Ne aflăm încă sub razele Marele praznic al Pogorârii Sfântului Duh, praznicul întemeierii Bisericii, a adus şi aduce bucuria şi bogăţiile revărsării luminii sfinţitoare peste Apostoli şi peste toţi aceia cărora vor duce mesajul şi fapta Evangheliei. Sfântul Duh a sfinţit pe Fecioara Maria, pe ucenicii Domnului şi pe urmaşii acestora..
Sfinţii au fost şi sunt eroi ai Duhului Sfânt, sunt vitejii Bisericii pe care o slujesc, o împodobesc şi o înalţă prin gânduri, cuvinte şi fapte de credinţă, de dreptate, de bunătate, de dragoste, de curăţenie, de răbdare, de smerenie, de veghe şi luptă continuă pentru desăvârşire. Poate vreun om să primească răsplată mai mare decât să fie recunoscut de Însuşi Domnul Iisus Hristos în Impărăţia Cerurilor ca Drept al Său ? Nu ! Această răsplată o primesc sfinţii- cei pe care în Duminica intâi dupa Cincizecime îi prăznuim.
Unii din aceşti sfinţi, cei mai cunoscuţi, sunt pomeniţi peste an. Pe lângă ei însă avem mulţime uriaşă de sfinţi care au rămas ascunşi vederii omului dar nu şi lui Dumnezeu Atotştiitorul. Ei sunt Biserica lui Hristos cea biruitoare, cea slăvită şi stau în strânsă legătură cu noi care suntem aici pe pământ. Prin ei străluceşte Domnul ca soarele între stele, pentru că sunt „mădulare ale trupului Lui” (Efeseni 5, 30). Sunt vii, sunt puternici, sunt aproape de Dumnezeu. Şi sunt aproape şi de noi. Poartă neîncetat de grijă Bisericii lui Dumnezeu de pe pământ; ne însoţesc neîntrerupt de la naştere la moarte; ne aud rugile, ne ştiu necazurile, ne ajută cu puterea şi ”cu rugăciunile lor care se înalţă ca fumul de tămâie,străbătând înălţimile îngereşti până la tronul lui Dumnezeu”(Apocalipsa 8, 3-4).
Sunt mucenicii şi muceniţele lui Hristos, sfinţii şi de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi, păstori şi învăţători ai Bisericii, împăraţi şi împărătese, care cu evlavie au apărat Biserica lui Hristos de prigonitori; mărturisitori şi anahoreţi, pustnici vieţuitori în singurătate, stâlpnici şi nebuni pentru Hristos, într-un cuvânt, toţi cei întru care dragostea lui Hristos umbreşte orice altă dragoste pe pământ şi care, pentru Hristos, au lăsat toate şi au răbdat până la sfârşit, mântuindu-se şi pe ei şi ducând şi pe alţii la mântuire.Ei ne ajută şi pe noi, în zilele de acum, să ne mântuim, pentru că nu se află în ei iubire de sine ci se bucură, de-ar fi să se mântuiască oameni cât mai mulţi şi să ajungă la slava de care ei înşişi se bucură. Ei toţi sunt „biruitori prin credinţă”.
La această zi de prăznuire a lor, să le aducem cinstire şi tropar de rugăciune să le înălţăm, iar Bunul Dumnezeu să ne ajute, prin rugăciunile Maicii Domnului şi ale tuturor sfinţilor să ne întărim în virtuţi, într-o credinţă mărturisitoare de Dumnezeu care să ne ridice mai presus de lumea aceasta; într-o nădejde care să ne facă o legătură cu cele ce încă nu le vedem, dar în care credem; într-o iubire fericitoare şi toate acestea să le îmbrăcăm în haina smereniei şi vom fi atunci pe calea sfinţilor şi vom putea zice cu adevărat către Dumnezeu: ”întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta ”.
Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău
