Acasă Blog Pagina 2672

„Artizanii” dau culoare evenimentelor băcăuanilor

Trupa Artizan
Trupa Artizan

Despre muzică se vorbește de la începutul omenirii. Muzica a fost cea care l-a însoțit pe om în toate stările sale. Că a fost vesel sau trist, omul a cântat. Totuși, starea cea mai „cântată” a fost veselia, muzica fiind în toate cazurile un balsam pentru suflet. Trupa Artizan, un proiect muzical apărut, în primul rând, din dragostea față de muzică, este un astfel de balsam.

Dănuț Gheorgheș, inițiatorul proiectului «Trupa Artizan», are experiență în muzică. Și-a început cariera atunci când era elev în clasa a IX-a, colaborând cu mai mulți muzicanți și lăutari ai Bacăului. Când era în clasa a XI-a, Dănuț a început un proiect care a durat șase ani, avându-l partener pe regretatul profesor Dan Năstase. După această experiență, au urmat multe altele, iar Dănuț Gheorgheș ne-a vorbit despre ele prezentându-și cariera: „Am fost profesor de muzică la Colegiul de Artă și coordonator la Clubul ArtisDaio pe care l-am pus pe picioare cu ani în urmă. Cu acest club, practic mi-am făcut ucenicia în management”.

Trupa Artizan

Începuturi

Trupa Artizan a apărut în anul 2013, prima dată într-o formulă mai restrânsă, cu patru membri. „Eu știam unde vreau să ajung. Aveam itinerarul trasat în memorie. Încet, încet, cu investiții și evenimente, cu prieteni și recomandări, am crescut”, ne-a povestit liderul trupei despre începuturi. După un an și ceva de la debutul proiectului, trupa a trecut pe live. Evident că aici a apărut o dilemă și am cerut informații suplimentare. „Până atunci eram, să spun așa, semi-live.

Adică anumite instrumente erau reproduse prin clapele de la sintetizator (orgă). Practic, eu singur, la clape, înlocuiam patru oameni. Nu se compară sunetul instrumentului cu cel de pe clape. Și în acest fel am început să creștem numărul membrilor formației cu instrumentiști. Ne-am lărgit orizonturile și genurile muzicale în funcție de cererea publicului”, ne-a dezvăluit Dănuț Gheorgheș. Trupa Artizan cântă în prezent în următoarea formulă: Dan Vrînceanu, Andreea Vetrea (Gheorgheș) și Emi Șiler – soliști vocali; Sebi Păun – saxofon; Dănuț Gheorgheș – clape; Sandu Bîrlenghea – bass; Marius Aluncăriței – chitară și Gelu Zavate – tobe. Componenții trupei mai folosesc în timpul show-rilor și alte instrumente, cum ar fi vioara sau acordeonul.

Trupa Artizan

De unde … Artizan?

Orice om care pleacă la drum cu un proiect, încercă să-i dea un nume. Asta s-a întâmplat și în cazul lui Dănuț Gheorgheș care ne-a mărturisit că la început a avut o listă lungă cu tot felul de denumiri. „Cel mai bine îmi suna Artizan. Nu este un nume neapărat cu o idee strictă. Am dat pur și simplu peste el răsfoind internetul și dicționarul și mi-a atras ideea de «artizan», adică lucru bine făcut”, a explicat Gheorgheș care ne-a mai spus că pe lista de nume mai exista Garaj Band sau altele care duceau în zona rock-ului și nicidecum nu erau pentru o formație de evenimente.

Trupa Artizan

Trupa Artizan nu este orientată pe un gen anume, având o paletă foarte largă, de la pop și rock, până la muzică balcanică, populară și etno, adresabilitatea fiind variată, evenimente private și, în ultima perioadă, chiar și publice. „Anul acesta am avut o serie de concerte live, în urma unei colaborări cu cei de la Axial Music, care ne-au solicitat pentru aceste evenimente publice. Au fost experiențe interesante și importante care ne-au făcut să creștem în calitate ca trupă”, a spus liderul trupei. Totuși, pentru trupa Artizan primordiale sunt evenimentele private, în această direcție „artizanii” depășind demult granițele Bacăului.

De exemplu, în acest an, trupa băcăuană a cântat și peste granițele județului la: Suceava, Iași, Vaslui, Brăila, Slatina sau Târgu Mureș, urmând ca în noaptea dintre ani să cânte la Băile Herculane. „Am avut norocul să încep acest proiect când toate motoarele de căutare pe internet erau în forță. În același timp am făcut mai multe cursuri de dezvoltare personală. Toate aceste aspecte m-au ajutat ca într-un timp foarte scurt să dezvolt puternic proiectul «Artizan», lucru care ne-a adus un plus de notorietate. Astfel se explică și faptul că suntem solicitați în mai multe orașe din țară”, a explicat Dănuț Gheorgheș. Acesta ne-a mărturisit că pe viitor își dorește ca trupa Artizan să devină una din cele mai cunoscute formații de evenimente din țară.

Trupa Artizan

Vocile Artizan-ului

Este evident faptul că într-o formație trebuie să existe omogenitate între partea instrumentală și cea vocală. Fără a știrbi cu nimic meritul instrumentiștilor trupei, am ales de această dată să aflăm cine și ce stă în spatele vocilor „artizanilor”. Asemeni Albei ca Zăpada între pitici, Andreea Vetrea este singura prezență feminină în trupa Artizan. Andreea, sora lui Dănuț Gheorgheș, este, putem spune, „pata de culoare” din formație, dar și „privighetoarea” care dă farmec „artizanilor”.

„Anul acesta am împlinit patru ani de când fac parte din Artizan”, își începe Andreea povestea, care ne spune că în trupă abordează mai mult genul muzicii populare, dar și melodii din repertoriul românesc și internațional. „Cel mai mult, trebuie să spun, îmi place muzica ușoară românească, fiind cea mai dragă sufletului meu, pentru că acolo simt că mă regăsesc”, ne-a destăinuit Andreea Vetrea, subliniind că piesa ei favorită este „Iubirea schimbă tot” din repertoriul Andrei.

Dincolo de Artizan, vocea trupei este profesoară la Clubul ArtisDaio unde predă canto muzică ușoară, cât și pian. Despre această experiență, „privighetoarea artizanilor” ne-a povestit că a pregătit copii, dar și adulți, oameni care și-au dorit să învețe să cânte la nivel de hobby, dar să cânte bine, ca la carte. Cu toate că are timpul destul de limitat, Andreea a obținut și câteva premii alături de copiii pe care îi pregătește la muzică. Înainte de toate acestea, însă, Andreea are altă meserie, alte priorități. „Sunt mama unui băiețel de doi ani, Emi, și mai port în pântec o fetiță. Sunt însărcinată în luna a șasea. Mi-am dorit foarte mult să am băiat și fată”, a punctat vocea feminină de la Artizan. Ea spune că își dorește ca proiectul din care face parte să se dezvolte și mai mult și să ajungă cunoscuți în toată România.

Trupa Artizan

De pe navele de croazieră în Artizan

Ajunși la capitolul „copii” și remarcând că Andreei i se potrivește piesa Andrei, „Cine seamănă cu mine” în care artista se mândrește că are și băiat și fată, Dănuț Gheorgheș a precizat că în această situație lui i se potrivește „Fetele lu’ tata”. Tot în ipostază de tătic se regăsește și al doilea vocalist al trupei, Dan Vrînceanu. Pentru că Dan este din Onești și la momentul întâlnirii noastre stătea cu cei mici, abordarea a fost în conferință telefonică, pentru că tehnologia de azi ne permite.

Dincolo de toate glumele cum că Dan este casnic, solistul ne-a mărturist ce reprezintă pentru el acest proiect: „Sunt de doi ani în această trupă și din punct de vedere profesional, în acest moment, Artizan înseamnă totul pentru mine.” Dan Vrînceanu este un solist cu experiență și a cântat în mai multe formații. Probabil cele mai importante colaborări au fost contractele de pe navele de croazieră, unde a avut șansa să lucreze cu mulți instrumentiști și muzicieni străini, specialiști în etertainment.

„Am făcut spectacole de cabaret, am fost director de etertainment pe două din navele de croazieră pe care am lucrat, iar de când am intrat în Artizan este cam ceea ce mi-am dorit eu să se întâmple în România din acest punct de vedere”, ne-a povestit Dan Vrînceanu care a mărturisit că nu are un gen anume preferat: „Îmi place muzica în general, îmi place să cânt și să transmit emoție”, a concluzionat solistul.

