Acasă Blog Pagina 2046

Un buhușean fascinat de istorie a descoperit încă un tezaur

În aprilie anul trecut, Constantin Ciprian Cojocaru, salariat al Primăriei Buhuși, detectorist autorizat pasionat, a descoperit un tezaur din epoca bronzului (topoare din bronz) în codrii Runcului-Buhuși. Zilele trecute, el a făcut o nouă descoperire de poveste: un tezaur alcătuit din 82 de obiecte din fier – topoare de luptă, topoare folosite în activitățile de gospodărie, vârfuri de suliță de diferite tipologii și dimensiuni, seceri și coase, cuțitoaie, foarfeci pentru tunsul oilor, scărițe și zăbale pentru cai, pene de metal pentru activități de tâmplărie/ forestiere, dălți, ferăstraie, ciocane de diferite mărimi etc. Impresionează la aceste obiecte acuratețea execuției, diversitatea, dar și rezistența lor. Unele dintre ele ar putea fi și acum utilizate. Vârfurile de suliță, de pildă, sunt atât de bine ascuțite, încât ar putea concura cu lama unui brici contemporan.

„Cred că aceste obiecte provin dintr-un atelier medieval de fierărie și au o vechime cuprinsă între 400 și 600 de ani. Este posibil ca unele piese ale tezaurului să fie chiar și mai vechi. Nu este exclus să avem aici chiar și topoare dacice. Nu exclud ca obiectele tezaurului să fie din mai multe perioade istorice. Specialiștii, după ce le vor curăța și cerceta, ne vor spune mai multe despre acestea. Atelierul pe care l-am descoperit în Poiana Ouatului, la circa un kilometru distanță de Mănăstirea Runc, este unul ad-hoc. Nu există urme de locuire aici. Toate obiectele au fost descoperite la o adâncime de 60-80 de cm, pe o suprafață de aproximativ un metru pătrat. Deși terenul este arabil, din fericire, nu s-a ajuns cu plugul la tezaur”.
Constantin Ciprian Cojocaru

Deja, tezaurul a fost depus la Primăria Buhuși, unde a început să sosească lumea ca la…muzeu. Primarul Vasile Zaharia, pasionat și de istorie, zice: „Este o descoperire foarte importantă. Cred că zona Runc ar fi foarte generoasă în dezvăluiri pentru arheologi, istorici”. Constantin Ciprian Cojocaru a inventariat riguros piesele pe care le-a predat, conform prevederilor legale, în 72 de ore de la descoperire, autorităților locale. Primăria Buhuși le va preda Direcției Județene pentru Cultură Bacău care, la rândul său, le va trimite Complexului Muzeal de Istorie „Iulian Antonescu”. Specialiștii ultimei instituții vor proceda la conservarea și evaluarea acestora. În cel mult 18 luni, lui Constantin Ciprian Cojocaru îi vor fi prezentate concluziile evaluării tezaurului. Primarul Vasile Zaharia, dar și descoperitorul tezaurului, cred că aceste piese de tezaur ar trebui să facă parte, după evaluare, din patrimoniul Muzeului de Istorie Buhuși.

