Acasă Blog Pagina 2147

Puterea de cumpărare ne ține la coadă

Statisticienii au un mod simplu, dar sugestiv, de a demonstra cât de bine poate trăi un om. Ei împart câștigul salarial la prețul mediu al unei pâini, de exemplu, sau al unui kilogram dintr-un aliment considerat „de bază”. Dacă faci, cu asemenea rezultate, o comparație în timp, îți dai seama cam cu cât s-a mai scumpit viața, că de ieftinit n-aș îndrăzni să spun că se poate întâmpla.

Tot statisticienii, dar și analiștii, numesc aceasta „puterea de cumpărare”.

Văd acum cel mai recent studiu făcut de o cunoscută companie de cercetare de piață, GfK, originară din Germania. Studiul face referire la România anului 2018. De unde rezultă, pe județe, cam cum o duc românii pe baza leului pe care îl au în buzunar.

Firesc, mi-au fugit ochii întâi la județul Bacău și la Regiunea Nord-Est, despre care știam că este cea mai săracă din Europa. Și văd că nu prea s-a schimbat nimic. În 2017 de data aceasta, regiunea noastră, ca mai toată România de altfel, e la coada clasamentului. Numai câteva județe din centrul țării (spre vest) o duc ceva mai bine.

Cât despre Bacăul din 2-018, între suratele din țară, ce să zic: e în prima parte a topului, dar partea de jos, iar acolo e cam pe la mijloc. Dacă puterea de cumpărare – media pe țară – o socotim la 100 de puncte, Bacăul se plasează între 80 și 88. Mai jos ca noi sunt județele Botoșani și Vaslui în regiune, dar și Suceava și Neamț. Iar în țară la coadă sunt Giurgiu și Călărași.

Sigur, vă întrebați, care ar fi fruntea? Păi nu se știe deja? Bucureștiul, Clujul și Timișoara, dar pe lângă ele și celelalte județe din Transilvania. Noi defilăm cu Iașiul, Tulcea și Brăila aici în est.
Însă, apropo de coadă: plec până în piață, să cât mai pot cumpăra.

Unde s-ar putea muta Primăria Bacău

    Problema sediului Primăriei Bacau se discuta de aproape 20 de ani fără a se găsi încă o soluție. Precum se știe, inițial, Primăria a funcționat, la începutul secolului trecut, în clădirea cunoscută azi sub denumirea de Biblioteca Județeană”, peste drum de hotelul Decebal. Ulterior, pe măsură ce serviciile oferite de municipalitate s-au înmulțit, sediul a devenit neîncăpător.

    Apoi, Primăria a funcționat în sediul de pe strada Mărășești, care s-a dovedit neîncăpător, astfel că multe servicii au funcționat în alte sedii: așa-numita „Primărie 2”, pe Bulevardul Unirii, Spațiile Verzi, în Parcul Cancicov, Serviciul Public de Asistență Socială la Piața Cenbtrală și așa mai departe.

    Prin 2003, primarul Dumitru Sechelariu se hotărâse să construiască o nouă clădire care să cuprindă toate serviciile într-un singur loc. Imobilul urma să fie amplasat lângă clădirea fostului Teatru de Animație, pe locul unei clădiri care adăpostise prima școală din Bacău. Noua Primărie urma să echilibreze zona parcului, fiind situată la capătul opus Catedralei. Actualul Parc al Catedralei urma să fie o piață, un fel de agora a orașului. Cum, la vremea respectivă, primăriile nu aveau prea multe fonduri la dispoziție iar, între timp, fosta clădire a teatrului a fost retrocedată, proiectul nu s-a mai materializat.

    În perioada cât a fost primar Romeo Stavarache s-au mai discutat și alte propuneri, de la refacerea actualei clădiri, pâna la mutarea într-un imobil nou ce ar fi fost construit în zona Centrului de Afaceri. S-a facut și proiect, actualei clădiri urmau să-i mai fie adăugate elemente, trebuia îmbrăcată în sticlă, însă, din varii motive, nici acest lucru nu s-a mai întamplat. La un moment-dat s-a organizat chiar și un concurs pentru construirea unui sediu pentru Primărie pe locul parcării din fața hotelului Moldova. Concursul a fost câștigat, premiul de 10.000 de lei s-a plătit, dar nu s-a întâmplat nimic.

    Actualul edil, Cosmin Necula, crede că municipalitatea ar putea cumpăra sediul BCR de pe strada 9 Mai. Primarul a declarat pentru Deșteptarea că se poarta o serie de negocieri ci Banca Comercială Română. „Dacă vom avea bani și vom reuși în negocierea cu BCR , ne vom muta acolo”, spune Cosmin Necula. Primarul Bacaului spune că acest imobil are avantajul că este gata de utilizat. Apoi, terenul de sub construcție este al municipiului Bacău, nu al băncii, care l-a concesionat, deci, prețul imobilului ar fi mai mic, deoarece nu ar include și prețul terenului.

    Mai multe weekend-uri fără mașini în centru?

    Primarul Bacăului a cerut, pe Facebook, opinia cetățenilor în privința prelungirii perioadei în care centrul orașului să fie închis circulației rutiere, în weekend-uri, până la data de 15 octombrie. În acest moment restricția circulației rutiere este valabilă până la data de 15 septembrie pe tronsonul Starea Civilă (fosta bibliotecă județeană) – Casa de Asigurări de Sănătate. „Experiența celor două veri în care am propus restricționarea traficului rutier în centrul orașului, sâmbăta și duminică, ne-a adus un feedback pozitiv din partea cetățenilor. Am primit mai multe solicitări de prelungire a perioadei așa că vreau să știu părerea dumneavoastră”, a scris primarul Necula pe pagina sa personală.

    Street Delivery, o altă atmosferă

    Ajuns la ediția a III-a în Bacău, festivalul Street Delivery devine tradiție. Înainte de toate, trebuie știut că atunci când spunem Festivalul Street Delivery nu trebuie să ne gândim la festivalurile la care doar se cântă, se mânâncă și se bea. „Recuperăm câte o stradă de sub dominația automobilelor și o redăm pietonilor, care o mobilează cu idei pentru un oraș mai bun. Misiunea noastră? Să creăm colaborativ o experiență citadină prin care să demonstrăm cum ar putea funcționa un oraș pentru oameni, nu doar pentru mașini”, spun organizatorii. Și toate acestea au avut acoperire în cele trei zile de Street Delivery în Bacău.

    După zeci de planuri și sute de ore de pregătire, Street Delivery Bacău a debutat vineri, 23 august. Sute de tineri au luat cu asalt Parcul Cancicov, în zona Aleea Parcului, la Teatrul de Vară „Radu Beligan”. Pe o arie considerabilă se întindeau mai multe corturi în care se desfășurau activități diferite. Foarte multe și foarte interesante. Nu știu dacă a fost una mai importantă decât alta, și din păcate, nu cred că le voi putea reuni pe toate în aceste rânduri. Foarte bine a mers locul în care oamenii au putut face schimb sau au putut să-și procure o plantă, o floare de apartament. La fel de intersant a fost Muzeul Memoriei, care, prin intermediul unor telefoane fixe, cu disc, puteai accesa niște memorii foarte interesante a unor foarte importanți din istoria României.

    Mai precis, formai un număr, și puteai asculta o poveste reală din istoria noastră. Un alt proiect interesant a fost acela prin care s-au colectat produse de igienă personală feminină, produse care ulterior vor ajunge la femeile defavorizate din județul Bacău. La acest proiect au luat parte foarte multe doamne și domnișoare, unele dintre ele venite din străinătate și care au fost impresinate de această campanie la care au aderat imediat. Și proiecțiile de film s-au bucurat de aprecierile publicului care a participat în fiecare seară într-un număr consistent la producțiile propuse.

    Cum la această ediție organizatorii și-au propus să scoată poezia în stradă, trebuie spus că acest lucru a avut o priză extraordinară la public. Inedit a fost un „battle” între cinci poeți și cinci MC, gestionat de Adrian Jicu-directorul Bibliotecii Județene „C. Sturdza” Bacău și fostul său elev Răzvan Krem Alexe. Practic, pe scenă au urcat oameni care n-au avut tangețe cu aparițiile publice, oameni care au scris poezii și care au vrut să le împartă cu publicul. Chiar dacă a fost privit de către unii doar ca divertisment, Street Delivery a avut mult mai multe conotații. Astfel, în cadrul festivalului a avut loc o dezbatere cu tema „Educația încotro”, cu peste 60 de participanți care au discutat despre evoluția educației în condițiile în care tehnologia își pune tot mai mult amprenta asupra tinerilor iar sistemul educațional bate pasul pe loc. Să mai trecem în revistă și atelierul de biciclete, acolo unde oamenii au putut să vină și să-și rezolve problemele și să-și repare bicicletele sau chiar să le reconfigureze sau…tuneze. A mai fost și o dezbatere pe mediu la care au participat foarte multe ONG-uri din România, cea mai reprezentativă fiind „Green Peace”.

    „Au fost trei zile provocatoare pentru noi, dar important a fost cum s-a simțit publicul, cum a interacționat cu evenimentul și conținutul proiectelor. Suntem mulțumiți și sperăm ca de la an la an să fim din ce în ce mai buni și să transmitem și mai bine conceptul de street delivery, pentru că asta e marea noastră priovocare, să aratăm cetățenilor din Bacău că o stradă poate fi și altfel simțită, nu numai la volan și numai pe fugă”, a declarat Lucian Popa, manager de proiect.

    Fiecare seară a fost „asezonată” cu concerte din zona underground și nu numai, cu trupe de tineri care promit și cu un final interesant cu mai celebrii El Negro.

    Ca în fiecare an, Street Delivery își propune o lucrare prin care să ofere o nouă față Teatrului de Vară. Astfel, la această ediție lucrează a tânără artistă din Republica Moldova, Izzy, artistă ce a avut numeroase lucrări impresionante în Germania, Norvegia și Suedia, dar și în țară, la București sau Timișoara.

    „Sunt foarte încântată că am venit aici și că pot executa o lucrare în stilul meu care include caligrafie și forme în 3D. Nu vă spun ce va ieși pentru că vreau să fie o surpriză”, a declarat Izzy Izvne, artista ce lucrează la față de la intrarea dinspre parc a Teatrului de Vară. Lucrarea va fi gata în câteva zile, cel mai probabil joia sau vinerea viitoare.

    Știm cine ne sunt dușmanii?

    S-a comemorat, acum câteva zile, celebrul Pact Molotov-Ribbentrop, încheiat în 1939 între Germania și URSS si care prevedea o împărțire a Europei între cele două Puteri. Pentru România, consecința a fost că a pierdut Basarabia și nordul Bucovinei. Pactul este de condamnat, nimic de zis. Dar, lumea subțire ne cere să condamnăm doar URSS pentru această înțelegere.

    Daca o să urmăriți luările de poziție, articolele sau fie și numai postările de pe Facebook, o să vedeți că numai rușii cei răi sunt făcuți responsabili pentru pierderea de către România a Basarabiei și Bucovinei, nici un cuvânt despre Germania. Ca și cum doar rușii ar fi vinovați că au vrut teritoriu românsc, nu și nemții care au fost de acord cu această pretenție. Este, daca vreți, același procedeu prin care de furtul Basarabiei de la 1812 sunt făcuți responsabili doar rușii, nu și turcii care au fost de acord cu aceasta. Iar unii mai zic că ar trebui să ne uităm și către Londra, care ar fi stat în spatele acestei manevre.