De la fotbal la muzică

Cunoaștem cu toții povestea lui Julio Iglesias, care la 17 ani apăra poarta lui Real Madrid. Dar Dumnezeu a avut alt destin pentru goalkeeperul madrilenilor și după o accidentare, Julio Iglesias a ajuns celebrul cântăreț ascultat pe toate meridianele lumii. Începutul acestei povești se potrivește mezinului trupei Artizan. Emi Șiler are doar 23 de ani și joacă fotbal la AS Viitorul Nicolae Bălcescu în liga a IV-a. Din primăvara acestui an este vocalist la Artizan. „De când mă știu am jucat fotbal, iar de muzică am început să mă ocup acum doi ani, în baie la duș”, ne-a povestit Emi, care a spus că în cariera sa de fotbalist a trecut și pe la FCM Bacău și Ceahlăul Piatra Neamț.

Auzindu-l cum cântă în baie, părinții lui Emi, fiind prieteni cu interpretul de muzică populară și de romanțe George Cojocărescu, l-au îndemnat să facă o audiție. Putem spune că întâlnirea a fost de bun augur și sfaturile au fost înțelepte, pentru că Emi Șiler a ajuns solist în trupa Artizan. Emi preferă mai mult muzica ușoară și cover-urile din zona pop, chiar rock, dar nu refuză celelalte genuri.

„Sunt la începutul carierei mele. Sunt tânăr și nu știu unde mă vor purta pașii în viitor. Cred însă că ăsta este drumul meu în viață și sper într-o colaborare lungă în acest proiect, pentru că mă regăsesc în el”, a declarat mezinul trupei Artizan, precizând că piesa lui favorită este Good Times – Richard Bona și Raul Midon. Emi a mai specificat că prioritară în momentul de față este muzica. La întrebarea dacă fotbalul e pe locul II, tânărul a spus că e chiar pe III. Motivația a fost simplă și indiscutabilă: „Am prietenă!”

Trupa Artizan

Trupa Artizan la X-Factor

Fiind o discuție cu oameni din muzică și pentru că sunt la modă concursurile de televiziune din acest domeniu evident că am atins acest subiect. Nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că atât Andreea, cât și Emi au participat la actuala ediție X-Factor. În primă fază cei doi au fost separat la audițiile care au avut loc la Iași. Cei de la emisiune au realizat că sunt membri în aceeași trupă și le-au propus să participe la „grupuri”.

Evident că au acceptat și au participat cu numele de Artizan, ceea ce a făcut foarte bine trupei. Atât Andreea, cât și Emi au precizat că a fost o experiență foarte interesantă și importantă care, cu siguranță, contează în carieră. Actuala ediție X-Factor nefiind încheiată și având niște clauze, cei doi nu ne-au putut dezvălui până în ce fază a concursului au ajuns. Tot ce ne-au spus „artizanii” este faptul că au lucrat în echipa Carla’s Dreams.

Mandat de arestare pentru şoferul acuzat că a accidentat doi pietoni şi a fugit

    Tânărul de 25 de ani, din Bacău, acuzat de poliţişti că a accidentat doi fraţi pe o trecere de pietoni, de pe strada Gării, şi a fugit de la faţa locului a fost astăzi prezentat instanţei de judecată şi arestat preventiv pentru 30 de zile.

    El este cercetat pentru vătămare corporală din culpă, conducere fără permis şi părăsirea locului accidentului.

    Reamintim că, joi seară, doi pietoni, un băiat de 17 ani şi sora lui de 21 de ani, au fost accidentaţi de un autoturism în timp ce traversau regulamentar strada pe marcajul pietonal, iar şoferul a fugit.

    În urma verificărilor, poliţiştii au stabilit că autorul ar fi acest individ de 25 de ani, care a fost depistat după aproape 24 de ore.

    Victimele au fost transportate la spital, băiatul rămânând internat pentru îngrijiri medicale.

    “Generaţia de aur” a Bacăului devine tot mai săracă

    Radu Cârneci, considerat unul dintre cei mai profunzi creatori de poezie de dragoste din literatura română, a trecut la cele veșnice, la vârsta de 89 de ani.

    „Mi-a izbutit o viaţă plină de întâmplări şi chiar de evenimente care mi-au determinat destinul – uneori spectaculos. Steaua mea – din Vărsător – m-a zidit, m-a protejat, m-a împodobit cu fapte ale binelui şi frumosului”, spunea Radu Cârneci într-unul dintre interviurile eveniment din presa de specialitate.

    Născut pe 14 februarie 1928, în satul Valea lui Lal – comuna Pardoşi, judeţul Buzău, a absolvit Facultatea de Silvicultură din Braşov în1954 şi Academia de Studii Psihologice şi Sociale din Bucureşti. A lucrat la ICAS Hemeiuşi, iar în 1964, împreună cu mai mulţi scriitori, a iniţiat seria nouă a Revistei ATENEU, fondată în 1925 de Grigore Tabacaru şi George Bacovia, pe care a condus-o până în 1972.

    Sub direcţia lui Radu Cârneci, Ateneu şi-a asumat rolul formativ, de descoperire şi promovare a tinerilor talentaţi, de aici au intrat în viaţa literară scriitori de primă însemnătate, începând cu George Bălăiţă, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin, Vlad Sorianu, Constantin Călin, Const. Th. Ciobanu, continuând cu George Genoiu, Ioanid Romanescu, Horia Gane, Sergiu Adam, Calistrat Costin etc.

    „Ateneu a fost o şcoală de literatură, de critică literară, de istorie literară, ea, revista, are o Misiune. Noi ne-am îndeplinit-o, urmaţi voi! Vă doresc suscces”, spune emoţionat “poetul sonetelor”, la împlinirea a 50 de ani de la prima ediţie a seriei noi a revistei Ateneu. De numele lui se leagă şi primul festival George Bacovia”, organizat în anul 1971, unul dintre cele mai mari organizat în acea perioadă în România. A fost printre promotorii ridicării unei statui a poetului George Bacovia în Bacău, iniţiativă materializată cu ocazia Festivalului, operă a sulptorului Constantin Popovici.

    În 1972 este ales secretar al Uniunii Scriitorilor, transferându-se la Bucureşti, iar după patru ani devine şef al secţiei de literatură şi artă la revista „Contemporanul“, funcţie pe care o deţine până în 1990. Radu Cârneci a debutat cu poezie în 1950 în revista „Tânărul scriitor”, publicând în prolifica sa activitate de poet și traducător peste 40 de volume, printre care se numără “Cântarea cântărilor”, “Heraldica Iubirii”, “Temerile lui Orfeu” şi “Sonete”.

    În 1990, Radu Cârneci a reînfiinţat, la Bucureşti, revista „Neamul Românesc“, publicaţie a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni, înfiinţând un an mai târziu editura Orion (1991-2008), de asemenea, a fost şi director executiv al Fundaţiei Naţionale “Izvoare” pentru protecţia Naturii şi Artelor în România.

    Asiduu şi remarcabil traducător, Radu Cârneci lasă posterităţii numeroase volume şi antologii de o rară frumuseţe din literatura universală. A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru “Timpul Judecător””, iar pentru “Cântând dintr-un arbore” a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

    În 2014, Revista Ateneu îi acordă Premiul Opera Omnia, pentru întreaga activitate, de altfel, poetul Radu Cârneci a fost prezent la toate întâmplările fericite ale culturii băcăuane, dar mai ales ale Revistei Ateneu.

    “Omul de zăpadă”, succes total

      Desfășurat sâmbătă, 9 decembrie, la Teatrul de Vara “Radu Beligan”, spectacolul organizat de soprana Gabriela Iştoc a fost un real succes.

      Cu o sală arhiplină (fiind nevoie de suplimentare de locuri), spectacolul a fost o feerie în care au strălucit, muzica, dansul și nu numai.

      Emblematice au fost prestația Orchestrei Filarmonicii “Mihail Jora” condusă magistral de maestrul Ovidiu Bălan dar și momentele susținute de soprana Gabriela Iştoc, momente care au amintit de fabuloasele concerte din celebrele săli de operă din Europa.

      Evenimentul a fost prezentat de Daniel Buzdugan de la Radio Zu. Finalul spectacolului a constat într-o proiecție a celebrului desen animat “Omul de zăpadă”, film narat de Adrian Jicu și acompaniat live de Orchestra Filarmonicii “Mihail Jora”.

      Evenimentul a fost unul caritabil, din fondurile strânse, 100 de copii de la Fundația de Sprijin Comunitar și din comuna Cleja primind cadouri de Crăciun. Detalii de la acest eveniment puteți citi în ediția de luni, 11 decembrie, a
      cotidianului Deșteptarea.