E la nave va

Încep destul de nesigură pe mine noul an, fără planuri mari, asta, în niciun caz. Nu îmi fac planuri, indiferent de dimensiunea lor, nu pot să mă laud că am nu ştiu ce proiecte etc. De aceea şi evit să răspund la întrebări legate de ceea ce-mi propun, pentru că am o stare neclară, una de aştepare a unor viitoare cristalizări. Sigur, ştiu ce-mi doresc, aşa, în mare. Să fie bine copiii mei, să nu am parte de încercări urâte, să-mi fac treburile profesionale în linişte, fără niciun fel de agitaţie (care mă inhibă, mă indispune), să citesc cărţi interesante, să recitesc Proust, fiindcă mi s-a făcut dor de el, să văd multe spectacole bune, ca să-mi placă să scriu despre ele, să călătoresc în locuri frumoase, să nu încetez să visez. Sper să-mi iasă nişte lucruri, pentru că am mâncat în noaptea de Anul Nou un ciorchine întreg, nu doar 12 boabe de struguri, câte una pentru fiecare lună, boabe aducătoare de noroc, potrivit unei tradiţii mediteraneene (am adoptat-o, de ceva timp, combinând strugurii cu puţină brânză albastră). Oricum, eu sunt convinsă că nu are cum să-mi meargă bine dacă-mi pierd umorul şi simţul relativului. Râsul este edificator! Îmi iau, aşadar, o mare porţie de autoironie, mă autopersiflez cât pot de mult şi atunci reuşesc să am şi spor la lucru, pentru că-mi place să mă contrazic (eu îmi fac cele mai grozave surprize!), să apuc în direcţii neaşteptate, cultivându-mi spontaneitatea. Poate aşa o să termin o nouă carte (mare parte din ea este deja în calculatorul meu), pe lângă cea aflată acum în tipografie. Aş fi fost foarte tentată şi de alte obiceiuri de Anul Nou, de prin diferite colţuri de lume, de pildă, tare aş fi vrut să arunc pe geam ceva mobilă veche, cu grijă să nu lovesc pe nimeni, desigur! Asta dacă mi-ar fi intrat, simultan, alta nouă pe uşă! Oricum, am convocat, râzând, spiritele bune, şi poate că mă vor însoţi tot anul, am încredere în ele.
Am revăzut, la trecerea dintre ani, capodopera lui Fellini, „E la nave va”, cu fascinantul său amestec de grotesc şi de sublim. Tot ce ţine de artă se găseşte pe acea Arcă a lui Noe, ieşită din mirobolanta imaginaţie a unui cineast de geniu. O întreagă lume privită ca spectacol, printr-o lentilă măritoare, cu nenumărate jocuri, cu neaşteptate metamorfoze, având o bogăţie de sensuri care te încântă, te tulbură şi te pun pe gânduri. Viaţă concentrată pe un imens platou de filmare, aflat sub bagheta unui regizor magician, creator al unui univers inconfundabil, de un exuberant baroc, fantasmatic, bulversant, asta înseamnă pentru mine Fellini.
Potrivit mărturiei celor care l-au cunoscut, Le Maestro (care spunea, cu extremă candoare, despre sine, „sunt un mare mincinos, am inventat totul”) te copleşea prin umanitate, prin sensibilitatea lui şi desăvârşita gentileţe.
Vorbind despre sfârșitul unei lumi, înfățișate în tonuri caricaturale, grotești, capodopera lui Fellini lasă să se întrevadă, în final, credința lui în puterea creației omenești, a artei, a imaginației, a frumosului. Mă simt fortificată interior văzând aceste filme de altădată (şi ascultând minunata muzică a lui Nino Rota din „Giulietta degli spiriti” şi „La Voce della luna”), ceea ce nu se întâmplă când mă uit la pelicule actuale.
E la nave va! Nu-mi rămâne decât să privesc încrezătoare înainte.

O zi dedicată artei fotografice

    Ca în fiecare an, familia Mărăndici păstrează tradiția. Fotografiatul, odată ce devine pasiune, se poate transforma în artă. Este al șaselea an de când organizează și insistă, ca ziua de 11 ianuarie, ziua în care s-a născut Carol Popp de Szathmari, să se facă cunoscută.

    Acum fotografia este la îndemâna tuturor. Cu o apăsare de buton poți să-ți faci un selfie reușit, cu un telefon mobil, chiar dacă nu este de ultimă generație. Recomandat este să o conservi și într-un album, realizat la un atelier fotografic. E drept că este mult mai facil, ca imaginea, care poate fi editată automat, să poată fi transmisă în timp real, celor pe care vrei să îi bucuri cu inițiativa ta. Câteodată… inoportună. Dar pentru cei cu velietăți și idei, pe piață există și aparate de fotografiat care are au mai multe butonașe, cu permutări de funcții, doar aparent complicate. Sunt gândite și dedicate pentru tot felul de experimente.

    Prețurile sunt acum mult mai accesibile. Mai mici decât al unui telefon de ultimă generație. Sărbătorind evenimentul, artistul fotograf Romeo Mărăndici i-a așteptat, în aceste zile, pe pasionații de fotografie, să-i viziteze atelierul și colecția de aparatură foto. Fotografiile atârnate în pomii din curtea vilei (cred că știu băcăuanii unde este atelierul – aproape de tribunal) au fost un bun punct de reper. Romeo continuă să transmită mai departe tradiția moștenită în familie. Este o plăcere să îl asculți. Dă sfaturi tehnice, explicații. Stăpânește cu excelență istoria și chimia acestui miracol numit fotografie. Trebuie să punctez recomandarea lui, ca specialist, pentru cei care doresc mai mult decât un instantaneu:„Dacă vrei să faci fotografii reușite, excursie, vacanță, la o rezoluție pe care imaginea obținută să o poți face afiș, obligatoriu trebuie să iei cu tine, unul – două aparate profesioniste și mai multe obiective. Cu focală și luminozitate compatibile, la tipul de aparat pe care îl folosești, dar și cu tema pe care vrei s-o ilustrezi. „Când te gâdilă și te furnică degetul, chiar dacă apeși pe telecomandă (sau se declanșează singur și stă pe trepied), trebuie să știi dinainte ce fotografie vrei să realizezi.“