    Dar asta nu e tot. Pactul Molovov – Ribbentrop nu ar fi fost posibil fără Acordul de la Munchen, prin care Anglia și Franța se declarau pentru dezmembrarea Cehoslovaciei, ca să-i facă pe plac lui Hitler. Stalin a văzut că democrațiile Europene nu fac nimic pentru a se împotrivi expansionismului german, ba, mai mult, îi fac și jocul. Din punct de vedere strategic, Pactul a fost o încercare disperata a Rusiei de a câștiga timp. Basarabia, Bucovina, Polonia, Țările Baltice au însemnat doar spațiu interpus între Moscova și Berlin.

    Ar mai fi insistat Stalin sa ceară Basarabia dacă Anglia și Franța ar fi fost ferme față de solicitările germane și nu ar fi făcut presiuni asupra președintelui cehoslovac să cedeze teritoriul fără luptă? Cehoslovacia avea fortificații la granița germană iar România permisese, după lungi tratative, tranzitul a 100.000 de soldați sovietici. Ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler era oprit în Cehoslovacia? Nu știm. Știm doar că nu întotdeauna aliații ne sunt prieteni.

    Regal de vinuri și gastronomie la Selgros

      „Vrem să dezvoltăm gastronomia românească, acompaniată de vin” – spune noul șef al Selgros Cash & Carry România, Robert Hellwagner

      Trei zile de la sfârșitul săptămânii abia încheiate (23-25 august) au fost dedicate, la complexul comercial Selgros din Bacău celei de a patra ediții a Festivalului de vin 2019. Peste 30 de fabricanți și comercianți de vinuri și produse alimentare din România și din Republica Moldova au ocupat standurile festivalului, amenajate cu bun gust pe aleea principală a magazinului, vizitate de sute de clienți și de băcăuani care au venit special pentru acest eveniment. Alături de organizatori au fost și membrii din Bacău și din Neamț ai Ordinului European al Cavalerilor Vinului.

      Printre vizitatori s-au aflat și primarul municipiului Bacău, Cosmin Necula, dar și noul CEO al companiei Selgros Cash & Carry România, Robert Hellwagner. Împreună cu directorul magazinului și manager districtual la Selgros, Irina Stănciuc, cei doi oficiali au vizitat, fiecare în câte o zi, standurile expozanților, au stat de vorbă cu aceștia și chiar cu vizitatorii ori au urmărit show-urile gastronomice oferite sâmbătă și duminică de chefii Cezar Muntean și NicoLontras, alături de actorul Marius Florea-Vizante, care a fost și moderatorul evenimentului, și de jurnalistul și teleastul Andi Moisescu.

      Din prima echipă a făcut parte și somelierul Sergiu Nedelea, cel care în prima zi de festival a ținut și un veritabil curs despre arta de a servi și de a bea vin și un original concurs de degustare „în orb” a vinurilor, la care au participat trei dintre vizitatori. „La o asemenea probă – ne-a declarat Sergiu Nedelea – poți să miroși vinul, dar nu poți deosebi culoarea, vinul fiind într-un pahar din sticlă neagră de cobalt. Miroși și guști vinul, dar nu-i vezi culoarea. Am fost surprins să constat că aici, în Bacău, concurenții au fost foarte bine pregătiți. Nici eu nu i-am încurcat prea mult, dar ei au distins bine soiurile, caracteristicile lor și chiar anii de producție”.

      Între participanții la festival au fost și parteneri mai vechi ai organizatorilor, dar și alții care au ajuns acolo pentru prima oară. Fiecare, însă, a venit și cu noutăți pentru degustătorii de vin. Casa Ochean, de exemplu, din Cîrligele-Vrancea, a expus pentru prima dată. „Am venit la festival – ne-a spus somelierul Iulian Dârdală – pentru a ne face cunoscuți, în speranța că vom putea avea o relație comercială cu Selgros. Avem trei branduri de vin, Cîrligele, Maruca și Privilej, iar vinificatorul nostru este Mariana Ochean”.

      Tot pentru prima oară la eveniment a venit și Crama Strunga, cu o Fetească neagră Reveria, dar și cu vinuri din colecția 2018 – Chardonnay, Muscat Ottonel, Fetească albă și Busuioacă de Bohotin. Nu putea lipsi nici Casa de vinuri Cotnari, nici Casa Gârboiu, nici Vincon sau Vina Art, dar nici Budureasca, Recaș, Crama Purcari, Dealu Mare, Crama Bolgiu și câte alte nume cunoscute.

      O noutate de marcă a venit în acest de la Vălenii de Munte, dar nu un vin, ci o palincă (un rachiu tare) cu foiță de aur. Producătorul este Ghiță Constantin, iar brandul „Ghițos”. Distileria sa lucrează numai cu prune, mere și pere. „Coloana de distilare de la Vălenii de Munte – ne-a spus reprezentantul producătorului, băcăuanul Cristian Niculiță – separă alcoolul etilic de alcoolul metilic și de acetonă. Țuica este învechită în baric timp de trei-patru ani și este căutată mult în cluburile din București, de exemplu”.

      Festivalul de vin este unic în rețeaua Selgros, cu 22 de magazine în România, iar Robert Hellwagner ne-a dat asigurări că tradiția va continua și în anii următori în Bacău.

      „A fost un festival profesionist organizat. Ce aduce nou evenimentul este combinarea ingredientelor românești, de exemplu carnea de porc, dar și a vinurilor din România. Vinul care nu te lasă să mori. Avem, în Europa, mai multe festivaluri gastronomice și de vinuri, dar acesta este unic. În alte țări sunt festivaluri de vin, dar mult mai mult asociate cu gastronomia. Aici vom merge, însă, pe un trend specific. Vrem să dezvoltăm gastronomia românească. Dar și acompaniamentul de vin”.
      Robert Hellwagner, Chief Executive Officer al Selgros Cash &Carry România

      Reușita evenimentului a fost asigurată de promovarea intensă derulată pe parcursul lunii august. Toți băcăuanii dar și cei veniți din diaspora pentru a petrece concediul în țară au văzut pe autobuzele SC Transport Public invitația lui Andi Moisescu adresată tuturor celor care știu să aprecieze vinul bun și gatronomia. Chipul carismaticului prezentator a mai descrețit frunțile celor aflați în trafic.

      ”Cred că am reușit să aduc teatrul mai aproape de public, de comunitate”

      În luna august 2019, actrița Eliza Noemi Judeu sărbătorește 20 de ani de când face parte, ca actor angajat, din trupa, povestea, familia Teatrului Municipal ”Bacovia”. Tot acum, în debut de stagiune 2019 – 2020, se împlinesc trei ani de când a fost numită, prin concurs, managerul Teatrului Municipal ”Bacovia”. Un interviu despre debuturi și bilanțuri, din care puteți afla de ce alege o tânără artistă născută în Cluj – Napoca, crescută în Constanța, formată profesional în București, să se stabilească în Bacău, cum arată teatrul ideal pentru managerul Eliza Noemi Judeu, ce noutăți propune publicului Teatrului Municipal ”Bacovia” în debut de stagiune 2019 – 2020 și ce actori debutanți veți putea admira în noul an teatral pe scena băcăuană.

      ”Venirea mea în Teatrul ”Bacovia” a fost mai mult decât un moment absolut al vieții mele”

      -Pe 16 august 2019 s-au împlinit 20 de ani de când ați debutat pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia”. 20 de ani pe scena băcăuană. La mulți ani!
      -Mulțumesc!…

      -Care era perspectiva actorului debutant Eliza Noemi Judeu asupra Teatrului Municipal ”Bacovia”, acum 20 de ani, și care este perspectiva managerului Eliza Noemi Judeu, astăzi, după trei ani de mandat la conducerea instituției?
      -Debutul… da… am fost distribuită din prima în rol principal, ceea ce m-a responsabilizat, pentru că nu cunoșteam încă trupa. Vreau să menționez faptul că am fost primită de către colegi foarte bine, foarte frumos. Locuiam în teatru, nu aveam bani, mai era o lună până primeam eu salariul, eram singură pe-aici și toți au ținut să-mi ofere câte ceva, de la mâncare, la o vorbă bună, la încurajare, la tot. Nu m-a deranjat niciun moment faptul că nu eram într-un alt teatru. Există o preconcepție în rândul multor tineri și al multora de vârsta mea în privința teatrelor din provincie. Le împărtășesc preconcepția zece la sută, în sensul că se spune că în privincie sunt mai puțini bani pentru producția de spectacole, prin urmare un teatru din provincie nu ar putea să invite mari nume ale scenei românești. O întâlnire cu mari nume ale scenei românești, mă gîndesc aici, evident, la regizori, înseamnă pentru unii, din start, că tu, actor, vei face o performanță. Cum spuneam, nu împărtășesc această idee decât zece la sută. Venirea mea în Teatrul ”Bacovia” a fost mai mult decât un moment absolut al vieții mele. M-am bucurat că m-a văzut directorul acestui teatru, m-am bucurat că a intuit în mine un posibil artist creator, și îi mulțumesc pentru asta, i-am mulțumit-o și atunci.

      -Despre ce director este vorba?
      -Vorbim de Constantin Dinischiotu, despre care în mediul teatral, ulterior am aflat, nu se vorbea foarte frumos, dar n-am stat să ascult toate bârfele. Dânsul era de fapt regizor de radio și a lucrat cu cei mai importanți actori ai acestei țări, prin urmare, dincolo de ce fel de om era sau ce tip de profesionist era, pentru mine a fost important faptul că un om care avusese legătură cu teatrul, cu radioul, cu mediul artistic, cu marii actori ai țării, își punea o încredere în prezența mea scenică, la vârsta aceea de 22 de ani. Asta a fost, cum spuneam, absolut.

      -Cum s-a produs întâlnirea această profesională și cea a fost determinant pentru tânăra actriță Eliza Noemi Judeu, născută în Cluj, crescută în Constanța, formată profesional în București, să vină și să se stabilească în Bacău?
      -Înainte de licență eu repetam cu doamna Rodica Mandache ”Dragă Elena Sergheevna”, în regia fiicei sale, Diana Mihailopol, cu care am fost colegă de facultate. Repetam la Sala Dalles, în București. Începea vria teatrelor independente cumva și fecare încerca să-și găsească un spațiu în care să se exprime. Diana fiind și ea tânăr regizor n-a avut loc, evident, într-un teatru, din prima, așa că a căutat soluții alternative. Și în timpul repetițiilor, doamna Mandache l-a chemat pe domnul Dinischiotu să ne vadă. Dintr-o întâlnire anterioară a înțeles că dânsul avea nevoie de debutanți la Teatrul ”Bacovia”, așa că l-a invitat să mă vadă, m-a văzut, m-a luat. Și, pe lângă mine, l-a luat și pe Ștefan Ionescu, cu care repetam în ”Dragă Elena Sergheevna”, și tot atunci a venit și Nina Ionescu. Profesorul nostru (Ion Cojar, n.m.) ne spunea că ”Teatrul e în noi, nu în afara noastră”. Eu mi-am asumat foarte puternic această zicere, prin urmare, dacă teatrul e în tine, nu contează unde îl faci, la ”Bulandra” sau la ”Bacovia” sau la Teatrul Regal de nu știu unde s.a.m.d.