      Spectacol caritabil – Bacău – 9 decembrie 2017

      Posted by Desteptarea de Bacau on Saturday, December 9, 2017

      Scriitorii băcăuani au petrecut în avans Crăciunul 2017

        Crăciunul a venit și în acest an mai devreme în Bacău, organizat, cum se întâmplă de 23 de ani încoace, de Fundația Culturală „Georgeta și Mircea Cancicov”. Sâmbătă, 9 decembrie, la Complexul hotelier Podu’ cu Lanțuri, Fundația Cancicov a organizat, alături de Asociația Culturală „Familia Lecca”, ediția 2017 a manifestării „Crăciunul scriitorilor”, înscrisă în catalogul de evenimente al Cennaclului literar-artistic „Avangarda XXII”, condus de poetul Victor Munteanu.

        Alături de invitați și organizatori, au venit la această manifestare președintele Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu, consilierii județeni Ana Marchiș și Dumitru Brăneanu și consilierul municipal Ilie Bîrzu, directoarea Direcției pentru Cultură Bacău, Simona Drob, scriitori din județele Bacău și Neamț, ziariști și reprezentanți ai unor societăți comerciale și instituții băcăuane.

        Evenimentul a fost înnobilat de un frumos şi bogat program artistic de colinde şi datini de Crăciun, puse în scenă de interpretul Anton Achiței, de Grupul folcloric „Suflet românesc”, instruit de Elisabeta Unguru, de Grupul vocal ASCOR al Universității „Vasile Alecsandri” (dirijor Marius Dănescu), dar și de intepreții de folk Cristina și Lică Chițcan, Florin Țuțuianu și preotul Marian Vătămănescu, și de Grupul vocal „Cordial” (instructor Doina Cașcaval).

        Despre semnificația evenimentului și despre activitatea Fundației Cancicov și a Cenaclului Avangarda XXII au vorbit prof. univ. dr. Mihai Deju, Dănuț Voicu – prim-vicepreședinte al Filialei Bacău a Asociației Cultul Eroilor, Vasile Șoiman, scriitorul Ioan Ouatu – din Piatra Neamț, Ilie Bîrzu, criticul și istoricul literar Liviu Chiscop, scriitorii Daniel Niculescu, ii Viorel Savin, Petre Isachi și Dan Perșa. Au mai făcut prezentări și aprecieri Mitică Pricopie – de la Asociația Transilvană pentru cultura Poporului Român ASTRA, Despărțământul „Vasile Alecsandri” Bacău, Simona Drob și ziaristul Mihai Buznea.

        La final a fost acordat Premiul de excelență 2017 al Fundației Culturale „Georgeta și Mircea Cancicov” pentru sprijinul acordat culturii – domnului Mircea Rusu, fostul director al filialei Moldova a societății Hidroconstrucția. De asemenea, Dumitru Lecca, președintele Asociației Familia Lecca, a înmânat premiul său anual unui promotor al culturii de pe meleagurile băcăuane, Constantin Tudose, din Cașin, organizatorul festivalului „Obârșia Mioriței” și cel care a realizat o monografie despre celebrele porţi de lemn din Caşin.

        Manifestarea s-a încheiat cu lansarea unui Apel pentru sprijinirea limbii române în Cernăuți, prezentat de profesorul Călin Leon Boambă, semnat de toți băcăuanii care îl susțin și care va fi trimis autorităților din Ucraina.

        „Am avut întotdeauna o prețuire pentru ceea ce înseamnă artă și creație și poate literatutra a avut un teritoriu privilegiat. Eu cred că scriitorii, artiștii în general, ar trebui să aibă o recunoaștere aparte în societatea de astăzi. Am avut totdeauna acest respect, pentru că orice s-ar spune avem nevoie totdeauna de creatori de frumos, de estetic, de cei care ne propun să visăm frumos și care ne scot sau ne fac să evadăm din rutina existenței zilnice”.
        Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean Bacău

        Lecție de pasiune și perseverență în lumea semnelor

          Asociația Națională a Surzilor din România cu filiala în Bacău a făcut un bilanț al reușitelor pe care le-a înregistrat în acest an.

          Sâmbătă, 9 decembrie a avut loc o conferință de presă la sediul Asociației Surzilor din Bacău, pentru a face cunoscute comunității locale rezultatele membrilor organizației, care participă anii de a rândul la competiții sportive.

          Discuția a debutat cu importanța spotului care îi ajută pe tinerii să se integreze mai ușor, să-și poată întemeia familii, să poată călători. Pentru toate acestea însă, este nevoie și de sursă financiară dar și de un interpret.

          Practic, problema interpretului vine în condițiile în care membrii nu reușesc să vorbescă fără o persoană capabilă să cunoască dar și să reproducă limbajul mimicogestual. În cadrul întâlnirii dintre ziariști și membrii asociației s-a menționat că există patru echipe sportive care au însumat un număr de 13 cupe la competiții de futsal, dans sportiv, pescuit sportiv dar și de șah.

          Principala activitate a asociației este integrarea surzilor în societate, prin depistarea și îndrumarea către școlile speciale iar după terminarea studiilor, acordarea unui sprijin în găsirea unui loc de muncă cât și acordarea serviicilor de interpret. Din păcate însă, cel puțin în Bacău există doar doi interpreți de acest fel care nu reușesc să facă față cu volumul mare de persoane care au aceste deficiențe.

          „Vrem ca autoritățile locale dar și comunitatea să știe ce activității desfășurăm. Ne dorim să ne facem cunoscuți și să aveam parte și de sprijin din partea cumunității în desfășurarea sportului pentru persoane cu dizabilități. Cele mai mai mare problemă pe care o avem este cea a interpretului iar Legea 448 specifică faptul că, autoritățile locale cât și cele private trebuie să aibă interpreți specializați, însă noi avem un singur interpret care nu face față tuturor cererilor.”

          Ionel Blidariu, președintele Asociației Naționale a Surzilor din România (ANSR) Bacău

          Concert aniversar Colegiul Național de Artă „George Apostu” la 60 de ani

            A fost o seară plină de emoție. O seară de suflet, o seară a reîntâlnirii, a amintirilor, a bucuriei şi a sărbătoririi.

            Colegiul Național de Artă „George Apostu” Bacău a împlinit 60 de ani. 60 de ani plini, în care rezultatele de excepție ale elevilor au dus renumele liceului peste granițele județului şi ale țării. 60 de ani de muncă asiduă, de cursuri intense pe toate cele patru secții: Muzică, Arte plastice, Coregrafie şi Arhitectură. 60 de ani şi zeci de generații de absolvenți care acum au propriile cariere de succes în arte şi nu numai.
            Şi pentru că este un moment al bilanțului, dar şi al prețuirii şi recunoştinței, în seara de 8 decembrie, vineri, pe scena de la Ateneu, Colegiul Național de Artă a sărbătorit elevii, profesorii, absolvenții, foştii directori, colaboratorii şi pe toți prietenii, printr-un concert aniversar care va rămâne în cartea de onoare a acestei unității de învățământ.

            S-au oferit diplome şi plachete aniversare, s-a cântat, s-au prezentat momente artistice. A fost omagiat dascălul, care prin dăruire şi profesionalism a modelat artişti, a creat arta, a dus mai departe talentul şi frumosul. A fost aniversat şi absolventul, care acum îşi conturează noul său drum în viață. A fost sărbătorită şi actuala generație, care face ca istoria acestui colegiu de prestigiu al oraşului să meargă mai departe. A fost o seară de excepție, cu momente de excepție şi trăiri intense.

            Diplome de prețuire și recunoștință

            Concertul aniversar a fost deschis de balerinul și coregraful Octavian Popa, absolvent al secţiei Coregrafie din cadrul Liceului de Artă „George Apostu”, clasa prof. Simona Baicu, în prezent solist la Opera Națională Română din Cluj. A fost doar începutul… pentru că, timp de patru ore, pe scena Ateneului au urcat, rând pe rând, foști elevi ai colegiului, în calitate de artiști profesioniști, foști profesori, foști directori, colaboratori și prieteni, actuali elevi și profesori, pentru a încânta și bucura publicul cu momente de muzică și dans.

            Au fost prezenți, în sală, în calitate de invitați la marea sărbătoare, reprezentanți ai autorităților locale, inspectori școlari, oameni politici, oameni de afaceri, părinți, băcăuani care respectă tradiția și renumele acestei instituții de învățământ.