    Fotografia? Vorbim de tehnică, pasiune, artă, nebunie. La grămadă acum și din abundență, ne mai zgârie ochiul, galerii de imagini făcute publice, cu chipuri depersonalizate, fotoșopate, distribuite nonșalant pe rețelele de socializare. Dar dacă vrei să trăiești din așa ceva…?! Atunci afli de la Romeo Mărăndici că „Meseria se fură! ” Mai ales dacă faci ilustrații pentru o publicație tipărită. Se oprește curentul? Ești pe teren? Ți-au înghețat bateriile? Acumulatorii…? Aparatul totdeauna trebuie să pornească! Subiectul nu te așteaptă! Și trece! Dacă îți rămâne doar pe retină, poți să-l povestești mai târziu, nepoților. De unde bani de la ei ca să-i crești? Întrebare de baraj! Ce grad de coșmar poate să aibă un fotograf, fotoreporter – dacă din asta trăiește – când n-a fotografiat ghiveciul care stă să-i cadă în cap?

    Este bine că există o astfel de zi! În ianuarie, pe unsprezece, când s-a născut acum două sute opt ani Carol Popp de Szathmari, nu știa că soarta i-a hărăzit să ajungă cel mai cunoscut fotograf și documentarist român. Primul din lume care a realizat fotoreportaje din război. Se întâmpla între 1853 – 1856. Și atunci au murit oameni nevinovați. Ca și acum! Accidentul aviatic recent, din Orient, stoarce prostie, lacrimi și strategie care ne aduce teamă și întrebări. Cu ceai, vin fiert și sticluțe de șampanie miniaturale, din ciocolată, am sărbătorit peste două secole de fotografie imortalizată. Pe sticlă, celuloid, în biți și pixeli. Recunoscut ca primul fotoreporter de război, Szathmari a fost cel care a deschis calea vizualizării unor imagini ne truncate. Dure. Ireal de reale! Cu un impact profund, emoțional! Nu mai era vorba de odalisce cu ulcior, sau îngerași cu chipuri angelice și aripioare pentru pedofili. Erau oameni care se jertfeau. Mureau! Pe un câmp de luptă care nu era al lor. Câți înțelegeau că soarta lumii stătea în baioneta lor? Fotografia a înlocuit acele controversate „o mie de cuvinte”. Mai apoi, fotogramele multiplicate s-au pus în mișcare. Derulate cu cel puțin douăzeci și patru de cadre pe secundă au inventat cinematograful.Creierul nostru ne-a învățat să le vizualizăm… în mișcare. A fost următorul pas spre hologramă dar și spre imprimanta 3D.

    „Hai să-ți arăt care este cea mai veche fotografie a mea”, mă provoacă Romeo Mărăndici. „Mă recunoști? E făcută în București. Aici e Serghie. Tata. Aici mama! Și eu? Unde eram eu?” Caut să mă dumiresc, calculând cam câți ani ar fi trebuit să aibă, dacă a făcut el fotografia. Se amuză:„Eram în burtică! Dar am un subiect de reportaj dacă vrei. Ai văzut că ieri am dat cărți poștale la toți cei care au venit aici, și fiecare a dat la schimb câte un autograf. Azi dimineață (sâmbătă, 11 ianuarie) a bătut la ușă un domn în vârstă. A aflat de la radio că porțile noastre, mereu deschise, invită iubitorii de fotografie la aniversare. S-a uitat la galeria de fotografii pe care am expus-o pe peretele exterior. Câți ani ghici că are? Mi-a oferit și o carte scrisă de el: Dinspre soare răsare, Poeme Haiku. Cât crezi? Optzeci și patru de ani! E pasionat de fotografie de tânăr. Octavian Mareș s-a recomandat. Ce amintiri are…” Sper să mai fie timp și pentru ele. Provocări, schimburi de idei și trucuri tehnice, într-o zi de 11 ianuarie, care mirosea parcă a primăvară. Normal, cu fotografiile de rigoare.

    Militarii au depus jurământul în Parcul Unirii

      18 tineri soldați au depus astăzi jurământul de credință față de Patrie și vor începe instrucția militară la Batalionul 53 Comando „Smaranda Brăescu” din Bacău.

      Prefectul judeţului Bacău, Liviu Alexandru Miroşeanu, a participat, astăzi, 11 ianuarie 2020, la Ceremonia de depunere a Jurământului Militar organizată de Batalionul 53 “Smaranda Brăescu” – Comando în “Parcul Unirii – 1 Decembrie 1918” din Bacău, la care au participat autorităţi locale, cetăţeni ai municipiului Bacău şi reprezentanţi mass-media.