      -Deci acesta a fost motivul pentru care tânăra actriță Eliza Noemi Judeu a lăsat Bucureștiul, Clujul, Constanța pentru Bacău?
      -Da, dar sigur mai era și partea cealaltă, financiară. Ai fost susținut de către părinți, dar, gata, ajunge. La ora aia nici nu știu dacă se dădeau prea multe concursuri prin țară, nu exista internet, deci nu existau informații la prima mână, iar eu, ca de obicei, nu eram o persoană băgăcioasă, care să își facă relații, care să afle informații, cărțile erau lumea mea și probabil că a avut grijă Doamne Doamne, ”asta n-o să afle de niciun concurs în țara asta, ia, hai, s-o ajut eu un pic, să-i dau un avânt” (râde, n.m.).

      -Și în momentul în care ați pășit în Teatrul ”Bacovia” care erau speranțele de tânăr actor ale Elizei Noemi Judeu? Să se întâmple ce cu ea?
      -Speranța mea era… atâta lucru conștientizam: că sunt într-un oraș cu care nu am nicio legătură, un oraș pe al cărui public trebuie să-l aduc de partea mea. Și îmi place să cred că am reușit, deși nu doar că îmi place să cred, ci scrie și în ziare, în presa vremurilor, de ”achiziția” făcută de Teatrul ”Bacovia”. Eram considerată ”o foarte bună achiziție”, prin urmare eram scoasă ”la vânzare”. Și publicul s-a atașat rapid de prezența mea pe scenă. Ușor, ușor, am încercat și eu să-i înțeleg, și a fost bine. Șansa mea a fost că am convins publicul, oamenii de teatru și, de-a lungul celor 20 de ani, și pe regizorul teatrului, de la vremea respectivă, domnul Dumitru Lazăr Fulga, care și-a asumat teatrul din perspectiva mea, dacă vreți, și mi-a dat roluri care să mă propulseze. Eu la 24 de ani deja eram distribuită în ”Un tramvai numit dorință”. Nu știu cărei actrițe la 24 de ani i se dă pe mână Blanche Dubois. M-am speriat, dar a ieșit. Și am avut parte de roluri mari, ceea ce a însemnat enorm, pentru că rolurile mari te alimentează, te creează, te ajută să înțelegi meseria, arta, ce va să zică aia o creație, te învață niște legi nescrise ale artei.

      ”Într-un teatru din provincie chiar înveți să-ți porți crucea”

      -Dacă ar fi să rezumăm cei 20 de ani de teatru în Bacău, prin niște exemple, repere, experiențe, lecții, ce ați nominaliza ca fiind important pentru formare, pentru devenire, pentru artistul, pentru omul Eliza Noemi Judeu?
      -Ne place foarte mult replica Ninei Zarecinaia din “Pescărușul”, ”Am învățat să-mi port crucea”, ne place foarte mult, tuturor, și în diverse contexte o și azvârlim pe piață. Ei, după părerea mea, într-un teatru din provincie chiar înveți să-ți porți crucea, ceea ce mi se pare înălțător. Dar trebuie să înțelegi din toți rărunchii chestia asta, pentru că eu mă uitam la colegii care erau aici de mai demult, și încercam să înțeleg: ”Dincolo de faptul că sunteți băcăuani, n-ați primit rolurile pe care probabil le visați, atunci ce vă ține aici?”. Și-am învățat anduranța, și-am înțeles faptul că, uneori, poți să fii sus, și apoi să cobori, nu din vina ta, nu din vina altcuiva, pur și simplu pentru că teatrul e o lume în mișcare.

      -Deci asta ar însemna”să porți crucea” într-un teatru, să reziști?
      -Să rămâi, să reziști, să nu renunți. Da, să nu renunți, dar nu că stăm acasă și noi nu renunțăm, adică noi vrem cu tot sufletul în Teatrul ”Bacovia” dar nu facem nimic pentru asta. Nu mă refer la acest tip de anduranță, eu mă refer strict la faptul că viețile oamenilor de prin teatrul ăsta au fost destul de răvășite și destul de contorsionate și aproape că nimic n-a fost frumos în viața lor în afară de teatru. Și mă gândeam: ”Dumnezeule, cum rezistă oamenii ăștia, cu vieți atât de tumultoase și de încâlcite și de dramatice?”. Dar probabil că viețile lor dramatice au făcut la un moment dat din Teatrul ”Bacovia” unul dintre cele mai bune teatre de comedie. Înainte de ’89 acest teatru era considerat unul dintre cele mai bune teatre de comedie, în ciuda titulaturii ”Dramatic” (zâmbește, n.m.). Și era așteptat peste tot.

      ”Eu am ales să privesc teatrul acesta ca pe cel mai important teatru din țară”

      -Astăzi, la 20 de ani de la debut, și la trei ani de mandat ca manager al Teatrului Municipal ”Bacovia”, care este perspectiva dumneavoastră asupra instituției? Cum vedeți acum Teatrul? S-a schimbat ceva în felul de a-l privi când ați trecut în postura de om care ia decizii pentru acest teatru, care conduce într-un sens destinul instituției?
      -…Mai e mult de muncă, pentru a ajunge acolo unde visez. Inițial, m-am gândit dacă pot duce misiunea asta pe care mi-am oferit-o, în care m-am ”distribuit” singură, în acest rol pe care mi l-am dat, pentru care mă regizez singură. E o monodramă (râde, n.m.). Mai sunt multe de făcut, pentru că trebuie scos la iveală mai pregnant teatrul, și nu-i o noutate ce spun, pentru că a ”urlat” toată presa, teatrul a fost la un moment dat privit ciudat. M-a deranjat când au fost acuzați actorii de neprofesionalism, uneori, sau de alte lucruri. Astea s-au întâmplat pentru că, practic, și spun asta fără nicio modestie, niciun director de teatru nu s-a preocupat de imaginea actorilor. Nu spun că m-am ocupat eu, extraordinar de tare, dar măcar am încercat. Dacă dai încredere oamenilor, s-ar putea să se comporte, și cu siguranță se vor comporta altfel, e efectul Pygmalion. Diferența dintre o doamnă și o florăreasă stă în felul în care alegi să le privești și să le tratezi. Eu am ales să privesc teatrul acesta ca pe cel mai important teatru din țară, deocamdată. Pe principiul ”dorește-ți mult, ca să iasă măcar jumătate”. În trei ani de zile, n-am putut rezova tot ce îmi doresc, dar, cel puțin, cred că am reușit să aduc teatrul mai aproape de public, de comunitate.

      -Dacă ar fi să spuneți ”stop” acum din motive oarecare, misiunii, funcției de manager al Teatrului Municipal ”Bacovia”, pentru ce motive ați fi împăcată, mulțumită că în ultimii trei ani instituția a fost în mâinile dumneavoastră?
      -Pentru Teatru, mi s-a părut important să rămână o istorie, prin cartea publicată la aniversarea celor 70 de ani, un film, că suntem totuși în mileniul III, și o trupă. În ciuda unor opinii, am făcut o carte a teatrului, poate e mult spus ”monografie”, poate este exact așa cu sună și titlul, un jurnal. în care am pus un sfert, cel puțin, accent pe trupa actuală, pentru că așa e frumos. Eu n-am să uit vreodată marii actori ai acestui teatru, dar facem prea mult apel la ei, la actori, și e bine să ni-i amintim, și e important, dar nu poți să-i uiți pe cei care fac teatru acum, nu poți să-i omiți și să aștepți să facă 50 de ani ca să-i bagi în seamă, nu-i voie. Prin urmare, un sfert din jurnal le este dedicat celor de astăzi, să-i vezi, să-i cunoști, să-i știi, să-i simți.

      Am făcut de asemenea un film, documentar, în care am reușit să aduc în prim plan toate generațiile Teatrului ”Bacovia”, de la, așa cum ne place s-o numim, ”generația de aur”, cu Tanța Zmeu, Ligia Dumitrescu, Doina Iacob, Florin Zăncescu, Firuța Apetrei, Ion Goranda, trecând de la ei, prin toate celelalte generații. Suntem în teatru patru generații, ei, noi (râde, n.m.), generația ’99, generația 2010, cred, cu Adele (Adelaida Perjoiu, n.m.), Matei (Matei Bogdan, n.m.), Dumi (Dumitru Rusu, n.m.), Bogdan Buzdugan, Alina Simionescu, și apoi vin cei foarte tineri. N-a ieșit poate cel mai bun film posibil, dar să ținem cont și de ce resurse am avut, financiare și umane, că nu mi-am permis să chem echipă de la TVR, să-mi facă mie film documentar pentru teatru; nu, l-am făcut eu, eu am fost moderator, am avut sprijin în Ovidiu Ungureanu și Chromatique, am avut sprijin în trupă, care a răspuns întrebărilor mele. Și a ieșit un film al teatrului.

      Și al treilea lucru important pe care mă bucur că l-am înfăptuit este că las în urma mea o trupă. Prin concursul pe care l-am făcut în vară, prin angajarea unor tineri actori, avem o trupă. Celelalte lucruri realizate cititorii le vor putea parcurge în raportul meu de activitate (râde n.m.), asta dacă nu le-au văzut cu ochii lor în teatru și în relația cu Teatrul Municipal ”Bacovia”.

      ”Un teatru fără trupă e o clădire, nu ne interesează”

      -Referitor la trupă, câți actori are acum Teatrul Municipal ”Bacovia” și câți dintre ei sunt angajați în urma concursului din vară, de la finalul stagiunii trecute?
      -În urma angajărilor, suntem 38 de actori. La Animație, opt, și la Dramă, 30. S-au angajat, în urma concursului din vară, șapte actori la Dramă și doi, la Animație, deci nouă în total.

      -De ce ați organizat acest concurs pentru a angaja noi actori, care a fost motivul?
      -E foarte simplu, după trei ani de mandat, vrei să fie ceva clar în urma ta. Am vrut fixarea trupei. Un teatru fără trupă e o clădire, nu ne interesează. Trupa este foarte importantă. Da, de-a lungul celor trei ani, am ”testat”, dacă vreți, noi actori. În momentul în care vrei să lași o trupă în urmă, tu trebuie să fii atent la caractere, se integrează sau nu se integrează în trupa veche, să zicem, le place, nu le place ce le propune managerul să facă, suntem în mileniul III, haideți să nu mai angajăm cu forța, hai să lăsăm libertatea de a-ți face o părere și de a alege. Bine că mi-a permis legislația de a vedea cine ar fi posibil să rămână în teatrul ăsta, cu intențiile cele mai artistice din lume. Și acum, după trei ani, am ales să fac concurs, ca să fixez trupa. S-au prezentat 29 de actori în concurs, ceea ce a spus multe despre teatru, despre creșterea imaginii lui. Dacă au venit atât de mulți pentru nouă locuri, eu zic că stăm bine.