            Diplome aniversare și plachete au primit inclusiv Cosmin Necula, primarul Bacăului, care a declarat că sub mandatul său colaborarea cu acest colegiu va continua la fel de bine și chiar că a pregătit anumite surprize pentru cei care sunt acum la conducerea liceului, dar și viceprimarii Constantin Scripăț și Dragoș Ștefan. Tot la ceas aniversar a primit aceleași distincții și Pavel Ionescu, directorul Ateneului din Bacău, căruia i s-a mulțumit pentru frumoasa colaborare pe care o are cu elevii și profesorii Colegiul de Artă „George Apostu”.

            Absolvenți și profesori pe aceeași scenă a succesului

            A fost și soprana Grabriela Iștoc, absolventă a Universității Naționale de Muzică din Bucuresti, alături de maistru corepetitor Condrea Elvis, și un duo de excepție prin absolvenții Mihai Badiu și Mihai Gavril, care au interpretat ariile celebre „Ecco, ridente in cielo” și „Largo al factotum”, și prof. Ștefania Vasiliu Olaru, cu o carieră concertistică de excepție, dar și didactică, absolventă a Facultății de Instrumente, din cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și fost dascăl la Colegiul de Artă Bacău, care a încântat sala cu patru momente din preludiile lui Frédéric Chopin („L-am ales pe Chopin, pentru că am impresia că istoria lui se suprapune cu istoria acestui liceu”).

            Și pentru că a fost o seară specială, s-au mai înmânat diplome pentru activitatea pe care au avut-o, dar mai ales pentru daruirea și iubirea față de frumos, față de artă, foștilor profesori al Colegiului Național „George Apostu” – Ioan Bănică, Georgeta Cozma, Lucica Lupu, Mariana Stan, Adelina Gozar, Gabriela Pascal, Elena Cleras, Nela Onofrei, Mariana Cristodorescu, Magda Bălan, Maria Buhuceanu, Jana Stratulat, Iuliu Iuralcu, Fănică Sofian Gheorghe, Constantin Drăghici și Dumitru Bolmoagă.

            A urmat Alexandru Micu, la țambal, un talent înnăscut și format de prof. Gheorghe Gozar, care, după ce a absolvit colegiul din Bacău, a ales să studieze jazz contemporan la același instrument. Și acesta a încântat publicul de vineri seara de la Ateneu cu o prelucrare de excepție a cântecului „Cântă cucu, bată-l vina”. Au mai fost și Andrei Ciobanu, și soprana Mariana Colpoș (fost director artistic al Operei Naționale București, actualmente conf.univ.dr. al Universității Naționale de Muzică București), cu a sa voce caldă și bine conturată, care l-a interpretat pe Puccini, dar și actualii elevi de la Coregrafie, cu Rapsodia a II-a, de George Enescu.

            Prof. Adriana Busuioc, actualul director, Dragoș Ștefan, viceprimarul Bacăului, profesorii Gheorghe Gozar, Silvia Pândaru și Daniela Bârzu – foști directori, alături de prezentatorul spectacolului, Bogdan Chenciu, fost elev / foto: Liviu Maftei

            În aplauzele tuturor, au primit diplome și plachete aniversare și foștii directori ai acestui colegiu, în semn de respect, prețuire și recunoștință pentru dăruirea și devotamentul de care au dat dovadă cât timp au fost la conducerea liceului, profesorii Silvia Pândaru, Gheorghe Gozar și Daniela Bîrzu, alături de directorii adjuncți Claudia Vasilache, Antonela Leahu și Anca Rafiroiu.

            „Trăiesc acum, aici, momente excepționale. Sunt foarte bucuroasă că îmi revăd, cu plăcere, foștii colegi, dar și elevi, mă mândresc cu momentele petrecute alături de ei și vreau să le mulțumesc tuturor, pentru sprijinul acordat în toate clipele cât am fost împreună.”
            Prof. Silvia Pândaru

            „Acest colegiu, pentru mine personal, înseamnă de fapt o identificare cu ființa mea, pentru că timp de opt ani, cât am fost director, am realizat lucruri care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu, dar și în istoria acestui liceu. Le mulțumesc tuturor!”
            Prof. Daniela Bîrzu

            Gheorghe Gozar

            „Eu îi felicit, în primul rând, pe toți acei care au avut inspirația de a organiza un astfel de moment la sărbătorirea celor 60 de ani de la înființarea acestui colegiu. Este un moment de mare sensibilitate pentru că mergând cu gândul în urmă, cu ochii minții, parcă îi vedem pe toți cei care s-au perindat prin această școală și s-au format ca viitori artiști și în oameni de foarte bună calitate. Îi felicit pe toți, pentru că ne-au reprezentat frumos nu numai în România, ci pe toate meridianele lumii. Aș vrea să pot să îi nominalizez pe toți. Dar nu pot. Sunt prea mulți. Mult prea mulți. Și aceasta este marea noastră bucurie, a celor care i-am îndrumat. Bravo lor, și bravo nouă, celor care i-am creat! Le urez și actualilor elevi să devină oameni de omenie și mari artiști. Succes, tuturor!”
            Prof. Gheorghe Gozar

            Dorel Sascau

            O plachetă aniversară a fost dăruită și profesorului de pian Dorel Sascău. Cu o carieră didactică și concertistică de invidiat, Dorel Sascău este absolvent al Liceului de Muzică din Bacău, promoția 1972, și absolvent al Conservatorului „G. Enescu” din Iași, promoția 1976. În cariera sa, a cântat în formații de muzică rock din Cluj, Iași, Bacău și București, în quartete de jazz, în big-banduri de jazz din Berlin și München. Maestrul a oferit publicului băcăuan vineri seara un moment de neuitat prin interpretarea la pian a pieselor „Moonlight Serenade”, „What a wonderful world” și „Memory”.

            O poveste frumoasă scrisă de la prima notă…

            Un moment de excepție, cu iz moldovenesc, l-a oferit și Severin Brunhuber, care în această vară a finalizat cursurile Colegiului de Artă din Bacău, iar în prezent este bursier al fundaţiei „Stiftung des Deutsches Volkes”. Balerinul interpretează cu ușurință atât dansul clasic, cât şi pe cel contemporan, în cadrul spectacolelor organizate de Academia de Balet şi de fundaţia „Heinz Bosl Stiftung”. A fost și Vasilica Tătaru, care i-a condus pe cei prezenți în lumea romanțelor, dar și Ioana Balașa, membră a uneia dintre cele mai prestigioase orchestre din România, care în prezent cântă sub bagheta unor dirijori renumiţi precum Cristian Măcelaru, Leo Hussein, Alexandre Bloch, John Axelrod sau Christian Badea. Flautul este instrumentul ce o definește și o caracterizează în totalitate, iar în concertul aniversar a ales „Introducere și Alegro pentru flaut” de Dinu Lipatti.

            Au fost și alți, mulți, minunați artiști, formați în acest colegiu, într-o seară dedicată artei: Cornelia Zurita Villafranca, Andreea Ghidu, Doris Iorga (care a făcut parte din cele mai importante orchestre, printre care Orchestra Fundației Principesa Margareta a României, European Music Campus Orchestra, Orchestra Simfonică București, Camerata Regală, Orchestra Medicilor, Orchestra Națională de Tineret, Filarmonica „Mihail Jora” Bacău), Delia Farțade, Robert Farțade și Camelia Hroștea, într-o cromatică a instrumentelor la superlativ, saxofon, nai și flaut. Și mulți, mulți alții. Care au spus, în seara de vineri, 8 decembrie, pe scena de la Ateneu, o frumoasă poveste de la primul acord de vioară, de la prima notă până la ultima.

            Spitalul Municipal de Urgență Moineşti se extinde

              Spitalul Municipal de Urgență Moinești

              – proiectul a trecut şi de girul consilierilor locali

              Consiliul Local Moineşti a votat, în sfârşit, în unanimitate, proiectul prin care Compania Națională de Investiți a alocat, printr-un ordin al Ministrului Dezvoltării, încă din luna august 2017, suma de 6,4 milioane de lei pentru extinderea Spitalului Municipal de Urgență din localitate.

              Deşi s-a depus o cerere în acest sens, de către conducerea unității spitaliceşti, reprezentată de dr. Adrian Cotîrleț, manager, încă de pe 20 noiembrie a.c.,pe un studiu de fezabilitate întocmit din fondurile proprii ale spitalului şi votat, la momentul acela, în primăvara acestui an, de consilierii locali, abia acum, după îndelungi tergiversări, aleşii locali şi-au dat girul pentru implementarea acestei investiții.

              O investiție, de altfel, vitală pentru Spitalul Municipal de Urgență Moineşti, care trebuie să se conformeze unor noi ordine ale Ministerului Sănătății privind acreditarea serviciilor medicale desfaşurate aici şi a structurii de spitalizare de zi.