      Adresându-se participanţilor, prefectul a felicitat instructorii şi militarii care au depus jurământul pentru alegerea pe care au făcut-o astfel, apreciind Batalionul 53 “Smaranda Brăescu” – Comando ca fiind unul din cele mai respectate şi de temut corpuri de elită din Armata României.

      Totodată, reprezentantul Guvernului în teritoriu le-a transmis succes în atingerea potenţialului şi victorii depline în misiunile derulate sub semnul valorilor fundamentale: iubirea de patrie, dedicarea totală, identitatea corpului de armată.

      Felicitări acestor tineri care nu au pornit pe un drum ușor, iar de astăzi au ales să facă oricând sacrificiul suprem pentru noi toți și pentru țara noastră.
      Dumnezeu să vă aibă în pază și să vă întoarceți sănătoși acasă din fiecare misiune!
      Cosmin Necula
      primarul municipiului Bacău

      Poliția în acțiune

        Depistat de poliţişti la volan cu 1,63 mg/l alcool pur în aerul expirat

        La data de 10 ianuarie a.c, în jurul orei 19.00, o patrulă de poliție din cadrul Biroului Rutier Bacău, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiunilor de serviciu au depistat în trafic, un bărbat de 45 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism aflându-se sub influenţa alcoolului.
        În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 1,63mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care conducătorul auto a fost condus la spital pentru recoltarea de mostre biologice de sânge, în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei, însă a refuzat.
        În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

        Dosar penal pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului

        La data de 10 ianuarie a.c., în jurul orei 21.30, poliţiştii din cadrul Secţiei 6 Poliţie Rurală Traian au depistat în trafic un bărbat de 33 de ani, din comuna Roşiori, în timp ce conducea un autoturism sub influenţa alcoolului.
        Bărbatul a fost testat alcoolscopic, rezultatul fiind 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat.
        S-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

        În cazul în care conducătorul auto prezintă o îmbibaţie alcoolică sub 0,80 g/l alcool pur în sânge fapta constituie contravenţie şi este sancţionată cu 9 până la 20 de puncte amendă, iar ca sancţiune complementară se va dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile. Peste această limită, fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani sau cu amendă.

        Accident mortal la Buhuși

          La data de 10.01.2020, un bărbat de 31 de ani, din Bacău, în timp ce conducea un autoturism pe direcția P.Neamț-Bacău, ar fi surprins și accidentat o femeie de 69 de ani care s-ar fi angajat în traversarea străzii, neregulamentar.

          Din aceeași direcție de mers, un alt autoturism ar fi accidentat victima și ar fi părăsit locul faptei.Se continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului.

          UPDATE

          În urmă verificărilor și investigațiilor efectuate de polițiștii rutieri, a fost identificat conducătorul auto care ar fi părăsit locul faptei. Bărbatul de 34 de ani ar fi condus un autoturism neînmatriculat la momentul accidentului rutier. În cauza a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere a unui auto neinmatriculat, părăsirea locului accidentului și ucidere din culpă.

          Anul imobiliar 2020: încă o poveste nescrisă

          Piața imobiliară pare a beneficia și în acest an de creștere. Anul 2019 s-a încheiat și el cu o cerere în creștere, dar numărul tranzacțiilor cu locuințe a scăzut față de 2018. De asemenea, perioada de tranzacționare pentru apartamente a crescut în 2019 – potrivit portalului imobiliare.ro -, la 93 de zile de la 67 în anul anterior, iar la case la 193 de zile, de la 147 de zile cu un an înainte. Analiștii pieței cred, astfel, că pentru 2020 e încă o poveste nescrisă, iar estimările cu atâția factori nesiguri (de la economia națională, la creditare sau starea de spirit a cumpărătorilor) ar fi o imprudență.

          Conform datelor afișate pe același portal imobiliare.ro, la sfârșitul lui decembrie 2019 suma medie solicitată pentru apartamentele disponibile spre vânzare la nivel național (vechi și noi) a ajuns la 1.341 de euro pe metru pătrat util. Creșterea este de 1,6% față de finele lui noiembrie, când o asemenea unitate locativă putea fi cumpărată, în medie, cu 1.320 de euro pe metru pătrat util.
          Comparativ cu perioada similară a anului anterior, când vânzătorii cereau 1.239 de euro/mp, prețul la început de 2020 este cu 8,2% mai mare.
          Deși apartamentele s-au scumpit ceva mai mult în 2019 față de 2018, marjele de creștere în anii anteriori au fost și mai ridicate. S-a ajuns la un avans de aproape 11% în 2017 și la 10,4% în 2016.