      Din cei nouă actori angajați în urma concursului, trei debutează la Teatrul Municipal ”Bacovia” în noua stagiune: Alexandra Apetrei, Bianca Babașa, Vlad Nicolici, la Secția Dramă. Tot la Dramă au fost angajați acum Ștefan Huluba, Eduard Burghelea, Tudor Hurmuz și Andreea Darie, care sunt dintre cei ”testați” în cei trei ani de mandat. Concursul a fost făcut și ca să le dau posibilitatea să decidă dacă mai doresc să rămână în acest teatru, în această trupă. Au venit la concurs și, din fericire, s-au și prezentat frumos. Și pe lângă ei au venit și cei trei tineri, pe care i-am nominalizat la început. Iar la Animație, au fost angajați Ilinca Istrate și Andi Andriucă, care erau deja colaboratori ai Teatrului și care s-au prezentat și ei la concurs, și l-au luat.

      -Vorbeam mai devreme despre așteptările actorului debutant Eliza Noemi Judeu, față de teatru, în urmă cu 20 de ani. Care credeși că sunt așteptărie lor, ale tinerilor actori angajați acum, și care sunt așteptările dumneavoastră, de la acești actori, de la orice actor care intră în trupa Teatrului Municipal ”Bacovia”?
      -Că ei îți spun ”vreau să fac parte din trupa asta” este una, și este poate un răspuns dat pe moment, ori ca să câștige concursul, interviul, ori chiar au crezut. Iar asta, cu crezutul, trebuie să văd. Ei sunt foarte buni, sunt talentați, dar, așa cum le-a spus la o mică întrevedere după concurs, e foarte bine că sunt talentați, dar nu doar asta mă interesează, mă intesează să creezi în ideea de trupă, să vrei să crești în trupă, în această trupă, în acest teatru, că în ăsta ai venit să dai concurs, deci pretenția mea este că luând concursul, să te dedici acestei trupe, acestui teatru, acestei comunități, iar asta rămâne de văzut. Ce așteptări pot să aibă ei de la teatru, de la manager, decât să le dau de lucru, să le creez oportunități să-și etaleze talentul, talentele?

      ”În acești trei ani de mandat mi-am dat seama că pot dezvolta în mine o altă meserie”

      -Începeți această nouă stagiune cu un certificat de manager cultural, oferit de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, subordonat Ministerului Culturii, în urma unor cursuri susținute de specialiști în domeniu. De ce ați hotărât să faceți aceste cursuri și în ce fel s-a schimbat, în urma acestei experiențe. perspectiva dumneavoastră asupra rolului de manager al Teatrului Municipal ”Bacovia”?
      -Cursul era obligatoriu prin lege, dar eu nu l-am făcut pentru că era obligatoriu. Bun, s-au împletit obligativitatea de a merge la curs cu fascinația pentru management. Pentru că în acești trei ani de mandat mi-am dat seama că pot dezvolta în mine o altă meserie. Și atunci interesul a fost de altă natură. Și la mine nu este de natura păstrării funcției, la mine este legat de ideea de management. Am descoperit o nouă meserie, este agasantă, este enervantă, pentru că trebuie să stai tot timpul să mai citești câte o lege, care îți taie din elanul de a avea vreo viziune creativă (râde, n.m.), dar e frumos.

      -De ce e frumos?
      -Pentru că te provoacă, te provoacă să ai mintea trează, te provoacă să visezi – visez mai mult acum decât atunci când era doar actriță – acum visez mult mai mult. Și aceste cursuri mi-au întărit speranța că, pe de o parte, se doresc manageri mai tineri de 45, 50 de ani – e nevoie de suflu nou în managementul teatrelor, nu că l-aș aduce eu, că aș fi eu omul acela, dar e nevoie de tineri care să propună altceva, și nu pot să vă spun concret ce, pentru că asta ține de trupă, de bugetele pe care le ai, ține de imaginația ta, de puterea ta de adaptare la resursele financiare pe care le deții, de valorile pe care pui accent, ține de cum alegi să scoți în față trupa, actorii, pe fiecare în parte. Sunt mai mulți factori într-un teatru, care influențează performanța. Teatrul românesc nu este încă la nivel de ”industrie de spectacole”. Poate doar Teatrul din Sibiu, unde managementul este la alt nivel, pentru că a fost lăsat acolo – că în România ești sau nu lăsat să-ți faci treaba – deci pentru că a fost lăsat în Sibiu același manager pentru o perioadă îndelungată, și sper să mai continue, și a avut timp să formeze acel teatru așa cum l-a visat, a avut timp să-l ducă la alt nivel. Teatrul din Sibiu face deja mai multe turnee în străinătate decât în țară, după cum se știe. E un vis, și eu vreau să ajung acolo, numai că mai sunt etape de parcurs. Am spus de multe ori că teatrul este o lume în lume, deci tot ce este nevoie într-o societate umană la scară mai mică e teatrul. Aici trebuie să fie de la juriști, graficieni, pictori, scenografi, regizori, actori, corpul administrativ s.a.m.d. Managerul trebuie să viseze, chiar dacă sună ciudat, iar visele lui trebuie create de restul oamenilor din lumea numită ”teatru”. Dar nu este valabil numai pentru managerul de teatru, este valabil pentru orice manager.

      -Jucându-ne cu ideea de vis și cu ideea de viziune, care este teatrul ideal pentru Eliza Noemi Judeu, dacă vă gândiți la teatrul pe care îl visați și pe care doriți să-l ”construiți”?
      -Teatrul ideal este acela în care atunci când actorul intră în instituție și are o idee, ea este imediat acaparată de ceilalți colegi și este pusă în practică, chiar atunci, cu stângăcii, cu greșeli, dar măcar se încearcă ceva. Deviza mea este replica lui MacMurphy, din ”Zbor deasupra unui cuib de cuci” – îmi place cartea asta foarte mult: ”Dar eu măcar am încercat”.

      -Deci practic visați o echipă și colaborare strânsă între membrii săi. Se poate asta în mod real în zona artei, care este cumva o zonă a individualismului?
      -Da, asta îmi doresc, și da, se poate, și mă duc mai departe și vă spun că este posibil așa ceva în momentul în care se creează o infrastructură pentru lumea artistică românească, în care, dacă, să zicem, prin absurd, nu eu, un manager de teatru decide că în acel teatru, ca să fie performant, trebuie să rămână cutare, cutare, cutare și cutare, cei care nu rămân să aibă creată de statul român posibilitatea de a trăi în continuare. Așa ceva nu există la noi. Dacă un actor pleacă dintr-un teatru, depinde acum și de alegerile lui, poate se reprofilează, poate se duce spre altceva, dar dacă el pleacă dintr-un teatru și vrea să continue să trăiască din asta unde se duce? Sunt și pot fi foarte mulți actori în situații dificile acum. M-am gândit și la mine, ce-aș face dacă n-aș mai fi actriță? Sigur că eu merg pe premisa că teatrul e în mine, îl fac eu cumva, dar până-l fac eu cumva, cu ce mă hrănesc, din ce plătesc taxele, impozitele, că te susțin tata, mama, ori soțul sau soția, dar până când? Trebuie lucrat la statutul artistului, la ”infrastructura oamenilor de artă”, cum îmi place mie să spun. Ce fac oamenii de artă când n-au ce munci? Ce fac ei dacă la un moment dat nu mai au loc într-un proiect? Din ce trăiesc până-și găsesc alt proiect? Și aici trebuie să intervină statul.

      – Care credeți că sunt așteptările publicului de la Teatrul Municipal ”Bacovia”, în noua stagiune?
      -Așteptările care le-au fost create: să vadă spectacole bune, foarte bune; îmi place să cred că vor să mai facă parte din toate celelalte proiecte pe care teatrul le-a derulat, spectacolele – lectură, întâlnirile de tip ”speed dating cu actori”, pe care departamentele Secretariat literar & PR le-au creat. Toate aceste mici întâlniri cu publicul pot părea insignifiante, dacă nu atrag o sută de oameni, dar nu mă interesează să vină sute de oameni la toate aceste evenimente adiacente producției de teatru, spectacolele, mă interesează să fie viață în teatru, mă interesează ca lumea să vină, să intre în clădirea asta, să simtă viața din ea, să ia parte la evenimentele pe care le facem, să fie parte a teatrului, să simtă că teatrul acesta este deschis, este accesibil, de la prețuri, până la evenimentele care se creează pentru el, spectatorul. Publicul nu va veni să-ți ceară vreodată în mod expres ceva, și pentru că eu n-am subestimat niciodată publicul nu-l suspectez că ar veni să bată cu pumnul ”eu vreau acum să se întâmple în teatrul ăsta nu știu ce…”. Nu, că au bun simț. Tu, ca profesionist de teatru, tu știi să faci teatru, așa cum el știe să facă pâine, el știe să conducă o bancă, el știe să tundă, ea știe să machieze, ea știe să coafeze, să scrie, celălalt știe să facă ceva cizme, pantofi, rochii s.a.m.d., tu știi să faci teatru iar el vine după tine. Nu mă duc eu să spun brutarului cum să facă pâinea, că nu mă pricep. Eu îi spun ce e teatrul și el îmi dă pâine. Și tot așa. Deci publicul vine în întâmpinarea ta.

      -Când debutează stagiunea 2019 – 2020 a Teatrului Municipal ”Bacovia”, cu ce noutăți vine și care sunt prioritățile managerului Eliza Noemi Judeu în această nouă stagiune?
      -Deschidem stagiunea pe 8 septembrie, cu o monodramă, ”Iulia, biata de ea”, textul câștigător în Bacău Fest Monodrame 2018. De trei ediții, mi-am asumat montarea textelor câștigătoare pentru că alfel nu vedeam relevanța Concursului de Dramaturgie din cadrul festivalului nostru de monodrame, prin urmare, dacă un text este câștigător, hai să-l vedem pe scenă. Prin urmare, până acum avem ”Crocodil”, de Elise Wilk, textul câștigător în 2017, care a fost pus în scenă de Horia Suru, și care este invitat la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, din septembrie, ”Iulia, biata de ea”, de Gabriel Sandu, în 2018, care va avea acum premiera, iar în ianuarie – februarie vom lucra la textul câștigător de anul acesta, ”Tiadora”, de Maria Manolescu. În ”Iulia, biata de ea”, care va fi pus în scenă de regizoarea Irina Crăiță Mândră, își face debutul pe scena noastră actrița Alexandra Apetrei.

      Urmează apoi, pe 15 septembrie, regizorul Teatrului, Geo Balint, cu ”Îngeri și gunoaie”, un text inspirat din opera lui Beckett, pentru care a luat un premiu de dramaturgie și care va fi pus în scenă împreună cu actorii Ștefan Ionescu, Dumitru Rusu, Ion Goranda și Simona Nica. Acest text beckettian e un tip de discurs teatral pe sufletul regizorului Gheorghe Balint. Noi avem, artistic, o relație foarte frumoasă, în care am visat împreună că vom monta Beckett. Ideea era să monteze cu mine, nu mai este cazul, și atunci a optat pentru acest text al lui ”Îngeri și gunoaie”.

      De asemenea, din 26 august începem lucrul la o comedie, pentru că cele două spectacole care vor deschise stagiunea sunt ușor dramatice, dar e nevoie de ele, sunt pentru un anumit tip de public, iar pentru publicul larg urmează o comedie, ”Viața e în direct aici”, după Radu Herjeu. L-am invitat să monteze acest text pe domnul Sorin Militaru.