              Un vot care nu costa nimic

              Nevotarea acestui proiect ar fi dus la pierderea finanțării, care este în totalitate a Companiei Naționale de Investiții, fără ca autoritatea locală să cheltuie vreun leu. Inițial, primarul municipiului Moineşti, Valentin Vieru, a declarat că noua investiție nu face parte din strategia de dezvoltare a oraşului, apoi, după o şedință extraordinară convocată pentru 5 decembrie, care nu s-a mai putut ține pentru că au lipsit, nejustificat, consilierii ALDE (partid din care face parte şi primarul), ce dețin majoritatea în consiliul local, edilul a venit cu noi explicații cum că ar fi avut nevoie de o documentare suplimentară legată de acest proiect, pe care nu l-a depus personal, ca primar al municipiului, ci a fost depus de către conducerea spitalului.

              După toate aceste amânări, ce au creat reale tensiuni între administrația locală şi cei 550 de angajați ai spitalului, care s-au considerat jigniți de această atitudine nejustificată, spun ei, pentru o investiție care este în totalitatea ei a comunității locale, nu a vreunei persoane anume, şi cu amenințări de demisie în masă în semn de protest, investiția a făcut obiectul unui nou proiect de hotărâre a Consilului Local, ce a fost votat într-o altă şedință extraordinară, convocată vineri, 8 decembrie, de la ora 12.00. Şi de data aceasta, ca şi la întâlnirile anterioare, cadrele medicale din spital (în afară de cele care erau în programul de lucru sau de gărzi, în acea zi şi la acea oră) au arătat o unitate fără precedent şi au participat la şedință pentru a susține demersul conducerii în realizarea acestei investiții.

              Un plus pentru creşterea calității serviciilor medicale

              Prin noua alocare de fonduri, concret, se va construi adiacent clădirii spitalului un nou corp de 4 nivele, P+3, care va duce la creşterea condițiilor de spitalizare şi a calității actului medical.
              Cum singurul act de la dosarul implementării proiectului care mai lipsea era acest acord al consilierilor locali, practic din acest moment întreaga investiție va trece în subordinea Companiei Naționale de Investiții, care se va ocupa în continuare de procedurile privind proiectarea şi licitația executării ei, iar, ulterior, şi de organizarea de şantier.

              În perioada următoare, în Spitalul Municipal de Urgență Moineşti vor mai fi executate şi alte lucrări de modernizare (în blocul operator, în Maternitate, în ambulatoriul de specialitate etc), pentru care va trebui să se implice financiar şi Primăria Moineşti, pe un plan de conformare până în 2020.

              Copilul, partenerul nostru egal

              „Cum să crești copii fericiți” (Editura IPPA, București, 2011, 322 pagini). O carte minunată scrisă de psihiatrul american Rudolf Dreikurs, cel mai apropiat/apreciat elev al lui Alfred Adler, psiholog, psihiatru, medic vienez. O singură sugestie: titlul este puțin… problematic. Nu doar pentru că ne-a spus Freud, în ,,Angoasă și civilizație”, că fericirea este un ideal irealizabil. Ne-au avertizat din această perspectivă, printre alții, cu alte nuanțe, înțeleptul Solon și Kant. Cred că mai nimerit ar fi fost ca titlul să vizeze creșterea normală a copiilor, căci fericirea este o himeră tare ciudată…

              Am câteva decenii de activitate ca profesor, am copii și nepoți, dar am aflat și multe informații noi din această carte care ne vorbește și despre: înțelegerea copilului; încurajare; eroarea pedepsei și a răsplății; fermitatea fără dominare; eliminarea criticii și minimalizarea greșelilor; evitarea luptei pentru putere; retragerea din conflict; evitarea supraprotejării; concordanța dintre vorbă și faptă; tonul vocii; folosirea cu înțelepciune a religiei; rolul consiliului de familie; descurajarea obiceiurilor proaste; depășirea propriilor frici; câștigarea respectului copiilor… etc. Discursul, accesibil și captivant, oferă pentru fiecare problematică exemple reale din viața copiilor, a familiei. Iată și câteva accente nuanțate…

              Dezamăgiri…,,Mulți părinți devin din ce în ce mai furioși și tulburați. Au sperat că vor putea crește copii fericiți și sănătoși, care să fie siguri de locul lor… În schimb, văd cum fii lor devin nesatisfăcuți, plictisiți, nefericiți, disprețuitori și obraznici…” (Op. cit., pag. 3). Putem găsi soluții?…

              Libertatea… ,,Pentru a-i ajuta pe copii, trebuie să eliminăm metoda autocrată de a cere supunere și să ne îndreptăm către o nouă ordine, care presupune libertate și responsabilitate. Micuții noștri nu mai pot fi forțați să se conformeze, ei trebuie să fie stimulați și încurajați a lua parte voluntar la menținerea ordinii.” (Ibidem, pag. 9).

              Comunicarea… ,,Dacă le vorbim copiilor noștri ca unor prieteni, de pe picior de egalitate, păstrăm ușile comunicării deschise.” (Ibidem, pag. 257).

              Conflictele… ,,Putem și ar trebui să avem o discuție prietenească despre certuri, fără nicio urmă de intenție de a arăta cu degetul sau de a face morală și să căutăm împreună cu copiii moduri de a rezolva dificultățile.” (Ibidem, pag. 205).

              Încrederea… ,,Doar simțul superiorității pe care-l avem față de copii ne poate face să ne gândim că sunt prea mici pentru a rezolva problema sau pentru a se simți frustrați.” (Ibidem, pag. 183).

              Capcana metodei… ,,Dacă, totuși, părintele se angajează într-o luptă de putere cu copilul, este înclinat să folosească consecința logică a disputei ca pe o pedeapsă, și, astfel, să piardă eficiența metodei.” (Ibidem, pag. 81).

              Citind această carte, m-am îmbogățit. Gândul m-a dus și către un potențial motto al acestei lecturi. Unul ar fi putea fi acesta: ,,Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.” (F. M. Dostoievski, ,,Idiotul” , Editura pentru Literatură, Biblioteca pentru Toţi, Bucureşti, 1965, pag. 100). Un alt motto posibil este tot un gând dostoievskian: ,,Copiii mei scumpi (…), să ştiţi că nu există pe lume ceva mai de preţ şi mai trainic, mai sănătos şi mai folositor în viaţă decât o amintire frumoasă, şi mai ales o amintire plină de farmec din anii copilăriei, petrecuţi în casa părintească (…) Chiar dacă n-am păstra decât o singură amintire frumoasă în inima noastră, această mică amintire ne poate da chezășia că ne va salva cândva din impas. (,,Frații Karamazov”, Editura Univers, București, 1982, pag. 622)

              Firește, ați putea reciti, ,,Idiotul” și ,,Frații Karamazov”. Rudolf Dreikurs se întâlnește fericit în multe zone ale afecțiunii și responsabilității cu Dostoievski. Sunt sigur că aceste lecturi vor ajuta la oblojirea multor răni din sufletul copiilor sau la evitarea producerii acestora.

              Agricola pe podium la Gala Piața 2017

              Imagine din spotul tv al campaniei Mese de Poveste

              Compania Agricola Internațional, din Bacău, a urcat pe primul loc al podiumului Galei Piața 2017, organizată de revista Piața. Agricola Internațional a concurat la Secțiunea a II-a „Cea mai eficientă promoție – produse de carne” a Galei, cu promoția „Mesele de poveste îți aduc premii pe săturate” și a obținut 36,10% din totalul voturilor exprimate.

              Agricola – au spus organizatorii evenimentului – a arătat continuitate în organizarea celor mai eficiente promoţii la produse din carne, după victoriile de anul trecut în același concurs.

              „Mese de Poveste – a declarat, la Gală, Cristian Călin, Corporate Manager al Grupului Agricola – este conceptul de comunicare în care brandul Agricola a așternut, în ultimii trei ani, emoțiile oamenilor reuniți în intimitatea relațiilor lor de familie sau de prietenie. Este, așadar, despre oameni, cărora Agricola le dedică în fiecare zi, prin varietatea produselor sale, ocazii de a se reuni și bucura de gust și savoare”.

              Campania Mese de Poveste include opt spoturi TV și online, dar și o componentă de digital și social media, precum și una de campanii la raft în Key Accounts. Cele trei categorii de produse vizate de campanie sunt carnea de pasăre, salamurile crud-uscate, cu sortimentele Salam de Sibiu și Salam Bănățean și produsele ready meals, cu focus pe chiftelele vegetale, nuggets și noile preparate picante – șnițel și gujoane din piept de pui.

              La Gala Premiilor PIAŢA, ediţia a XII-a 2017 au fost premiate 27 de companii. Gala a reprezentat un omagiu adus excelenţei în industria bunurilor de larg consum. Cele 51 de trofee disputate au fost atribuite pe baza voturilor exprimate de 758 de electori – 609 comercianţi independenţi, 17 manageri de achiziţii din Top 20 retaileri, 58 de directori de vânzări din Top 100 companii furnizoare şi 69 de directori de marketing din Top 100 companii din retail şi FMCG.

              Campanie de prevenire la Onești

                La data de 08 decembrie a.c., polițiștii din cadrul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității s-au deplasat în Onești, unde împreună cu polițiștii de ordine publică au acționat pe linia prevenirii înșelăciunilor prin ”metoda accidentul”, a furturilor din locuințe dar și a infracțiunilor specifice sărbătorilor de iarnă – tâlhării, furturi din buzunare, genți sau autoturisme.

                Activitatea a avut drept scop informarea populației cu privire la modalitățile de prevenire a înșelăciunilor prin ”metoda accidentul”, a furturilor din locuințe, a tâlhăriilor, dar și a furturilor din buzunare, genți și autoturisme, mai ales în această perioadă aglomerată, premergătoare sărbătorilor de iarnă.

                Acțiunea se înscrie în demersurile propuse de campaniile lansate de Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității la sfârșit de an, ”Hoții sunt creativi, fii preventiv!” și ”Fii în siguranță de sărbători”

                Conceptul creativ al acestor campanii se concentrează pe tema inventivității infractorilor care găsesc metode din ce în ce mai ingenioase de a păgubi potențialele victime. Pe această abordare s-au fundamentat atât denumirea campaniilor, cât și mesajele preventive care invită cetățeanul la cunoașterea celor mai frecvente moduri de operare, precum și la vigilență și adoptarea măsurilor fundamentale de siguranță a locuinței și a bunurilor personale.

                Astfel, polițiștii s-au făcut azi vizibili pe străzile din Onești unde au discutat direct cu locuitorii și le-au oferit spre autoinformare pliante cu mesaje preventive privind temele abordate.
                Astfel de acțiuni specifice și din ce în ce mai numeroase,vor fi desfășurate cu precădere și în celelate orașe din județul Bacău în următoarea perioadă, urmărindu-se ulterior obținerea unui feed-back pozitiv din partea populației dar și în statisticile poliției, privind situația operativă.

                Hublou: Un personaj de figurație, binele

                În lumea scenei, despre actorii care au partituri mărunte, roluri nesemnificative, fiind doar nişte scurte apariții și rostind un minim de cuvinte sau scoțând doar câte o interjecție, că duc tava.

                Cu personajele principale e altă poveste, desigur, ele stau în capul mesei, ducând tot greul piesei. Și, din acțiunea lor iese conflictul, care e motorul dramaturgiei. Cum marele Will zicea că pe scena vieţii cu toţii suntem actori, este interesant de urmărit ce fel de roluri interpretăm.

                Dar şi cum suntem percepuţi de ceilalţi, cum apărem în ochii lor. Mai cu seamă când unii dintre noi devin personaje într-o scriere a vreunui contemporan, curiozitatea semenilor este aţâţată la culme. Şi este îndeobşte cunoscut faptul că personajele negative sunt mai bine conturate în literatură, teatru, film, etc. Sunt mai consistente, au carnaţie, sunt convingătoare, pe când personajele pozitive suferă de o anumită inconsistenţă, părând chiar neverosimile.

                E ca un făcut, pozitivii nu ies bine în scris, nu te seduc, nu-ţi rămân întipăriţi adânc în memorie, aşa cum se întâmplă cu tipii răi, mult mai reliefaţi. Există, din fericire, şi excepţii, mă gândesc la Don Quijote, în primul rând, dar şi la seraficul prinţul Mîşkin. Numai un geniu ca Dostoievski, profund cunoscător al abisului din om, putea scoate la iveală aşa un diamant.

                Prinţul lui are o bunătate fără de margini, încât ceilalţi îl socotesc, pur şi simplu, un idiot. În schimb, brutele, şmecherii, escrocii, „durii” par inteligenţi, şi spunând asta revin la lumea actuală, părăsind terenul ficţiunii. Dacă o să vă uitaţi de jur împrejur, veţi vedea că aceşti indivizi domină scena vieţii noastre de zi cu zi. Ei sunt „vedete”, despre ei se scrie la gazetă, în tabloide, ei apar în permanenţă la toate emisiunile, beneficiind de o publicitate delirantă.

                Răul este „in prime time”, la breaking news. Cine e un om normal, corect, care trăieşte firesc, modest, civilizat, şi mai face şi lucruri bune, n-are nicio şansă să ajungă o persoană cunoscută, „celebră”, vreun „vip”.

                Rămâne un anonim, ba chiar poate fi considerat un fraier, un neadaptat la aceste vremuri în care miza e pusă pe scandal, mizerie, pornografie. Binele apare ca neinteresant, se trece peste el cu cea mai mare uşurinţă şi indiferenţă. Nu „vinde” nicio ştire, nu face atractivă nicio emisiune.

                Deşi nu-i deloc obişnuit, nu e banal, aşa cum este răul, care se tot lăţeşte şi ne invadează spaţiul vital. Cred că dacă ne-am comporta responsabil, şi am fi mai mintoşi, ar trebui să căutăm cu lumânarea faptele bune, modelele reale, cele demne de laudă, de admiraţie, făcându-le cunoscute şi altor oameni, celor mulţi. Într-un alt tip de spectacol, care ne-ar ajuta să privim lumea cu alţi ochi, dincolo de murdăria ce ni se tot arată, binele n-ar mai trebui să fie doar un personaj de figuraţie care duce tava, ci ar merita un rol mai acătării.

                Și nu să fie scos de la naftalină doar cu prilejul sărbătorilor de iarnă, când vine Moșul (apropo de Crăciun, pe mai multe canale au și început să curgă șuvoi filmele care-l au în titlu, până la totala saturație a celui mai nepretențios cinefil!) sau la Sfintele Paști. Că atunci ni se servesc o mulțime de pilde, în care cine mai crede azi?, pe care oamenii le uită imediat după sărbători. Există, așadar, un bine de circumstanță, sezonier, după cum par unii a înțelege lucrurile.

                Pe deasupra, superficial. Iar răul rămâne, din nefericire în prim plan, proteic, divers. Oare avea dreptate filosoful când vorbea despre „lemnul strâmb” al umanității?

                Parteneriat strategic Erasmus + la Colegiul Național Catolic „Sf. Iosif” Bacău

                  „Paroles d’ici, musique d’ailleurs” este titlul parteneriatului strategic Erasmus+, acțiunea cheie 2, pe care Colegiul Național Catolic „Sf. Iosif” Bacău îl va derula în intervalul 2017-2019 împreună cu alte două colegii din Franța și Lituania.

                  Parteneriatul are ca scop îmbunătățirea nivelului de cunoaștere a limbilor străine în rândul elevilor prin intermediul… muzicii. Este rezultatul unor colaborări anterioare între coordonatorii echipelor de proiect tot în cadrul programelor europene de formare continuă (Comenius și Life Long Learning).

                  „I-am cunoscut pe reprezentanții liceelor din Lituania și din Franța în cadrul cursurilor de formare la care am participat în 2015, la Manchester, respectiv în 2010, la Londra.

                  Am colaborat cu aceștia în mediul virtual, iar anul acesta am decis să materializăm această colaborare printr-un proiect derulat în lumea reală. Din fericire, proiectul a primit finanțare de la Uniunea Europeană și promite a fi unul de succes pentru toți participanții implicați”, ne-a declarat prof. Irina Ștefură, coordonator de proiect.

                  Deja, în luna noiembrie a avut loc întâlnirea transnațională de proiect în Lituania. Reprezentanți ai celor trei echipe de proiect s-au reunit pentru câteva zile pentru a schița activitățile ce se vor derula pe parcursul celor doi ani.

                  Momentele centrale ale parteneriatului vor fi cele trei mobilități din Lituania (aprilie, 2018), România (octombrie, 2018) și Franța (aprilie, 2019) pe parcursul cărora câte 10 elevi și 3 profesori din fiecare țară, sub îndrumarea unui artist francez deja renumit pe plan local, Papillon, vor compune muzică, își vor îmbunătăți cunoștințele de limba engleză și franceză și vor învăța câteva noțiuni de bază din limbile română și lituaniană.