          Bacău: prețuri mai mici, după zone și dotări

          În județul Bacău locuințele noi continuă să apară. Numărul autorizațiilor pentru clădiri rezidențiale, arată Direcția Județeană de Statistică, a avut, în ultimii aproape cinci ani, un trend sinuos, de la 37 la 155 pe lună. Numai în 2019, în primele nouă luni au fost emise aproape 900 de autorizații.
          Pe piață se vând și se cumpără, însă, destule apartamente vechi sau noi ori case. Indicele imobiliar este însă mai jos comparativ cu cel la nivel național. Portalul Apollons.ro, din Bacău, afișează pentru garsonierele tranzacționate valori între 395,83 și 1.008,33 de euro/ mp util, în funcție de zona în care se află în oraș, iar pentru apartamentele cu două camere între 244,44 și 1.269,23 de euro. Pentru apartamentele cu trei camere valorile oscilează între 557,81 și 789,86 de euro, iar pentru cele cu patru camere între 545,93 și 721,90 de euro. Pentru case, valorile sunt între 302,53 și 846,49 de euro.
          Foto:1 – indicele imobiliar la nivel național; 2 – indicele imobiliar în Bacău, la apartamente cu 3 camere; 3 – Bacău, la case

          Nicolae Ciorobea și ecoul „aducerilor aminte”

          După ce în primăvara anului trecut a lansat volumul „Crâmpeie de viață”, profesorul pensionar Nicolae Ciorobea s-a (re)așezat la masa de scris și a scos recent de la tipar o nouă carte. Aceasta a apărut la Editura „Magic Print” din Onești și se numește „Toate clipele mele”. Primele exemplare ale acestei cărți au fost dăruite de autor Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti”, unde a avut surpriza de a întâlni elevi pe care i-a povățuit la catedră.

          Volumul „Toate clipele mele” este unul de mărturisiri, aici găsindu-și loc amintiri din tinerețe (cu anii de studii la liceu și în învățământul superior), dăruirea sa din anii în care a activat în învățământul oneștean dar și momentele grele în care autorul află că persoane dragi au trecut la cele veșnice.

          „Amintirile dureroase parcă vor să întrețină întâmplări actuale, care și ele vor deveni curând «aduceri aminte» la fel de mistuitoare și de frăgezire a vieții”, notează prof. Nicolae Ciorobea în deschiderea acestei cărți. În paginile sale sunt prezentate fapte care arată că „bunătatea este singura investiție care nu dă niciodată faliment” și, cu mare grijă, sunt așezate numeroase amintiri „în arhiva vieții”. Anii de școală de la Topoloveni (de la Școala medie mixtă ce funcționa în clădirea politicianului țărănist Ion Mihalache), satisfacerea stagiului militar (unde a avut comandant „o brută de ofițer – omul fiară atunci «când tuna și fulgera» la cei din jurul său”), trezesc autorului numeroase gânduri și dorința de a povesti.

          Între rândurile acestei cărți se regăsesc înțelepciunea multor proverb, precum și cugetări ale unor mari personalități („Frumusețea este o scrisoare de recomandare pe care natura o dă favoriților ei” – Voltaire) . Cu ample referiri, prof. Nicolae Ciorobea se referă la „școlile pentru suflet” în care a activat: la Școala Generală nr. 1 Drăgugești, comuna Helegiu, unde a fost repartizat la absolvirea facultății, Liceul Industrial nr. 3 Onești, fostul Grup Școlar de Construcții Montaj, la care a activat 19 ani, și Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”.

          Aici prof. Nicolae Ciorobea a fost la catedră timp de 15 ani (din 1999 până la pensionare), fiind marcat „apogeul” carierei sale didactice, fapt despre care mărturisește: „Amintirile mă fascinează și acum… cu veselia ce strălucea pe fețele elevilor, cuvintele lor de suflet ca și mulțumirile părinților. Toate ne purtau într-un extaz didactic!”
          În confesiunile sale – volumul cuprinzând și un buchet de poezii – profesorul de biologie Nicolae Ciorobea ne convinge că „frumusețea acelor vremuri parcă topea totul”, argument fiind faptul că atunci „când ai dragoste în suflet, poți vedea frumusețea în orice!”