      Apoi, sperăm ca, prin octombrie, domnul Geo Balint să înceapă lucrul la ”Scufița roșie”, împreună cu actorii Secției de Animație. Încă e nevoie de povești clasice și, oricum, am impresia că am ”destabilizat” un pic publicul pentru copii oferindu-le în ultima vreme alt tip de spectacole, pentru că m-am gândit în primul rând la actori, deși ar fi trebuit poate să mă gândesc întâi la public. Nu, trebuie să mă gândesc la performanța actorilor, trebuie să iei în calcul și asta, trebuie să îmbini nevoia publicului, cu nevoia omului de teatru, care are nevoie să i se întâmple și altceva, și atunci au ieșit spectacolele ”Hainele cele noi ale împăratului”, ”Aventurile lui Habarnam” și ”Momo”, producții care s-au adresat copiilor mai mari, de la 10 ani în sus, e un segment de public, de la 10, la 15 ani, care trebuie atins – pentru că la liceu îi ”preia” Drama – și care nu era acoperit de niciun spectacol în Teatrul ”Bacovia”.

      O surpriză frumoasă a stagiunii trecute a fost și ”Take, Ianke și Cadâr”, și mă bucur că le-am propus celor de la Secția de Animație textul acesta. Foarte importantă pentru mine a fost, în privința acestui spectacol, opinia publicului și a actorilor din distribuție, care au fost încântați, fericiți, mulțumiți, cel puțin din câte mi-au spus. A fost o provocare, publicul i-a văzut și într-o altă ipostază decât aceea cu păpușă în mână și a înțeles că actorul păpușar e mult mai mult decât un mânuitor de păpuși, deși n-o să înțeleagă nimeni niciodată ce înseamnă actor păpușar, n-o să înțeleagă nimeni câte boli atrage după sine faptul că el stă o viață cu mâna ridicată, să vezi tu, spectator, păpușa, să o vezi pe Scufița roșie, pe Lupul cel rău s.a.m.d. I-am scos un pic de după paravan, pe o temă frumoasă, clasică, au făcut un spectacol bun și surpriza cea mai plăcută a fost faptul că în 30 iunie, ultima zi de spectacol din stagiunea precedentă, la ”Take, Ianke și Cadâr” sala a fost plină. Asta a fost bucuria mea. Deci oamenii aveau nevoie de acest titlu, și au venit să vadă spectacolul, chiar dacă începea deja vremea concediilor. Și atunci am zis că am câștigat ”pariul” cu ”Take, Ianke și Cadâr” la Animație.

      Ei, și după ”Scufița roșie”, va reveni, pentru un nou spectacol, în noiembrie – decembrie, regizorul rus Aleksandr Anatolievici Ogarjov, care a realizat atelierul Cehov cu actorii Secției Dramă a Teatrului Municipal ”Bacovia”, în Bacău Fest Monodrame 2019, din care a rezultat spectacolul – laborator ”Trei surori”. Acum va face un spectacol după o piesă rusească din dramaturgia contemporană, ”Gandhi a trecut pe-aici”, în traducerea Ralucăi Rădulescu. Scenografia spectacolului va fi realizată de Vladimir Turturică.

      ”Venirea la teatru înseamnă o ancorare în realitate”

      -În privința implicării comunității în viața teatrului, ce evenimente sau proiecte aveți în vedere în noua stagiune?
      -Pe lângă proiectele derulate și în stagiunea precedentă, precum spectacolele lectură, de exemplu, sau celelalte acțiuni din seria ”Tu și Teatrul”, mi-am propus să atragem voluntari, dar vom face un concurs în sensul ăsta. Am dori să vină în principal studenți, studenți ai Universității ”Vasile Alecsandri”, pentru că ei au în primul rând studii literare și de comunicare. Vreau ca acestă colaborare să se producă în baza Legii voluntariatului, să le fie recunoscut voluntariatul într-un teatru, să le fie benefic și educativ. Deci va fi organizat un concurs, adresat, desigur, comunității, dar mi-ar plăcea în mod deosebit să vină înspre teatru studenții și să înțeleagă ce e teatrul, din interior, să înțeleagă ce este un caiet program, de exemplu, cum se face, ce înseamnă un comunicat de presă din partea unei instituții de cultură, să facă o revistă a teatrului, de ce nu, în patru pagini, ușor, ușor, să vadă ce înseamnă festivalul nostru de monodrame, să se implice în organizarea lui, și, la sfârșit, să primească un raport de evaluare a muncii lor, plus certificatul de voluntar, care în mileniul III ar trebui să spună mult despre persoana care îl deține, în cadrul unei angajări, de exemplu, așa ar fi normal.

      -Care este rolul unui teatru într-o comunitate?
      -Rolul unui teatru este să-l facă pe spectator să uite de problemele zilnice, să se desprindă de cotidian, mie îmi place să zic ”să vină în lumea reală”. După părerea mea, venirea la teatru înseamnă o ancorare în realitate. Eu nu văd altfel viața mea, eu nu înțeleg altfel nimic. Eu când merg pe stradă umblu într-o irealitate, în teatru sunt în realitate, aici sunt cu picioarele pe pământ, în rest, nu știu, e ficțiune (zâmbește, n.m.).

      -De ce priviți asfel lucrurile?
      -Păi este ficțiune, pentru că nu e nimic adevărat, nu? Nimic nu-i adevărat. Unii sunt de bună credință, fac legi, alții sunt de rea credință și nu le respectă. Eu un haos acolo… Fiecare trăiește în realitatea lui. Ei, numai la teatru trăiești într-o realitate comună, spectatori cu actori deopotrivă.

      -O realitate comună în care împărțim ce?
      -Idealurile umane. Iubirea, prietenia, toleranța, adevărul, pe cât posibil. Adevărul.

      Interviu realizat de Laura Huiban

      Băcăuanii pot petrece autentic la noul restaurant „Doi Cumetri”

        Deschis weekendul trecut, restaurantul „Doi Cumetri” vă propune un alt fel de petrecere a timpului împreună cu prietenii ori familia. Situat pe Calea Romanului nr.191, lângă baza sportivă „Green Club”, noul restaurant „Doi Cumetri” aduce un ambient nou, pitoresc și autentic. Proiectul a fost realizat de doi băcăuani, Ionuț Juncu și Marian Prisecaru, care chiar au acest grad de rudenie.

        „Am avut mai multe variante dar când am văzut grădina asta mi-a picat cu tronc. Dar să nu vă imaginați că arăta așa”, povestește Marian Prisecaru, asociat la restaurantul „Doi Cumetri”. Practic grădina restaurantului a fost refăcută în proporție de 70-80 la sută, iar restaurantul a fost renovat 50 la sută. Restaurantul este compus din doua saloane. Unul la parter de 50 de locuri și unul la etaj de 120 de locuri.

        Grădina, generoasă, are 1200 de metri pătrați și include și un loc de joacă modern pentru copii. Imediat lângă clădirea restaurantului există și un luciu de apă pe care administratorii societății vor să-l transforme într-un iaz cu pește, pentru ca la un moment dat clienții să-și poată alege și chiar pescui singuri peștele pe care vor să-l servească la masă. Și dacă am ajuns la capitolul „food”, trebuie spus că bucătăria de la „Doi Cumetri” este tradițional românească dar doritorii pot servi și preparate și rețete italiene, paste și pizza, chiar și burgeri. Fiind final de sezon cald, gândurile celor de la „Doi Cumetri” se îndreaptă spre organizarea unor evenimente deosebite, în special cele private, dar și pentru publicul larg.

        „Am avut câteva probleme legate de personal, în sensul că în ziua de azi cu greu găsești oameni buni. Cu toate acestea, am reușit să închegăm o echipă bine motivată, ceea ce considerăm că e un atu pentru restaurantul nostru”, a mai precizat Marian Prisecaru.

        Concluzionând, la „Doi Cumetri” puteți petrece timp bun, de calitate, fiind deserviți de un personal calificat și amabil, să savurați produse culinare proaspete și de calitate.

        Încă un pas pentru normalizarea activității Consiliului Local Onești

          Odată cu desfășurarea ședinței Consiliului Local Onești de azi 26 august (de la ora 14.00) în municipiul de pe Trotuș se completează numărul consilierilor locali, în dezbaterea acestora fiind și reorganizarea a două comisii pe domenii de specialitate. Prin acest fapt se face încă un pas pentru normalizarea activității Consiliului Local Onești, după completarea numărului de consilieri rămânând ca la o ședință viitoare să fie ales viceprimarul municipiului. Astfel, ședința de azi va debuta cu validarea în funcția de consilier local a domnului Ioan Gabriel Azoiței , care s-a aflat pe lista de candidați al ALDE la alegerile locale din iunie 2016. Ioan Gabriel Azoiței o înlocuiește în funcția de consilier local pe Mihaela Geaboc Bădic (fost primar în comuna Helegiu, timp de trei mandate, între 2004 – 2016), acesteia fiindu-i retras sprijinul politic în urmă cu două luni.

          Pe ordinea de zi a acestei ședințe ordinare a Consiliului Local Onești se află proiectul de hotărâre privind aprobarea listei solicitanților eligibili în vederea emiterii atestatelor de administrator de condominii în municipiu, a listei cu transportatorii serviciilor de transport în regim de taxi (persoane fizice / societăți comerciale) declarați câștigători la atribuirea de autorizații din această lună. Tot în domeniul transporturilor se va supune dezbaterii consilierilor locali modificarea Hotărârii privind aprobarea Regulamentului de organizare și executare a serviciului de transport în regim de taxi și în regim de închiriere în municipiu și două proiecte privind aprobarea delegării gestiunii Serviciului public de transport local de persoane prin contract de concesiune pe două trasee. Este vorba de traseul 3 (Cartier TCR – Chimcomplex – Biserica ridicată de Ștefan cel Mare de la Borzești – B-dul Oituz – Piață – Cartierul TCR) și traseul 4 (Stația ”La Capucini” – B-dul Republicii – Calea Mărășești – Slobozia Nouă – Slobozia Veche și retur).

          Un proiect important aflat pe ordinea de zi a acestei ședințe se referă la desemnarea reprezentanților Consiliului Local Onești în consiliile de administrație și în comisiile pentru Evaluarea și Asigurarea Calității din unitățile de învățământ preuniversitar din municipiu. Rezilierea unui contract de concesiune și aprobarea planului de amplasament și delimitare a unui imobil cu propunerea de dezmembrare (din incinta Spitalului Municipal Onești) precum și alocarea din bugetul local al municipiului a sumelor necesare pentru acoperirea diferențelor dintre nivelul taxei colectate la bugetul local reprezentând taxa de salubritate și cel al facturii emise de operator pentru prestarea serviciului de salubrizare sunt alte proiecte asupra cărora trebuie să decidă consilierii locali.

          De asemenea, pe ordinea de zi a ședinței se mai află proiectele de hotărâre privind aprobarea organigramei și statutului de funcții pentru aparatul permanent al Consiliului Local, aparatul de specialitate al primarului precum și pentru modificarea și completarea Hotărârii Consiliului Local din ianuarie 2019 privind stabilirea salariilor de bază pentru funcționarii publici și personalul contractual al instituțiilor / serviciilor publice din subordinea Consiliului Local. În încheierea acestei ședințe se vor analiza probleme de interes local (diverse) din municipiul Onești.