                  La final, elevii vor susține un miniturneu în Franța și vor înregistra un CD cu 5 cântece în cele 4 limbi menționate.

                  „Pentru elevii noștri, acest proiect va însemna o oportunitate pe mai multe planuri: social, uman, cultural și lingvistic. Ei sunt foarte entuziasmați în legătură cu proiectul, nu mai puțin de 46 participând la preselecțiile pentru echipa de proiect. Dintre aceștia, 25 de copii cu abilități în domeniul limbilor străine, muzicii (instrument / voce), artei fotografice, desenului sau informaticii au fost selectați și vor lucra împreună cu profesorii din echipa de proiect, pr. Cătălin Farcaș și pr.dr. Anton Săboanu, dar și cu alți profesori colaboratori din școală și din afara ei.”

                  prof. Irina Ștefură, coordonator de proiect

                  Cu „Urşii” în Bibliotecă!

                    „Urşii” de la Dărmăneşti au fost băgaţi în Conferinţă! Nu la o „confruntare” anuală din centrul oraşului Dărmăneşti, aşa cum se obişnuia cu sute de ani în urmă, ci în Biblioteca Judeţeană „Costache Sturdza”, vineri, 8 decembrie, de la ora 14.00, la invitaţia directorului acesteia, Adrian Jicu.

                    Cititorii din sălile de lectură şi din cea cu publicaţii au rămas surprinşi de insolita apariţie a unui „urs”, cu ursarul şi toboşarul din formaţie, în ritmurile de acum devenite celebre, care însoţesc acest obicei străvechi de pe Valea Trotuşului. Astfel, Conferinţele Bibliotecii s-au transformat într-un dialog purtat peste trei secole, la care au participat, în premieră, şi mulţi copii.

                    Ce s-a întâmplat timp de două ore nu se poate povesti, ci se poate trăi doar. De fapt, „Urşii” din Dărmăneşti, personajele principale, au venit în carne, oase, piei şi costume de la Dărmăneşti, în acelaşi timp au evadat din cartea care a făcut obiectul acelei întâlniri:

                    „Aceea era…Puterea colacilor!” (un titlu ciudat la prima citire, lămuritor după ce parcurgi şi următorul subtitlu „Sărbători trăite, sărbători povestite în localităţi din judeşul Bacău”). Proiectul a avut la bază iniţial documentarea patrimoniului alimentar al regiunii Bacău, extins apoi şi asupra patrimoniului imaterial al aceleaşi regiuni, materializat în acest volum, finanţat de Consiliul Judeţean.

                    Cercetarea s-a desfăşurat pe două planuri, unul finalizat de o echipă de cercetători de la Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române” din Cluj, iar pe de altă parte au urmat cercetările de teren efectuate de Petronela Savin, de la Universitatea „Vasile Alecsandri” şi Adrian Jicu, director al Bibliotecii Judeţene, sprijiniţi de mulţi localnici din satele investigate, profesori, învăţători, bătrâni ai satelor, practicanţi ai obiceiurilor de iarnă din localităţile Geoseni, Oituz, Dumbrava (Gura Văii), Pănceşti – Sascut, Buda – Blăgeşti, Pârjol, Câmpeni – Pârjol, Balcani, Apa Asău, Vâlcele – Tg. Ocna şi am lăsat la urmă Dărmăneşti, de unde patru eroi ai cărţii, Ion Moghior, cel mai în vârstă „urs” din Dărmăneşti, Ştefan Ion Vizitiu, meşter popular, Vasile Vizitiu (nepot) – doboşer, Ştefănel Bortoş – ursar şi Iustina Hzaparu, coordonator al singurei „şcoli de urşi” din Bacău, au jucat „Ursul” şi au povestit despre acest străvechi obicei, despre confecţionarea costumelor, a piselor fiecărui personaj, al căror meşteşug mai este ştiut doar de Ştefan Vizitiu.

                    Volumul a fost coordonat de Petronela Savin, Cosmina Timoce – Mocanu (Cluj), Adrian Jicu şi Maria Cucu. Despre carte a vorbit Florinela Floria, tot de la Universitatea „Vasile Alecsandri”. A participat, la lansare, dar şi la „Conferinţă”, şi Sorin Braşoveanu, preşedinte al Consiliului Judeţean, care a apreciat efortul cercetătorilor de a aduce în atenţie obiceiurile şi tradiţiile noastre, în pericol astăzi să se „occidentalizeze”. „Ceea ce se întâmplă astăzi, aici, este ceva extraordinar, este cel mai frumos şi eficient «leac» împotriva uitării”.

                    Mai multe informaţii, în ediţia de luni a ziarului Deşteptarea.

                    „Teatrule, îți doresc să prosperi prin arta ta.”

                      Care a fost sau este cel mai îndrăgit/nesuferit rol din experiența ta de student sau de proaspăt actor?

                      Nu pot spune care este cel mai „nesuferit”/„îndrăgit” rol, pot spune că am avut roluri care mi-au ieșit sau care nu mi-au ieșit, cel puțin nu la momentul acesta; care m-au pus în dificultate sau pe care instinctiv le-am intuit. Sunt în căutări de fiecare dată. Îmi place ca fiecare rol, fie el și parte a unui examen la facultate, să reprezinte un laborator care să mă ajute pe mine să devin din ce în ce mai bună, mai pregătită, mai „vulnerabilă”, profesionistă.

                      Examenul – spectacol/spectacolul cel mai de suflet este?

                      Examenul de la Cehov din anul al II-lea, semestrul I, la doamna profesor Mirela Gorea. Am jucat Anfisa, din „Trei surori”. M-a marcat acest personaj teribil. Inițial am fost profund revoltată că primisem cea mai mică partitură și pe lângă asta, mai jucam și rolul unei bătrâne. Cu toate acestea, cât din ambiție, cât din dragoste pentru doamna profesor, reușisem să ajung la o înțelegere și la niște subtilități ale personajului pe care nu le mai întâlnisem până atunci. Mă simțeam de parcă eram cele trei surori la un loc, atât de puternic și vizibil simțeam acest personaj.

                      Ce îți dorești din partea Teatrului Municipal „Bacovia”?

                      Răbdare, încredere, căldură și prietenie.

                      Teatrul Municipal „Bacovia” împlinește vârsta de 70 de ani, o cifră rotundă, plină. Un gând care îți trece prin cap când auzi acest lucru poate fi?

                      Teatrule, îți doresc să prosperi prin arta ta, să ai actori conștiincioși și oameni pe care să-i bucuri prin tine! Frumoasă și primitoare scenă mai ai… Mulțumesc pentru acest popas!

                      Ivona Lucan,
                      Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

                      Văz şi auz

                      REÎNVIEREA UNUI VERB. S-au întrecut televiziunile în a găsi cele mai potrivite căi de a ne face vizibilă şi expresivă identitatea. Autorul frazei „Româneşti oriunde ai fi”, de pildă, a reactivat, fără să ştie, un verb trecut de mult timp în categoria arhaismelor, adică în fondul pasiv al limbii române. Însemna, la vremea aceea (atestarea este din 1630), „a (se) româniza”, iar în Oltenia, „a (se) creştina/boteza”. Ulterior, dar rar, era folosit pentru „a traduce în româneşte” un text dintr-o altă limbă. Am acceptat şi majuscula în mijlocul cuvântului – RomânEşti –, pentru a ne implica şi mai bine în realitatea naţională.

                      DEDICAȚIE. Francesca Nicolescu (14 ani), concurentă la X Factor, şi-a dedicat succesul profesoarei ei de limba şi literatura română (de la Școala Gimnazială Nr.1 Oneşti), care s-a grăbit să plece dintre noi înainte să-şi ia rămas-bun de la dragii săi elevi. Remarca adolescentei este cu atât mai semnificativă cu cât cineva din juriu lăuda prezenţa în repertoriul concurenţilor a unor piese muzicale în limba română.
                      CONCURS DE TITLURI. „Să urci la cer cu mocăniţa tristeţii” a fost declarat, neoficial, titlul ediţiei din octombrie a Revistei „Ateneu”. Îi aparţine lui Theodor-George Calcan, semnatarul cronicii la cartea „Citirea zidului”, de Nicolae Spătaru. De la poet, la poet…

                      NU DOAR MOȘ-CRᾸCIUN POARTᾸ CRATIMᾸ. Directoarea Căminului pentru Persoane Vârstnice din Târgu-Mureş se mândreşte că printre cei aflaţi acolo e şi veteranul de război Ioan Ștefan, de 94 de ani, un minunat povestitor şi prieten; cu vorbele dumneaei, e „un b liniuţă unic”.