          Proiecte editoriale 2020 (I)

          I-am invitat pe câțiva dintre scriitorii băcăuani să ne facă mărturisiri despre proiectele literare pe care le-au croit pentru 2020. Astăzi, „mărturisirea” prof. DAN SANDU, poet, eseist, publicist, trezorier rar de limbă română proaspătă ca bobul de rouă zămislit în prima clipă a unei superbe dimineți patriarhale…
          „Când eu îmi fac planuri, Dumnezeu râde de (se) leșină!”
          „Hmm… Nu-mi prea place să vorbesc despre mine… Cât despre proiecte… Cred c-atunci când eu îmi fac planuri de viitor, Dumnezeu râde de (se) leșină! Dar, cum eu îl iubesc pe Ion cu dragoste de frate – pentru că el are smerenia miresmei de otavă prăbușită a fată mare între două șuierături de coasă feciorită, în zile de iunie copt floare de câmp pe scrisă de calendar -, mă prefac, cu băgare de seamă, în sinceritate aproape silită și mă plec sub patrafirul candorii, destăinuindu-i, la ceas de spovadă, dorința păgână de-a ține-n mâini, anul acesta, mult așteptatul și truditul panegiric drept-închinat memoriei unor Prieteni deveniți Umbre, potrivit dorinței Marelui Arhitect. Citez din Predoslovia cu care am pornit la drum mai hăt și cu care mi-am închinat herbul: „…Cartea noastră se vrea, așadar, «arsă noaptea mea de stele»,«rana hârtiei»” acordată pe struna trubadurescă a vestitelor Cântece de prieten ce-au luminat cu ochii minții și ai sufletului negura de început a literaturii lusitane populare. Nimic n-a rămas necuprins în Cântul de prieten: râsul bucolic și ziceri funebre, turniruri buiestre și-alaiuri de curte, nunta ca floare de leac, petrecerea mare de tot câmpenească, târgoveață sau de castel, dragostea cu sau fără de balcon, vitejia fără opreliști, frumusețea altruismului de altoi, înțelepția tâmplelor dalbe, eroismul de reconquistă, liniștea căminului rustic, cochetăria cu ștaif, cavalerismul hirsut sau imberb, curtoazia atent educată, suferința din gelozie sau asperitatea fidelității, virtutea cu pieptul bombat de mândrie, cinstea și prietenia necondiționată, sacrificiul purtat peste poate, norocul meritat sau pidosnic (atent profețit de ursită) sau năpasta urzitoare de doliu…”… Și de ce vă fac această mărturisire? Pentru că eu îl și invidiez oleacă pe Maître Fercu care, după ce și-a scos la mezat ultima carte-cărțoaie, cu banii strânși ca vai de mama lor, a reușit să-și cumpere, cu chiu-cu vai, un fel de fes-tichie cu care se fudulește pe la întruniri culturale și cu care, ca un brigand la drumuʼ mare, bagă-n sperieți ciumeți și foloșpoace literare. Și se jură să-l poarte (pe el, pe fes, vezi bine!) din septembrie până în august (ca să-i fie cu noroc!), iar, noaptea, la culcare, de frica hoților, (să nu i-l fure!) și-l îndeasă bine pe cap, pironindu-l cu ținte de argint și de mărgăritar, ca eu să-l cred Herald domnesc la celeʼnalte curți împărătești ale Voroavei!”

          Navigator pe oceanele lumii cu aparatul de fotografiat. „Fotografia, document împotriva uitării”

            Pe 11 ianuarie, se sărbătoreşte Ziua Naţională a Artei Fotografice, care coincide cu ziua în care s-a născut primul fotograf al României, Carol Popp de Szathmary (1821 – 1887). Prima fotografie executată de Szathmary a fost în 1848. Artistul mai deţine câteva recorduri: a fost primul fotograf de artă şi documentarist al Regatului Român, pictorul Curţii Regale şi fotograful oficial al regelui Carol I, a fost primul fotoreporter de război din lume, cu fotografii din timpul Războiului Crimeii, de numele lui se leagă şi prima fotografie panoramică din România.

            Ziua Naţională a Artei Fotografice este sărbătorită de toţi fotografii din România, de Asociaţia Artiştilor Fotografi, prin diferite manifestări culturale, cum sunt expoziţiile, saloanele de fotografie, concursuri etc., la care participă mii de fotografi amatori, fotoreporteri, artişti vizuali.

            Cu această ocazie, vă prezentăm un interviu cu Ovidiu Ungureanu, unul dintre cei mai titraţi artişti vizuali din Bacău, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Bacău, cu o extraordinară biografie. În acest interviu vi-l prezentăm pe Ovidiu Ungureanu aşa cum nu l-aţi mai cunoscut: navigator pe mările şi oceanele lumii, la bordul mai multor nave, însoţit permanent de prietenul lui cel mai drag – aparatul de fotografiat. Îl cunoaşte multă lume, îi cunoaşte traseul profesional, interesantele lui proiecte culturale, fondatorul celui mai modern studio profesionist foto-video din Bacău, Chromatique, un om deschis la dialog, generos. Vorbeşte mai puţin despre el şi mai mult despre fotografie, ca artă şi purtătoare a memoriei lumii. 