          Cupa Orașului Buhuși

          Sala de Sport a Liceului Teoretic „Ion Borcea” din Buhuși a găzduit săptămâna trecută prima ediție a turneului amical de handbal adresat junioarelor I, Cupa Orașului Buhuși, o competitie organizată de Clubul Sportiv Orășenesc (CSO) Buhuși, cu sprijinul Primăriei Buhuși.

          La această competiție au participat patru echipe, pe lângă gazdele de CSO fiind prezente ACS Unirea Dobrotești, CSM Galați și CSH ART Galați.

          În cele două zile de confruntări s-au înregistrat următoarele rezultate: CSO Buhuși – CSM Galați 21-31; ACS Unirea Dobroești – CSH ART Galați 29-30; CSO Buhuși – ACS Unirea Dobroești 26-26; CSM Galați – CSH ART Galați 25-24; CSM Galați – ACS Unirea Dobroești 31-26 și CSO Buhuși – CSH ART Galați 23-20. CSO Buhuși a încheiat competiția pe locul II cu 3 pincte fiind devansată de CSM Galați care a acumulat 6 puncte.

          Aerostar pe plus, CSM pe minus

          Programată pentru sfârșitul săptămânii trecute, etapa I a noii ediții de campionat din Liga a III-a, seria I, acolo unde evoluează echipele băcăuane, ne-a adus una caldă și una rece. În primul rând, Aerostar a reușit să se impună în deplasare la FC Botoșani 2 cu scorul de 3-1, golurile aviatorilor fiind marcate de Cătălin Vraciu în minutul 7 din penalty, Răzvan Gorovei în minutul 56 și Alexandru Zaharia în minutul 88. Pentru gazde a înscris Piftor din penalty în minutul 45.

          Cealaltă echipă băcăuană angrenată în această competiție, CSM, a capotat pe teren propriu în fața Șomuzului din Fălticeni cu scorul de 1-0, unicul gol al partidei fiind realizar în minutul 78 de Mateiciuc. În celelalte jocuri ale etapei s-au înregistrat următoarele rezultate: Ozana Târgu Neamţ – CSM Focşani 1-0; CSM Ceahlăul Piatra Neamţ – Ştiinţa Miroslava 2-1; CSM Paşcani – SC Oţelul Galaţi 1-2; Universitatea Dunărea de Jos Galaţi – KSE Târgu Secuiesc 0-0; Foresta Suceava – Sporting Lieşti 3-0; Huşana Huşi – Bucovina Rădăuţi 0-1.

          După prima etapă Aerostar ocupă locul 2 în clasament cu maxim de puncte, după Foresta Suceava cu un golevaraj mai bun, în timp ce CSM Bacău ocupă locul 14 cu 0 puncte și minus 3 la „adevăr”. Etapa următoare, programată conform site-ului FRF pe 31 august, Aerostar va juca acasă cu ACS Șomuz Fălticeni iar CSM Bacău va evolua în deplasare la CSM Bucovina Rădăuți.

          Pe când containere de colectare a hainelor și în Bacău?

            În timp ce prin muncipiul Bacău și în toate celelalte orașe ale județului zac împrăștiate pe platformele de gunoi zeci de kilograme de haine vechi, în alte localități din vestul țării s-a găsit o soluție civilizată și modernă de a le colecta și apoi dona familiilor nevoiașe.

            O incursiune în centrul Transilvaniei mi-a arătat că această soluție este aplicată pe o scară din ce în ce mai largă chiar și în comune. Am văzut containere albe, curate, prevăzute cu o trapă care permite introducerea hainelor, dar nu și scoaterea lor de către cei care ar dori să le fure, în municipiile Brașov, Făgăraș și Sibiu, dar și în comuna Șelimbăr, din apropierea acestuia.

            Dar și în Cluj, în Timișoara și Bistrița, aflu că sunt asemenea containere. În acestea pot fi puse nu numai haine folosite, ci și pantofi, lenjerie și jucării. Inițiativa aparține unor ONG-uri (Caritas, de exemplu), dar ele își desfășoară această activitate în parteneriat cu primăriile localităților respective. Obiectele adunate în containere sunt apoi dezinfectate și împărțite unor familii sărace, cu mulți copii care își doresc cu ardoare să aibă o hăinuță, un pantof ori o jucărie.

            Și câți dintre copiii și părinții din județul nostru nu tânjesc după toate aceste lucruri, pentru că nu și le permit? De ce autoritățile locale și ONG-urile cu scop umanitar din județul nostru nu ar pune în practică o astfel de inițiativă care nu este costisitoare? Și câtă bucurie ar aduce în sufletul multor copii sărmani!

            Un bărbat din Bacău a sunat la 112 că fiica i-a fost răpită. De fapt, ea furase portofelul iubitului său

              La data de 23 august a.c., în jurul orei 08,30, un bărbat din localitatea Amnaş a sesizat telefonic prin apel 112 faptul că concubina sa i-a sustras portmoneul în care se aflau bani şi mai multe documente.

              Urmare a acestui apel, la nivelul Poliţiei Oraşului Sălişte s-a întocmit dosar penal pentru furt şi s-au demarat cercetări pentru identificarea şi depistarea autorului.

              În aceeaşi zi, în jurul orei 14,00, un bărbat din Bacău a sesizat Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu prin SNAU 112 reclamând faptul că fiica ca, concubina bărbatului din Amnaş, ar fi victima unei infracţiuni de lipsire de libertate.

              Ca urmare a acestui apel a fost organizată si desfăşurată o amplă acţiune informativ-operativă cu participarea poliţiştilor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu – Serviciul Investigaţii Criminale şi Poliţia Oraşului Sălişte şi Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Braşov – Serviciul Investigaţii Criminale şi Poliţia Oraşului Făgăraş şi Postul de Poliţie Ucea de Jos, cu sprijinul operaţional al Direcţiei de Operaţiuni Speciale Bucureşti şi Serviciului Operaţiuni Speciale Sibiu.

              Urmare a activităţilor derulate, la care au participat 30 de poliţişti, în data de 25 august, în jurul orei 00,00, femeia, împreună cu fiica ei minoră, a fost identificată în locuinţa unui bărbat din Ucea de Jos, stabilindu-se fără echivoc că persoanele respective nu au fost victimele infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal sau a altei infracţiuni.

              Existenţa mesajelor emise de către presupusa victimă către mai multe persoane prin care se urmărea dovedirea unor fapte de natură penală, dar nereale, precum şi existenţa unei stări de pericol în care acesta s-ar fi aflat, erau practic încercări de a-şi crea o apărare faţă de concubinul său căruia i-a sustras portofelul.

              Având în vedere aspectele constatate, femeia este cercetată penal de către poliţiştii Serviciului Investigaţii Criminale Sibiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare.

              „Serile Diasporei”, la final: „Oriunde am fi, mereu ne întoarcem acasă”

                Unul dintre cele mai frumoase şi generoase proiecte culturale, în care muzica a fost liantul care i-a adunat pe băcăuani împreună, s-a încheiat duminică, seara târziu. „Serile Diasporei”, organizate la iniţiativa Consiliului Judeţean, cu participarea Filarmonicii „Mihail Jora”, au avut scopul şi darul de a oferi băcăuanilor plecaţi pentru o vreme în alte ţări, cât şi celor care îşi rostuiesc viaţa aici, un priliej de a se întâlni cu prietenii, cu rudele, în compania muzicii.

                Dacă prima seară a fost a jazz-ului, a doua operei, în ultima seară, duminică, 25 august, a fost dedicată muzicii din filme, a hiturilor pop rock. Orchestra Filarmonicii băcăuane, dirijată de Mihail Ştefănescu, a interpretat piese din repretoriul unor cunoscute formaţii şi interpreţi, cu au fost cele ale Deep Purple, Vanghelis, Queen, The Rolling Stones, iar finalul a fost cu „Medley” a celebrei formaţii The Beatles. Publicul a recunoscut, desigur, şi muzica din filme celebre, care au impresionat o lume întreagă.

                Drept recunoştinţă şi mulţumire, preşedintele Consiliului Judeţean, Sorin Braşoveanu, a oferit orchestrei, în numele băcăuanilor şi în aplauzele acestora, un frumos coş cu flori.

                „A doua ediţie a „Serilor Diasporei, trei seri de poveste, s-au încheiat. Idee acestor seri a fost a băcăuanilor, eu am îmbrăţişat-o, am discutat-o acum trei ani cu directorul Filarmonicii „Mihail Jora”, Pavel Ionescu şi am pus-o în practică începând cu anul trecut. Mă bucur că sub acordurile fiecărui instrumentist orchestra a reuşit să transmită această vibraţie de iubire, de frumos, care ne uneşte pe toţi: muzica. Ne uneşte pe toţi, fie că suntem acasă sau plecaţi în lumea asta mare, de unde revenim mereu cu drag acasă.

                ACASĂ este ţara şi casa noastră, iar dacă gândim în acest fel vom reuşi, să ne construim o societate mai bună. Depinde de fiecare dintre noi. Această seară, serile anterioare au fost o dovadă că ştim să ne respectăm, să fim împreună. Cei plecaţi pentru o vreme au avut ocazia să vadă şi să simtă că multe lucruri s-au schimbat în bine în oraşele şi comunele judeţului Bacău, se văd diferenţele de la un an la altul, fiind semne că este timpul să se întoarcă acasă. Mulţumesc băcăuanilor, de aici şi de oriunde pentru că au răspuns invitaţiei noastre, mulţumesc Filarmonicii, soliştilor şi dirijorilor, care au oferit în fiecare seară acestui public generos şi frumos clipe minunate, pe care le-au petrecut împreună cu familiile, cu prietenii. Le promitem şi la anul alte seri şi mai frumoase”

                Sorin Braşoveanu, preşedinte al Consiliului Judeţean

                Aplauzele repetate ale băcăuanilor au fost dovada că „Serile Diasporei” este o iniţiativă apreciată, reuşită, ceea ce obligă organizatorii să continue. Ceea ce au şi promis.
                „Serile Diasporei” s-au bucurat de sprijinul Primăriei Bacău, cât şi a sponsorilor Simba Invest şi Universul Sănătăţii – Farmaciile Sf. Spiridon.

                La decolmatarea Lacului Bacău se lucrează și duminica

                  Utilajele lucrau la decolmatarea Lacului Bacău, din zona Insulei de Agrement, duminică, la amiază.

                  Europarlamentarul Dragoș Benea a postat pe pagina sa de Facebook imagini de pe șantier.

                  Conform lui Dragoș Benea, umplerea lacului va începe în jurul datei de 1 septembrie, urmând ca acțiunea să fie finalizată pe 8 septembrie.

                  Zebră LGBT pictată pe Aleea Parcului

                    Asociația MozaiQ, care lupta pentru drepturile comunității gay din România, a pictat o zebra în culorile curcubeului, pe Aleea Parcului din Bacău, în cadrul evenimentului Street Delivery.

                    Steagul curcubeu este cel mai des identificat ca un simbol al comunității și identității LGBT (lesbiene, gay, bisexuali și transgen), folosit mai ales ca o manifestare a mândriei gay.

                    Culorile curcubeului sunt un simbol al diversității din comunitatea LGBT, al diversității orientărilor sexuale și al speranței pentru drepturi egale. Este important de menționat că steagul curcubeu nu reprezintă doar persoanele gay (sau homosexualii), ci toată comunitatea LGBT, inclusiv bisexualii și persoanele transgen.

