, greaca, latina, germana, engleza, franceza, italiana.

Cunoscându-l pe Mustafa Kemal Ataturk, salvatorul și părintele Turciei moderne, vizionarul, reformatorul, înainte de a-i deveni soție i-a fost cea mai apropiată colaboratoare. Se spune că aveau lungi discuții, în cursul cărora ea îi stimula mintea, cu vorbirea-i fluentă, cu argumente, sfaturi, idei născute din vasta ei cultură europeană. Avea „o minte ageră și masculină și un trup feminin atrăgător”, după mărturia unui jurnalist, a unui bărbat așadar, de unde și atributul „masculină” pentru minte, evident, un fel de act de autoadmirație. Latife, care de copilă dovedise o fire dârză, privea oamenii direct în ochi și nu avea pic de timiditate.

Dar era sensibilă și romantică, talentată, îndrăgostită de literatură, de poezie și muzică. Și îndrăgostită până peste cap de eroul Mustafa Kemal, pe care l-a găzduit în superba lor casă din Izmir, în timpul războiului cu grecii. Îi purta chipul într-un medalion de la gât, dar pe atunci multe turcoaice umblau cu poza marelui victorios, a Gaziului. Numai că ei îi ghicise în palmă o țigancă, zicându-i că o așteaptă fericire și bucurie, desfătare și distrugere deopotrivă, pricina lor fiind un bărbat blond cu ochi albaștri, soarta ei. Care nu avea să fie altul decât Mustafa Kemal. S-au căsătorit, dar mariajul lor a fost foarte scurt, doar de doi ani. După divorț, Latife a trăit foarte retrasă, a refuzat orice interviu, și nu și-a scris memoriile. Se pare că, pe lângă faptul că erau amândoi două firi extrem de puternice, două personalități cu un ego supradimensionat, două săbii care nu intrau în aceeași teacă, au exista și motive inavuabile de viață intimă, care puteau murdări imaginea marelui erou. Iar Latife, cu inteligența ei superioară, cu marea ei generozitate, a ales tăcerea totală. Pentru că, dincolo de dragostea ce i-a legat pe cei doi soți, între ei a rămas toată viața un respect nobil.

Deși cei doi au trăit puțin timp împreună, influența doamnei Atatürk asupra cursului istoriei, schimbat de Mustafa Kemal, a fost una covârșitoare. I-a fost alături Gaziului în toate marile hotărâri legate de modernizarea și democratizarea Turciei și a luptat pentru drepturile femeilor, pentru demnitatea lor. Călcată de atâtea și atâtea ori în picioare (și nu numai în lumea islamică) chiar și în zilele noastre.

Vremea capricioasă nu i-a ţinut pe iubitorii de artă în case şi au venit, joi, de la ora 17.00, la Galeriile ALFA, pentru a participa la vernisajul unei inedite expoziţii de grup, de pictură şi grafică: “Arta la feminin”. Ideea a aparţinut Silviei Tiperciuc, membră a UAP, Filiala Bacău, muzeograf-restaurator pictură-expert la Complexul Muzeal “Iulian Antonescu”, la realizarea căreia a contribuit decisiv şi Marcela Gavrilă, muzeograf-expert, la Galeriile Alfa.

Pe simeze au expus cinci artiste, patru din Iaşi şi una din Bacău. „Acest grup, a spus de la început Marcela Gavrilă, nu s-a constituit ad-hoc, cum s-ar putea crede. Între cele cinci artiste există legături personale, dar şi artistice. Toate sunt reprezentante ale şcolii ieşene de pictură, fiind absolvente ale Academiei de Arte „George Enescu” din oraşul de pe malul Bahluiului, e adevărat că în ani diferiţi. Fiecare dintre invitatele noastre are o carieră impresionantă, artistică şi profesională, fiind, în acelaşi timp, şi prietene, chiar dacă se spune că, în general, femeile sunt mai egoiste. Mai au în comun talentul, harul creatorului de frumos, sensibilitatea şi predispoziţia pentru dialog. Ce le deosebeşte? Evident că tehnica, modul de transpunere a ideilor pe suportul material, dar mai ales diversitatea temelor abordate şi transmise privitorului.” Este greu şi dificil în acelaşi timp pentru criticul de artă, pentru reporter să vorbească, să scrie despre cinci artişti, cinci stiluri, cinci sau mai multe modalităţi de transmitere a mesajului artistic. Ideea expunerii operelor de artă, grupat, pe artişti, dar şi combinat, are darul de a-l introduce pe privitor în universul creaţiei fiecărei artiste, oferindu-i posibilitatea, în acelaşi timp, dacă este interesat, să facă diferenţe, să analizeze punctual, modalităţile şi tehnicile folosite. Pentru un iniţiat, expoziţia cuprinde tot atâtea „personale”, sesizând evoluţia în timp a fiecăreia, abandonurile şi revenirile, de la culori calde, la tuşe puternice, fiecare artist, se observă, a venit în Bacău cu creaţiile reprezentative, rulate în expoziţii şi simpozioane.