            – Ovidiu, prima întrebare care ţine de curiozitatea reporterului: de ce fotografie şi când ai apăsat prima dată pe declanşator?

            – A fost la Casa Pionierilor, pe la 10 ani. Nemaifiind locuri la alte cercuri, am dat peste o uşă pe care scria FOTO-VIDEO. Acasă avea fratele meu, Sorin, un aparat SMENA şi unul de mărit, deci eram familiarizat cât de cât. După un timp, drumurile noastre s-au despărţit, el a devenit pilot de aviaţie, a zburat mult pe MIG 21, iar eu am ajuns navigator după terminarea Liceului de Marină din Constanţa, ulterior cadet radiotelegrafist şi timonier. Nouă ani am navigat pe mările şi oceanele lumii, pe nave civile, de pasageri, comerciale şi de cercetare. Am avut norocul să ajung şi la cei doi poli, respectiv Polul Nord şi Polul Sud, o experienţă extraordinară, nelipsindu-mi de la gât, sau din buzunar, aparatul de fotografiat. 

            Polul Sud şi Polul Nord, imagini recurente 

            – Ce înseamnă fotografia pentru tine?

            – Am avut tot felul de aparate, însă când am câştigat mai mulţi bani, mi-am luat un aparat profesional şi o cameră video, care m-au ajutat să documentez zonele pe unde mergeam. Navigând, întâlneşti orizontul, locuri şi oameni pe care imediat i-am pus în relație cu aparatul de fotografiat. Au rezultat fotografii unele mai reuşite, altele mai puţin, însă fiecare a devenit un document. În definitiv, contează şi cine este în spatele aparatului, cu personalitatea şi emoţiile lui, cu preferinţe şi afinităţi. Aparatul nu vede şi nici nu merge singur, el este o prelungire a ochiului, îţi imortalizează clipa, care poate deveni inedită.

            Am lucrat mult pe film cu aparate de diferite mărci, Fuji, Kodak, Minolta, ba chiar am folosit şi aparate de unică folosinţă, săpuniere, cum le spuneam eu. De regulă îmi cumpăram filme și developam în porturile unde ajungeam. Am venit acasă cu multe, foarte multe fotografii din voiajele mele, am deja început un proiect fotografic care se numește „Imagini recurente”, unde urmăresc recuperarea trecutului meu prin folosirea unor imagini realizate în anii ’90 pe peliculă, a unui jurnal de călătorie în care notam diverse informații, impresii, stări și alte obiecte simbol strânse în decursul călătoriilor mele ca navigator în jurul lumii. Având o serie de imagini ce reprezintă un echilibru al proporțiilor: apa, cerul și uscatul, în care apar cele două extremități ale Pământului: cercul Polar Nordic și cercul Polar Sudic. Acum, situația s-a schimbat dramatic.

             În aceşti ani am învăţat că arta, implicit arta fotografică, înseamnă sacrificiu, studiu, exerciţiu, responsabilitate, mai ales responsabilitatea faţă de cei din faţa obiectivului aparatului de fotografiat.”

             Acele fotografii sunt unicat, sunt râvnite deoarece acele „clipe” nu mai există acum. De exemplu, Turnurile Gemene din New York, eu le am în fotografii, de pe vapor şi de pe uscat. Sau gheţarii de la cei doi poli care, acum, mulţi nu mai există. S-au topit. În 20-25 de ani, Planeta a lucrat, oamenii au lucrat. Observând situaţia actuală, se pare că este urgent nevoie să facem ceva. Este acum o îngrijorare generală cu privire la încălzirea globală.

             – Este, într-adevăr, o problemă serioasă, cu implicaţii globale, dar ce putem face noi?

            – Ce pot face eu? Să atenţionez cu imaginile mele de atunci şi de acolo, comparându-le cu cele de astăzi. Cred că aceasta este menirea unui fotograf, să lase fotografii document după el.