                    „MozaiQ este una dintre principalele organizații comunitare care se adresează persoanelor LGBTQIA+ din România. Ne propunem să participăm la dezvoltarea comunității LGBTQIA+ din Romania sub stindardul solidarității și încrederii reciproce, rezultate din activități sociale, o prezență pe scena culturală alternativă, precum și atenția deosebită acordată diverselor grupuri din comunitate”, se arată pe pagina de Facebook a organizației.

                    MozaiQ a fost una dintre principalele organizații care au cerut boicotarea Referendumului pentru familie de anul trecut.

                    Bărbaţii şi-au pierdut orgoliul de cuceritori

                    Ţin minte că una dintre cele mai frumoase vacanţe de vară (aşa îmi numesc eu concediile, pentru că sentimentul de vacanţă e cel mai important pentru mine) din anii trecuţi a fost cea petrecută în compania unei cărţi fascinante, pline de exotism, de personaje şi de întâmplări senzaţionale. Era Cvartetul Alexandriei de Lawrence Durrell, o tetralogie în strălucita traducere a Antoanetei Ralian. Am citit, de-a lungul timpului, şi alte capodopere din literatura engleză şi americană în versiune română, datorată acestei mari traducătoare, dar multă vreme nu am ştiut mai nimic despre ea. Am descoperit-o târziu, ca personalitate complexă şi seducătoare, graţie unei foarte vii şi ataşante cărţi de dialog, intitulată Toamna decanei. Autor este Radu Paraschivescu, el însuşi un foarte bun traducător şi om cu un special simţ al umorului, manifestat din plin în originalele sale fiziologii moderne, actuale, de tipul Ghidul nesimţitului, Fie-ne tranziţia uşoară – perle româneşti, Maimuţa carpatină, Două mături stau de vorbă – scene româneşti. Îmi place ironia lui senină, neresentimentară, lipsa de porniri vindicative, în fine, am văzut şi că împărtăşim aceeaşi preferinţă pentru Monica Bellucci (italianca e de-o frumuseţe şi o feminitate răvăşitoare!), pe care Radu Paraschivescu o socoteşte „femeia arhetipală”. Şi în minunatele convorbiri cu Antoaneta Ralian scriitorul s-a lăsat cucerit de o femeie, una extraordinară, e adevărat, dar ajunsă la venerabila vârstă de 86 de ani. La care îşi conservase intacte toate darurile ce i-au fost hărăzite de soartă. Înmulţite, de fapt, pentru că a adăugat setei de cultură talentul, frumuseţii, delicateţea inimii, iar inteligenţei, generozitate şi înţelepciune. Antoaneta Ralian era originară din Roman, iar amintirile ei legate de orăşelul copilăriei şi adolescenţei, au un farmec aparte. Îşi amintea cu nostalgie Grădina Mare, unde fanfara militară cânta nemuritoarele valsuri ale lui Strauss. „Erau nişte alei frumoase acolo, cu copaci bătrâni, care toamna se îmbrăcau într-un galben electric”. Nu uitase nici magazinul de cristaluri a domnului Blecher (tatăl scriitorului Max Blecher), care-i plăcea la nebunie, pentru că „la ora asfinţitului, soarele se răsfrângea în zecile de pahare şi sticle şi se năşteau incredibile curcubeie între ele”. Dar cele mai mişcătoare amintiri ale Antoanetei Ralian erau cele privitoare la primii fiori ai dragostei. Spunea că, în ciuda rigorilor acelor vremuri, tot exista dragoste, iubiri ascunse, împărtăşite sau nefericite. Atunci, dragostea avea mister, pe care acum, din păcate, l-a pierdut. Dragostea avea un ceremonial, mici gesturi frumoase şi grăitoare, un tulburător nu ştiu ce, o complicitate delicioasă. Nu era grăbită, cum e acum, şi lipsită de imaginaţie, nu era cu sms-uri, cu ieşiri la mall, etc. Doamna Antoaneta Ralian se declara (chiar la „vârsta ei matusalemică”) o romantică anti-romantică, mărturisind că-i plac romanele şi filmele de dragoste, nu însă şi cele siropoase, fiindcă dispreţuieşte melodrama.
                    Credea că iubirea ţine de partea cea mai intimă a vieţii, cea mai personală, şi preţuia mult tandreţea. Însă dragostea din zilele noastre i se părea mai curând o chestiune de cerere şi ofertă, amplu mediatizată, iar despre bărbaţii spune că şi-au piedut orgoliul de cuceritori, acum nefăcând altceva decât să aleagă din ceea ce li se oferă pe tavă. Cumplit de banal, nu-i aşa?

                    Servicii medicale de unică performanță la Clinica NewMedics Bacău

                    Deschisă de la 1 iunie 2019, Clinica NewMedics este prima clinică privată din Bacău specializată în somnologie și singura din regiunea Moldovei. Din tot lanțul Clinica NewMedics de la nivel național, cea din Bacău este a cincea din România. Clinici similare funcționează în București, Sibiu, Brașov și Oradea, al căror profesionalism în domeniul diagnosticului și tratamentului tulburărilor de somn este recunoscut. Inițiată și administrată de dr. Chira Irvin, cetățean german, cu o vastă experiență în domeniu somnologiei, Clinica NewMedics Bacău vine în întâmpinarea pacienților cu metode de investigație inovatoare, unice în județ și în zona de est a României. Mai mult, din această lună, Clinica a intrat și în contract cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, ceea ce permite oferirea de servicii medicale gratuite de tip ambulator, consultații și analize, spitalizare de zi și spitalizare continuă, pe mai multe specialități, doar în baza unui bilet de trimitere.

                    Despre tot ce oferă Clinica NewMedics am stat de vorbă cu dr. Gabriela Popovici, medic primar pneumolog și director medical.

                    – Abia ați intrat pe piața băcăuană a servicilor medicale. Sunt deja trei luni de când s-a deschis Clinica NewMedics Bacău, ați încheiat contract și cu Casa de Asigurări de Sănătate. Sunteți însă o clinică ce vine cu un serviciu medical unic în domeniul somnologiei. Haideți să detaliem tot ce înseamnă diagnosticarea tulburărilor de somn și asigurarea unui tratament de specialitate.
                    – Așa este. Clinica NewMedics deține un laborator de somnologie, dotat cu aparatură de ultimă performanță ce permite diagnosticul și tratamentul tulburărilor respiratorii în timpul somnului, în regim gratuit. Cui ne adresăm? În general, tuturor pacienților care sforăie, au pauze în respirație în timpul somnului sau somnolență excesivă în timpul zilei, ca să dau câteva exemple. De ce e important diagnosticul și tratamentul? O dată pentru pacient, lipsa de oxigenare a corpului pe parcursul nopții indusă de apnee are în timp consecințe medicale – boli cardiovasculare, diabet etc. sau accidente rutiere datorate somnolenței, dar și pentru societate prin costurile suplimentare induse de boală, invaliditate etc.
                    Dar, pentru a întelege aceste aspecte, pacientul și medicul trebuie informat în acest sens, activitate de care s-a ocupat Clinica NewMedics încă de la înființare, din 2004. Dovadă fiind cursurile organizate pentru medici, unele cu participare internațională și care au stat la baza dezvoltării multor specialiști români în domeniul somnologiei.

                    – Concret, de ce servicii medicale beneficiază la Clinica NewMedics Bacău pacienții care au acest sindrom și cum poate fi el diagnosticat?
                    – Clinica NewMedics beneficiază de aparatură de diagnostic şi tratament provenită de la producători de renume mondial. În domeniul diagnosticării tulburărilor somnului, clinica dispune atât de aparatură portabilă, care poate fi utilizată la domiciliul pacientului pentru un diagnostic iniţial (screening), cât şi de polisomnografe staţionare complexe, care oferă un maxim de informaţii clinice. De asemenea, Clinica NewMedics oferă aparatură CPAP (continuous positive airway pressure) și VNI (ventilație noninvazivă) pentru terapia sindromului de apnee în somn și a insuficienței respiratorii – aparate portabile care pot fi utilizate la domiciliul pacientului.

                    – Iar pentru a i se stabili diagnosticul, practic pacientul este cazat aici, pentru a putea fi monitorizat și, ulterior, pentru a i se stabili și tratamentul.
                    – Da. Dispunem de 10 paturi de spitalizare continuă, în camere de 1, 2 sau 3 paturi, cu grup sanitar propriu, cu televizor, cu condiții hoteliere de cel mai înalt nivel, în care pacientul este cazat. Pacientul beneficiează prin intermediul medicilor specialiști din clinică și de consult de specialitate. Investigația constă în conectarea pacientului prin intermediu unor electrozi palsați în poziții prestabilite și interconectați la polisomnograf. Monitorizarea este asigurată continuu, pe tot parcursul nopții, de către medicul și asistentul de gardă. Prin această monitorizare complexă observăm toate evenimentele cardio-respiratorii ce survin în timpul somnului: pauzele în respirație, perioadele de desaturare a oxigenului și scăderea presiunii acestuia din organismului etc și în ce stadiu de somn se produc. Corelarea tuturor informațiilor ne permite stabilirea diagnosticului și orientarea către o decizie terapeutică. Tratamentul constă în faptul că pacientul va avea acces la conectarea la domiciliu a unui aparat CPAP ce îi administrează controlat, printr-o mască specială, nazală sau oreo-nazală, o anumită cantitate de aer sub presiunea de care are nevoie. Această presiune se va stabili tot în laborator prin intermediu unei investigații și proceduri de monitorizare similare. Este așa-numita „atelă aerică” pe care trebuie să o folosească pe tot timpul somnului. Din păcate, acest aparat nu este decontat de Casa de Asigurări de Sănătate și pacientul trebuie să plătească închirierea lui. Dar se lucrează deja pe legislație pentru a se deconta și acest serviciu.

                    – Care sunt primele simptome ce ne-ar indica o anumită problemă ce poate fi apneea în somn?
                    – Pacientul nu realizează că are aceste pauze respiratorii. Aparținătorii sunt cei care observă sforăitul, iar acesta este un prim semn. Apoi, dacă există o hipertensiune arterială care nu răspunde la tratamentul corect recomandat și administrat, o deviație de sept tratată dar care, consideră pacientul, încă nu îi dă voie să respire bine, sunt alte semne. Un pacient cu apnee în somn se trezește obosit, amețit, cu dureri de cap, cu probleme de echilibru, fără chef de viață.
                    Așadar, sindromul de apnee în somn este recunoscut prin simptome nocturne și diurne. Simptomele nocturne sunt sforăit puternic ce datează de ani de zile, somn agitat, neodihnitor, micțiuni frecvente în cursul nopții, transpirații nocturne, cefalee matinală. Simptomele diurne sunt somnolența excesivă pe timpul zilei, tulburări de memorie, atenție și concentrare, oboseală, anxietate sau depresie, tulburări sexuale.