Valentina Druţu deschide expoziţia cu o serie sugestivă de pasteluri, viu colorate, frumoase în esenţa lor, ceea ce denotă predispoziţia pentru compoziţie dar şi spontaneitate, din care nu lipsesc supleţea formei şi simbolistica, libertatea gândurilor şi emoţiilor. Valentina Druţu a fost eleva profesorului Liviu Suhar, promoţia 1995, în prezent şefa Muzeului de Artă din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi.

Criticul Valentin Ciucă – şi el ieşean – afirma despre creaţia Valentinei Druţu: „…face pictură indiferent de mijloace: distribuirea valorilor, dozajele sunt apanajul celui ce poate face din spontan, elaborat (…) Valentina Druţu ne reaminteşte că putem trăi simplu şi adevărat.”
Daniela Grapă a făcut pictură cu maestrul Dan Hatmanu şi sculptură cu profesorul Dan Covătaru, luându-şi licenţa în 1999. În anii din urmă îşi înscrie în palmares peste 10 expoziţii personale şi altele de grup. Am remarcat din „personala” Danielei Grapă predilecţia pentru portret şi autoportret, fiind atrasă de figura umană, pe care o modelează în diferite ipostaze, cu mască şi fără mască, omul puternic, vulnerabil, fragil, frumos/urât, însă permanent în căutarea identităţii.

Am zăbovit mai mult timp în faţa pânzelor Danielei Grapă, părăsindu-le fără a găsi răspunsuri la întrebările nerostite ale artistei. De altfel, profesorul şi criticul de artă Petru Bejan scria despre creaţia artistei: „Daniela Grapă pictează, de asemenea, antropomorfii contorsionate, repliate spre sine, surprinzând ambivalenţa omului, natura duală a acestuia, intersectând obscurităţi şi evidenţe, defecte şi virtuţi.”

Gabriela Popa Benescu, şi ea elevă a profesorului Liviu Suhar, şi-a finalizat studiile în 1995, însă spre deosebire de colegele sale, a ales cariera didactică, fiind lector univ. la Facultatea de Arte Plastice Decorative şi Design, Iaşi, unul dintre profesorii artistului naiv Ioan Măric, băcăuanul nostru, care se pregăteşte deja pentru licenţă! „…Privitorul devine captivul picturii afaltă în faţa sa. El este determinat la lectura cadrului parcurgând cu privirea pas cu pas suprafaţa. Fără să-şi dea seama el se implică în descifrarea unor ecuaţii a căror formulă cheie se află ascunsă undeva în straturile de culori suprapuse şi interferate, sub mantia unor reţele de linii generatoare de forme geometrice”, am reţinut din excursul profesorului Liviu Suhar, la una dintre expoziţiile artistei. De altfel, linia şi culoarea sunt fundamentale în creaţia Gabrielei Benescu, privitorul fiind cucerit de simplitate şi conţinut în redarea mesajului.

Daniela Sălăjan l-a avut ca profesor pe maestrul Adrian Podoleanu, la aceeaşi academie de arte din Iaşi, fiind colegă cu Silvia Tiperciuc. Artista plastică ieşeancă este în prezent restaurator pictură – expert la muzeul Naţional „Moldova”. Abundenţă de culoare în peisajele Danielei Sălăjan, abordări nonconformiste, curajoase, într-o notă care abandonează peisajul clasic, comercial, introducând tensiunea în imagini, derutând privitorul, punându-l la treabă, scoţându-l din tiparele obişnuite: iată natura aşa cum este, nu cum ai vrea să fie, par a spune răspicat tablourile Danielei Sălăjan, care, din motive obiective, nu a fost prezentă la vernisaj. Redau doar două propoziţii dintr-o cronică a criticului Valentin Ciucă: „Ieşirea din convenţional produce reacţii diverse şi o obligă la un tratament cromatic adecvat. Aşezarea culorii pe suprafaţă e decisă de ritmul imanent materiei, culorile de pământ absorbind lumina în chip devorator.”

Silvia Tiperciuc, ultima în prezentarea noastră, fruntea însă în pictura băcăuană…feminină, a fost eleva aceluiaşi Adrian Podoleanu, promoţia 1993. Cum din arta proprie puţini artişti reuşesc să şi trăiască decent, Silvia Tiperciuc a ales să fie restaurator pictură – expert la Muzeul de Artă din Bacău. Cunoscută publicului băcăuan din mai multe expoziţii, de grup şi personale, Silvia Tiperciuc impresionează prin tablourile de mari dimensiuni, în care vedeta este culoarea, culoare simplă, tare, gingaşă, în combinaţii surprinzătoare, culori care curg unele din altele, din care transpare armonia perfectă dintre idee şi imagine, dintre fantezie şi construcţie.