                      MITOLOGIE RADIOFONICᾸ. Stă să fie spulberat mitul privind exclusivitatea prezenţei bărbaţilor la „Matinalul” de la Radio-România Actualităţi (vezi legendele Ion Ghiţulescu sau Paul Grigoriu). Redactoarea de pe 30 octombrie mai e şi iubitoare de produse autohtone: într-un interval de zece minute, am ascultat două melodii în limba română (una din anii ’70, şi alta foarte recentă), iar între ele, trufaşă, o piesă în limba engleză, desigur.

                      O.K.? De Ziua Radioului (1 nov.), emisiunea de ştiinţă de la Radio-România Cultural a fost prezentată şi de o liceană. Aşa am aflat că adolescenţii au un tic verbal: pun adjectivul/adverbul O.K. înainte de orice fragment de discurs. Dialogând, în direct, cu cineva din nord de ţară, tânăra începe: „O.K. Aş vrea să vă pun şi eu o întrebare: de ce Botoşaniul a organizat simpozionul dedicat lui Grigore Antipa?” Nu-i O.K.!
                      PEDAGOGIA OPTIMISMULUI. În regulamentul pentru desfăşurarea examenului de bacalaureat se stipulează că răspunsurile candidatului se apreciază de fiecare membru al comisiei „cu note de la 1 la 10”. Pe coperta interioară a cataloagelor din şcoli/licee, scrie că notele sunt „de la 10 la 1”. În care să credem?

                      RECORD LITERAL. Un cititor al rubricii „Româna pentru toţi” ne scrie că a parcurs până la capăt una dintre ediţii. Îl verificăm: „Câte litere are ultimul cuvânt din articol?” A ştiut: „Deprepoziţionalizarea are 21 de litere”.

                      FᾸRᾸ CAPᾸT. Panourile publicitare de prezentare a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi, din municipiul Târgu-Jiu, vor fi refăcute. „Erau pline de greşeli gramaticale şi atât de lungi, că cei ce le-au verificat nu le-au putut citi” (RRA, 29 nov.). Credem că, dimpotrivă, au fost citite, dar nu până la capăt şi, desigur, nu critic.

                      AUZ FIN. „Pentru a nu fi solitar, trebuie să fii solidar” (RRC, Teatrul Naţional Radiofonic; „451o Fahrenheit”, de Ray Bradbury; dramatizare de Catinca Muscan). Pare un joc de cuvinte, când de fapt este un principiu care anulează „convieţuirea” prin singurătate.

                      Traian: Bărbat cercetat pentru tentativă de omor. Şi-ar fi lovit copilul de 5 ani cu toporul în cap

                        – individul a fost reţinut de poliţişti şi prezentat instanţei care a emis mandat de arestare pentru 30 de zile

                        Incidentul s-a petrecut la scurt timp după ce băiatul de 5 ani a venit de la grădiniţă. Ar fi fost chemat de tată în curte, dar pentru că minorul nu l-ar fi ascultat l-ar fi lovit în cap cu toporul.

                        Mama a fost cea care a luat în braţe copilul şi a ieşit cu el în stradă, unde a cerut ajutor vecinilor. Oamenii au sunat imediat la 112, iar în localitate a ajuns o ambulanţă, care a preluat victima şi a transportat-o la spital pentru îngrijiri medicale. Acolo a fost internată în Secţia de Pediatrie cu traumatism cranian şi facial şi din fericire este în stare bună.

                        Cazul a fost sesizat şi poliţiştilor, care au început o anchetă şi l-au reţinut pe bărbatul, în vârstă de 46 de ani, pentru tentativă de omor, iar vineri seara a fost prezentat Tribunalului Bacău, care a emis pe numele suspectului mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile.

                        Băieţelul rănit mai are şase fraţi şi, în urma acestui eveniment, toţi au fost preluaţi în regim de urgenţă de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Bacău, după ce s-a ajuns la concluzia că nu pot rămâne nici în grija mamei.

                        „Se va urma procedura ca la orice copil şi anume să se identifice toate rudele până la gradul IV şi întrebate dacă îşi doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijiriea copiilor pentru a nu rămâne în sistemul de protecţie”, a declarat Marian Vătămănescu, purtător de cuvânt la DGASPC Bacău.

                        Incendiu de proporţii la Tg. Ocna. O gospodărie s-a făcut scrum

                          O familie din Tg. Ocna a pierdut totul în urma unui incendiu care a cuprins rapid întreaga gospodărie.

                          Pompierii de la Detaşamentele Oneşti şi Moineşti au intervenit, imediat ce au primit apelul, cu cinci autospeciale de stingere şi o ambulanţă Smurd, în sprijin venind şi pompierii voluntari ai localităţii cu o autospecială de lucru.

                          Când au ajuns ei, incendiul era generalizat cu flacără la acoperişul casei de tip parter şi etaj şi la două anexe lipite de aceasta. Salvatorii s-au luptat cu flăcările patru ore, incendiul fiind declarat lichidat în jurul orei 23.00. Intervenţia a fost însă una dificilă.

                          Din cauza vântului puternic exista riscul extinderii focului şi la casele vecinilor, construite foarte aproape. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat, dar din gospodăria bărbatului de 66 de ani la care au intervenit nu au mai rămas decât pereţii locuinţei.

                          Au ars circa 400 de mp de acoperiş casă şi 100 mp de anexe gospodăreşti, bunurile din interior, dar şi material lemnos.

                          „Cauza probabilă stabilită a fost efectul termic de la un coş sau burlan de fum neprotejan termic faţă de materialele combustibile”, a declarat mr. Andrei Grecu, ofiţer de relaţii publice la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău.

                          Şoferul care a accidentat doi fraţi pe trecerea de pietoni şi a fugit a fost prins

                            FOTO: Marius Daniel

                            – poliţiştii l-au reţinut pentru 24 de ore şi îl duc la Parchet cu propunere de arestare preventivă

                            Vineri seara, poliţiştii băcăuani au reuşit să dea de urma şoferului care, joi seară, a accidentat un băiat de 17 ani şi pe sora acestuia de 21 de ani, pe o trecere de pietoni de pe strada Gării, în apropiere de Autogara Massaro, şi a fugit de la faţa locului.

                            Este vorba despre un bărbat de 25 de ani, din municipiul Bacău, care a şi fost reţinut pentru 24 de ore.

                            Acesta urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu propunere de arestare preventivă pentru „vătămare corporală din culpă, conducere fără permis şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie”, spun poliţiştii.

                            Reamintim că imediat după evenimentul rutier, cei doi răniţi au fost transportaţi la Spitalul Judeţean Bacău.

                            Tânăra a fost rănită uşor şi a plecat acasă după ce a fost investigată în Unitatea de Primiri Urgenţe, însă fratele ei a rămas sub supravegherea medicilor de la Neurochirurgie, starea lui fiind mai gravă.

                            Balul Bobocilor la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”

                              Teatrul de Vară „Radu Beligan” a fost astă seară gazda unei seri de excepție plină de culoare și multe momente artistice. Astfel, puțin peste ora 17.00, spectacolul a debutat cu un moment dinamic pregătit de tineri talentați de la Academia de Dans „Adamas”, urmat de un progarm artistic realizat cu mult fler de profesori și elevi. În cursa pentru titlul de Miss și Mister Boboc al Colegiului Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” s-au înscris 11 perechi de elevi frumoși și talentați.

                              Au alternat momentele artistice pregătite de elevii colegiului, cu cele pregătite de dansatorii medaliați de la „Adamas” , dar și cu muzica și portul popular românesc, care i-a îndemnat la joc atât pe cei din sală, cât și pe concurenți. Nu a lipsit nici prezentarea de modă, de această dată, cu tema „Red is the new black”.

                              Prezentarea a avut ca punct central combinarea pieselor vestimentare de rezistență dominate fie de roșu fie de negru la care să se adauge auriul. Acesta a creat doza de strălucire care a farmecat audiența. Rezultatul a fost la înălțimea așteptărilor și îndelung aplaudat de spectatori.

                              Concurenții au trecut cu brio pestre cele trei probe impuse și după mai bine de patru ore juriul a decis câștigătorii acestei ediții.

                              Locul I și titlul de Miss Boboc – Sînziana Dobrițoiu

                              Locul I și titlul de Mister Boboc – Rares Aramă

                              Locul II: Miruna Doroș și Denis Nica

                              Locul III: Cristina Arăboaie și Cosmin Isăilă

                              Miss și Mister Popularitate: Bianca Baltag și Denis Nica.

                              ULTIMELE ȘTIRI