                    – Este apneea în somn o boală tratabilă? Și care sunt cauzele care duc la instalarea acestui sindrom?
                    – Da. Este o boală tratabilă, dar depinde foarte mult și de pacient. Obezitatea este principala cauză, iar indicația este ca, pe timpul tratamentului, pacientul să scadă peste 15% din greutatea sa inițială, proces care, deși primordial, uneori este greu de realizat. Bineînțeles important este să folosească și aparatul CPAP, care îl ajută foarte mult în reglarea acelor evenimente respiratorii nocturne și asigurarea unui somn continuu și odihnitor. Se mai pot recomanda igiena somnului (respectarea orelor de somn, camere aerisite etc) și menținerea unei anumite poziții a corpului pe timpul somnului dacă constatăm că aceasta influențează apariția evenimentelor respiratorii (somn în poziție laterală).
                    Așa cum am mai spus, prioritar este diagnosticul precoce deoarece în absenţa unui tratament adecvat, sindromul apneei în somn poate duce la complicaţii severe, cum sunt: infarct de miocard, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială, diabet zaharat, impotenţă.

                    „Diagnosticarea sindromului de apnee în somn are o dublă importanță. Pe de o parte, vorbim de importanța din punct de vedere medical, pentru că netratată, această boală duce la instalarea unor complicații cum ar fi tulburările de ritm cardiac, hipertensiunea arterială rezistentă la tratament, accidentele vasculare celebrale cu paralizii ce duc la invaliditatea pacientului, dar și lipsa de control a diabetului.
                    Pe de altă parte, vorbim de o importanță legală, în sensul că apneea în somn cu formă moderată și severă, adică cu un indice de apnei și hipopnei/ora de somn (IAH) mai mare de 30/h, mai pe înțelesul tuturor acele numere de pauze pe oră în timpul somnului, se asociază cu somnolența diurnă, implicit cu riscul de a adormi la volan și de a provoca accidente rutiere. Există legislație europeană și se lucrează deja în acest sens și la noi să se introducă aceste modificări în lege, prin care șoferii profesioniști să fie testați, diagnosticați și tratați pentru această boală. Fiind un factor de risc, de aceea trebuie să devină o condiționalitate și în obținerea carnetului de conducere.
                    Este foarte bine că avem acest tip de investigație și în Bacău, de diagnosticare a evenimentelor respiratorii nocturne cu aparatură de înaltă performanță. Totodată, la Clinica NewMedics se poate efectua și testarea funcțională respiratorie prin pletismografie și factor de transfer prin membrana alveolocapilară. Sunt două tipuri de servicii medicale unice pe care le oferă Clinica NewMedics, pentru care nevoia este în creștere în ultimii ani.”
                    dr. Raluca Ioana Dinu, medic pneumolog cu competență în somnologie, care lucrează în regim privat la Clinica NewMedics Bacău

                    În cadrul Clinicii NewMedics Bacău activează un colectiv de medici cu o îndelungată experienţă în domeniu, specializaţi în pneumologie, medicina internă, dermatologie, alergologie, psihiatrie, neurologie, psihologie şi ORL. Pentru toate aceste servicii s-a încheiat contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, în sprijinul pacientului, care nu va plăti nimic, toate costurile fiind decontate de către stat. În regim privat, la Clinica NewMedics Bacău sunt asigurate și servicii medicale pe cardiologie, diabet, endrocrinologie, gastroenterologie și psihiatrie, precum și recoltări de analize ce sunt efectuate în laboratorul Spitalului Județean de Urgență Bacău. Clinica are dotări de ultimă generație, în toate cabinetele, și este deschisă inclusiv pentru alte colaborări, cu orice medic care dorește să lucreze alături de echipa Clinicii NewMedics.

                    Respect faţă de pacient

                    „Prin serviciile medicale furnizate, Clinica NewMedics se aliniază celor mai înalte standarde de calitate. Atitudinea corectă, respectul pe care-l arătăm faţă de pacienţi şi preocuparea pe care o manifestăm faţă de sănătatea acestora ne fac să sperăm că nici o persoană nu va pleca din clinică noastră nemulţumită de ceea ce oferim!”

                    Clinica NewMedics Bacău
                    strada Banca Națională nr. 4
                    telefon: 0787.607.254 sau 0234.537.185
                    email: bacau@clinica-newmedics.ro
                    clinica-newmedics.webnode.ro
                    Program de lucru: în fiecare zi lucrătoare
                    În contract cu CJAS Bacău

                    Street Delivery Bacău [Galerie FOTO]

                      Organizat de Asociația Ingenious Drama Bacău, evenimentul este unul dintre pilonii de rezistență în schimbarea percepției despre oraș, un instrument de inspirație și educație urbană, un manifest pentru spațiul public și interacțiunea umană față în față, nu bară la bară.

                      Festivalul de Vin Selgros: la masă cu Cezar Muntean și Sergiu Nedelea

                        „Vrem să dezvoltăm gastronomia românească, acompaniată de vin” – spune noul șef al Selgros Cash & Carry România

                        Ziua a doua a Festivalului de vin de la Selgros Bacău, manifestare care a ajuns la ediția a patra și a adunat și mai mulți vizitatori, sâmbătă, 24 august, a fost marcată de două evenimente. Primul dintre ele a fost cel din programul festivalului, demonstrația culinară susținută de chef Cezar Muntean, alături de somelierul Sergiu Nedelea, demonstrație care l-a avut în prim plan pe actorul Marius Florea-Vizante.

                        Al doilea eveniment a fost prezența în careul evenimentului a președintelui executiv al Selgros Cash & Carry România, Robert Hellwagner.

                        Demonstrația culinară a fost una de poveste, plăcut interpretată de cei trei protagoniști, care au arătat asistenței cum se poate pregăti un preparat din pește Somon, fără stress. „Am preparat – ne-a spus Cezar Muntean -, un Somon frizante a la Vizante.

                        Un somon cu Proseco, dar și cu ceva foarte simplu, dar cu multă bună dispoziție. Am fost la a patra ediție a festivalului și am vrut să atragem alături de noi publicul băcăuan. Bacăul este acasă pentru toată lumea. Noi nu bem doar vin, mai și gătim. Mă întorc de două-trei ori în Bacău, inclusiv la Arena Bucătarilor de la Selgros”.

                        Somelierul Sergiu Nedelea, prezent în ringul preparatului de sâmbătă al Festivalului, nu s-a lăsat impresionat de apetența actorului devenit bucătar peste zi, nici de maestrul care l-a supravegheat, ci a recomandat publicului ce vinuri pot fi consumate la un astfel de preparat.

                        „Am ales – ne-a declarat Sergiu Nedelea – un roze somon, dar pentru ingredientele folosite am mers pe mâna uni Proseco. O alegere care cred că a fost bună. Eu sunt un modest slujitor al vinului, dar nu pot uita ce a zis odată un francez, care a făcut revista «Secrete de chef».

                        Ultimul cuvânt în limba română înseamnă altceva, ceea ce știm cu toții, deci toți căutau să audă acolo și ceva lăutari. Vorbind serios, spunem că la o masă bună nu te poți bucura fără un vin pe măsură. Vinul deschide bătălia cu bucatele”.

                        Am stat de vorbă, în ring, și cu noul și carismaticul CEO al Selgros Cash & Carery România, Robert Hellwagner. „Este un festival profesionist organizat. Ce aduce nou evenimentul este combinarea ingredientelor românești, de exemplu carnea de porc, dar și a vinurilor din România. Vinul care nu te lasă să mori.

                        Avem, în Europa, mai multe festivaluri gastronomice și de vinuri, dar acesta este unic. În alte țări sunt festivaluri de vin, dar mult mai mult asociate cu gastronomia. Aici vom merge, însă, pe un trend specific. Vrem să dezvoltăm gastronomia românească. Dar și acompaniamentul de vin”.

                        Duminică, în ultima zi a Festivalului, de la ora 11,00, pentru participanți gătește chef Nico Lontras, împreună cu jurnalistul și teleastul Andi Moisescu.

                        “Serile Diasporei”. Soprana Gabriela Iştoc şi tenorul Mihai Urzicana au cucerit publicul băcăuan

                          Băcăuanii, fie cei stabili sau cu rezidenţă în alte ţări ale lumii, au venit şi în cea de-a doua seară, sâmbătă, 24 august, de la ora 20.00, la întâlnirea cu muzica.

                          Piaţa Tricolorului din centrul Bacăului a fost ocupată cu o oră înainte de începerea spectaolului. Freamătul de nerăbdare se înteţea cu fiecare minut care trecea. Membrii Orchestrei Filarmonicii “Mihail Jora” îşi acordau instrumentele. La ora 20.00, actorul Ştefan Hagimă, colaborator al Teatrului Municipal “Bacovia”, a prezentat publicului programul serii: o incursiune în istoria operei, cu soprana Gabriela Iştoc şi teneroul Mihai Urzicana, acompaniaţi de simfonicul băcăuan, la pupitru, dirijorul Mihnea Ignat, venit special din Spania pentru acest concert.

                          „Suntem în a doua seară din ceea ce noi am denumit încă de anul trecut, la prima ediţie – «Serile Diasporei», un proiect iniţiat de Consiliul Judeţean şi dedicat celor din diaspora românească, veniţi în vacanţă, să-şi vadă rudele, copiii şi părinţii, ca un semn de respect şi preţuire pentru tot ceea ce fac acolo, departe, pentru imaginea României. «Serile Diasporei» sunt, totodată, o bună ocazie pentru artiştii noştri, cum sunt Sorin Zlati şi Gabriela Iştoc, dar şi membrii orchestrei, de a transmite de aici un mesaj de unire sub semnul muzicii, o invitaţie de reveni mereu acasă, indiferent de vremuri şi de vremi. Va fi o seară de excepţie, în care opera şi operata vor încânta, cu siguranţă publicul, care, după cum vedeţi, a venit în număr şi mai mare faţă de seara trecută”, ne-a spus înainte de spectacol Pavel Ionescu-Ambrozie, director al Filarmonicii „Mihail Jora”.

                          „Nunta lui Figaro”, fragment interpretat de orchestră, sub bagheta magică a lui Mihnea Ignat, după care intră în scenă Gabriela Iştoc, cu o arie din aceeaşi operă. Gabriela Iştoc este acasă, după ce a impresionat publicul de pe marile scene ale lumii.

                          Solo sau în duet cu Mihai Urzicana, a reuşit să electrizeze publicul cu superbele interpretări din cunoscute opere de Mozart, Donizetti, Puccini, Lehar sau Verdi, iar orchestra a ridicat publciul în picioare cu „Cavaleria Rusticană”.

                          Mă întâlnesc cu un vechi prieten. Ştiam că este plecat în Irlanda. Îl revăd acum după nu mai ştiu câţi ani în Piaţa Tricolorului. Se numeşte Sabin Condrea. Ce părere ai?, îl întreb. „Frumos. O seară pe care nu am s-o uit prea repede. N-am mai văzut aşa ceva în Bacău. Vin rar acasă însă am rămas plăcut impresionat. Dacă aceste spectacole sunt şi pentru cei care sunt plecaţi afară, mi se pare un gest frumos şi nu o spun din complezenţă.” Ne despărţim iar pentru o vreme.

                          În Piaţa Tricolorului s-a lăsat liniştea, spectatorii părăsesc piaţa parcă cu regretul că s-a terminat. Însă urmează „seara” de duminică, o Seară a Muzicii din Filme, a hiturilor pop rock, o muzică aleasă oferită de Orchestra Filarmonicii, la pupitrul căreai se va afla dirijorul Mihai Ştefănescu.

                          ULTIMELE ȘTIRI