„Am privit cu interes marile compoziţii unde a gestionat suprafaţa tabloului prin interesante caroiaje asemenea unui joc pe o vastă tablă de şah (a se vedea lucrarea de pe peretele central al Galeriei ALFA – s.n.), unde fiecare mutare are o potenţialitate interşanjabilă. Raporturile cromatice în cuprinsul ansamblului au coerenţa unui colorist care inovează convingător şi care face din ritmica formelor o construcţie virtuală, unde elementele se pot oricând aşeza în alte infinite relaţii romatice”, scria criticul Valentin Ciucă.

Cinci doamne, cinci artiste, cinci stiluri, cinci expoziţii într-una singură. O expoziţie reuşită, o expoziţie interesantă, unică ca realizare, care merită văzută, mai ales că ar putea fi ultima la Galeriile ALFA, spaţiul ar putea fi închis, ca şi altele de pe aceeaşi stradă, goală, pustie, cu semne vizibile de viaţă doar în această bătrână şi celebră galerie de artă, unde au expus mari artişti ai ţării, mari artişti, tineri artişti ai Bacăului.

În cadrul proiectului „Zilele Culturii Europene”, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” desfăşoară, în perioada 22-24 aprilie, o serie de activităţi specifice, la două dintre subunităţile instituţiei.

La Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, în condiţiile în care cerul va fi senin, în noaptea de 22/23 aprilie 2017, se vor face observaţii astronomice între orele 21:00 şi 23:00 asupra Lyridelor, precum şi a planetelor Marte şi Jupiter. Curentul meteoric Lyride este activ în perioada 16-25 aprilie 2017. Acest curent de meteori este unul dintre cele mai vechi observate, primele observaţii fiind făcute de chinezi acum 2600 de ani (în anul 687 î.Hr.), şi este asociat cu C/1861 G1 (Thatcher), o cometă care orbitează Soarele pe durată a 415 ani. Planeta noastră trece printr-o zonă pe unde a trecut cometa, iar praful din coada ei va arde în atmosferă, creând acea dâră luminoasă numită meteor („stea căzătoare”). Curentul meteoric Lyride are maximul pe data de 22 aprilie 2017 ora 15:00, ora României. Întrucât în România la acea oră este zi, momentul maximului nu va putea fi observat. Totuşi, se va putea observa panta ascendentă şi pe cea descendentă a maximului, în nopţile de 21/ 22 şi 22/ 23 aprilie, când se vor vedea până la 18 meteori pe oră. Observaţiile la meteori se fac cu ochiul liber, cel mai bine din afara oraşelor, departe de poluarea luminoasă din zona urbană.

Luni 24 aprilie, ora 11:00, la sediul Complexului Muzeal, va avea loc vernisajul expoziţiei temporare „Din lumea insectelor”, o incursiune în vastul tărâm al acestor vieţuitoare care domină astăzi pe Terra (sunt cele mai numeroase şi mai diverse organisme care populează planeta noastră). Ele sunt atât de numeroase încât au reuşit să se adapteze la toate condiţiile de viaţă (există specii care trăiesc şi în extremul Nord şi Sud al globului; pot supravieţui temperaturilor foarte ridicate dar şi frigului).
Diversitatea lor, atât din punct de vedere al aspectului, cât şi al coloritului şi dimensiunilor – impresionează ochiul nostru şi ne antrenează mintea în dorinţa de a descoperi cât mai multe lucruri despre această lume.

Expoziţia aduce în faţa vizitatorilor insecte exotice care impresionează prin dimensiunile lor mari şi prin aspectul lor deosebit. Printre speciile expuse se numără cei mai mari gândaci din lume: gândacul titan, gândacul lui Hercule; cosaşul gigant; insecte fantomă etc.

De asemenea, vizitatorii pot intra şi în universul expoziţiilor permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, precum şi Sera muzeului, dar şi a celor temporare: „Viciile – tentaţii înşelătoare”, „Aloe vera – planta minune” – la Muzeul de Științele Naturii. La Observator, pasionaţii de astronomie şi astrofizică au la dispoziţie Expoziţia permanentă „Universul – de la Pământ la stele” şi Expoziţia temporară: „Astropoezie”.

Preţul biletului pentru observaţii astronomice este de 2 lei, iar preţurile de vizitare a expoziţiilor de la Muzeul de Ştiinţele Naturii sunt de 1,5 lei copii şi 6 lei adulţi.
La cererea mai multor băcăuani, publicăm şi telefoanele de contact, pentru informaţii:
0234/513724 – Observatorului Astronomic, 0234/512006 – Muzeul de Științele Naturii.