Am motive serioase să cred că tare ar mai fi întristată Latife Hanîm dacă ar mai trăi acum și ar vedea în ce direcție o ia Turcia. Latife a rămas cunoscută în istorie ca doamna Atatürk, iar anul trecut, la Editura Univers, a apărut o carte despre viața acestei extraordinare femei. Ea se numește chiar „Doamna Atatürk” , autoare fiind Ipek Calișlar.
Este o monografie de o impresionantă luxurianță a documentării, despre care scriitorul Orhan Pamuk, singurul turc cu Premiul Nobel pentru literatură, spune că „e bogată, surprinzătoare și profundă”, ceea ce explică succesul de care se bucură peste tot în lume. Scrisă de o femeie jurnalist, cu spirit liber, cartea are o evidentă notă empatică, fiind foarte clară prețuirea specială a autoarei pentru emancipata Latife, educată în Europa, luptătoare temerară pentru drepturile femeilor. Într-un timp când în Turcia ele erau private de multe drepturi civile și erau tratate ca ființe inferioare. Provenită dintr-o familie bogată din pitorescul Izmir ( străvechea și minunata Smirnă), Latife a fost trimisă la școli înalte din Occident, ajungând să aibă o vastă cultură. Era poliglotă, știa araba, persana, greaca, latina, germana, engleza, franceza, italiana.
Cunoscându-l pe Mustafa Kemal Ataturk, salvatorul și părintele Turciei moderne, vizionarul, reformatorul, înainte de a-i deveni soție i-a fost cea mai apropiată colaboratoare. Se spune că aveau lungi discuții, în cursul cărora ea îi stimula mintea, cu vorbirea-i fluentă, cu argumente, sfaturi, idei născute din vasta ei cultură europeană. Avea „o minte ageră și masculină și un trup feminin atrăgător”, după mărturia unui jurnalist, a unui bărbat așadar, de unde și atributul „masculină” pentru minte, evident, un fel de act de autoadmirație. Latife, care de copilă dovedise o fire dârză, privea oamenii direct în ochi și nu avea pic de timiditate.
Dar era sensibilă și romantică, talentată, îndrăgostită de literatură, de poezie și muzică. Și îndrăgostită până peste cap de eroul Mustafa Kemal, pe care l-a găzduit în superba lor casă din Izmir, în timpul războiului cu grecii. Îi purta chipul într-un medalion de la gât, dar pe atunci multe turcoaice umblau cu poza marelui victorios, a Gaziului. Numai că ei îi ghicise în palmă o țigancă, zicându-i că o așteaptă fericire și bucurie, desfătare și distrugere deopotrivă, pricina lor fiind un bărbat blond cu ochi albaștri, soarta ei. Care nu avea să fie altul decât Mustafa Kemal. S-au căsătorit, dar mariajul lor a fost foarte scurt, doar de doi ani. După divorț, Latife a trăit foarte retrasă, a refuzat orice interviu, și nu și-a scris memoriile. Se pare că, pe lângă faptul că erau amândoi două firi extrem de puternice, două personalități cu un ego supradimensionat, două săbii care nu intrau în aceeași teacă, au exista și motive inavuabile de viață intimă, care puteau murdări imaginea marelui erou. Iar Latife, cu inteligența ei superioară, cu marea ei generozitate, a ales tăcerea totală. Pentru că, dincolo de dragostea ce i-a legat pe cei doi soți, între ei a rămas toată viața un respect nobil.
Deși cei doi au trăit puțin timp împreună, influența doamnei Atatürk asupra cursului istoriei, schimbat de Mustafa Kemal, a fost una covârșitoare. I-a fost alături Gaziului în toate marile hotărâri legate de modernizarea și democratizarea Turciei și a luptat pentru drepturile femeilor, pentru demnitatea lor. Călcată de atâtea și atâtea ori în picioare (și nu numai în lumea islamică) chiar și în zilele noastre.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