            Încălzirea globală nu este un moft. Este o realitate care ne stă deasupra capului într-un fir de aţă, precum sabia lui Damocles. Adevărat, miliarde de dolari sunt cheltuiţi ca această idee să fie dusă în derizoriu, să nu apară spaima-spaimelor, că ne putem confrunta, la modul radical, cu extincţia. Apele cresc, curenţii oceanici se modifică, clima de acum este total diferită de cea de acum câteva zeci de ani. Nu, nu sunt fanatici ecologiştii care strigă, precum profeţii în deşert, că trebuie acţionat acum, în această milisecundă, pentru a limita dezastrul care deja ne paşte cu fiecare zi, cu fiecare micron în plus al găurilor din stratul de ozon. Avem tehnologii nepoluante, dar sunt bine ţinute la păstrare sau li se impun preţuri prohibitive… Giganţii din industria petrolieră, marii producători şi consumatori de cărbune, marii consumatori de energie electrică poluantă nu vor ca lumea să deschidă ochii.

            Apa, care acoperă 80% din glob, alcătuiește 80% din trupurile noastre. Această apă ne va sufoca…încet, dureros, o răzbunare a Mamei Natură față de copiii care nu i-au apreciat darurile. Am uitat, ca specie, să fim recunoscători pentru ce am primit. Lipsa de recunoştinţă se concretizează în conturarea dezastrului. Beţi apă? Foarte bine… Respiraţi apă? Nu? Atunci…acţionaţi, ca să nu fie nevoie…

            Reinventarea

            – Ai părăsit marinăria. Care au fost motivele?

            – După nouă ani am hotărât că este suficient şi am revenit acasă. A fi navigator este o meserie foarte, foarte frumoasă, spectaculoasă şi uneori periculoasă, însă ori o faci o viaţă întreagă, ori te laşi la timp, trebuie să ştii când să te laşi, cum îmi spuneau colegii mai în vârstă (lupi de mare).

            Era în 1999. Adunasem nişte bani, eu am navigat când banii erau foarte buni, puteam să rămân oriunde în lumea asta, însă n-am vrut, nu eram de acolo, iar statutul de emigrant, mai ales român, nu era cel mai bun, eram puţini români atunci plecaţi, nişte ani am fost singurul român din echipaj. Eu, după Revoluţie, mi-am dat demisia din flota română, care se ducea la vale, şi am fost printre primii 20 de români care au ales să plece, să lucreze la companii străine, în Grecia, mai precis în Pireu. A fost primul meu contract pe o navă străină. Veneam dintr-o ţară gri şi deodată m-am trezit într-o lume „colorată”, eram liber ca pasărea cerului. Mă însoţea doar aparatul de fotografiat. N-a fost uşor veneam dintr-o ţară comunistă. Când m-am lăsat de marină, cu banii adunaţi, m-am reinventat, cum se spune. Acum sunt nouă ani de când sunt artist vizual, ca fotograf, fondator şi coordonator de studio, cu o echipă de producţie, după ce, la sugestia şi îndemnul domnului Ilie Boca și prietenilor artişti plastici Carmen Poenaru şi Dionis Puşcuţă, am făcut un master la Iaşi, la Facultatea de Arte Vizuale, de la Universitatea „George Enescu”. Între timp, am devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici, după ce am pus în practică mai multe proiecte artistice. Acum, la această oră, pot să spun că exist şi eu ca fotograf, ca artist vizual. Cum? Cu pasiune, cu muncă, cu foarte multă muncă, şcoală, cu sacrificii, cu seriozitate, cu un pic de talent. Mulţumesc şi lui Viorel Cojan pentru îndemn. 

            Copiii sunt cei mai buni şi sinceri prieteni 

            – Astăzi, toată lumea face fotografie pe sistem electronic, sunt arhivate şi…uitate. Puţini mai au acces la ele. Care este opinia ta cu privire la acest fenomen?

            – Eu nu am abandonat fotografia pe film, fac fotografie pe film, le lucrez singur, am şi tehnica clasică, pe care o împărtăşesc oricui doreşte, uşa studioului nostru este deschisă. Peste 30 la sută din fotografiile mele sunt pe hârtie fotografică. Am proiecte pe această tehnică clasică. Unele merg în expoziţii, altele merg în colecţii private, iar multe rămân în arhiva mea. Îmi place să apelez la acele imagini, să le arăt familiei, prietenilor. Aş vrea să încheiem aşa cum am început, de la Palatul Copiilor. Eu am învăţat tehnica fotografică aici, de aceea principalii mei colaboratori sunt elevii de la cercul de jurnalism sub îndrumarea Laurei Huiban. Sunt cei mai fideli prieteni ai aparatului de fotografiat, de filmat, curioşi, deştepţi, talentaţi. De asemenea, avem colaboratori de la Colegiul Naţional „George Apostu”, câţiva şi-au făcut proiectele aici, mulţi sunt studenţi la Arte Vizuale şi vin tot la noi să-şi finalizeze lucrările de licenţă. Este o mare plăcere pentru mine, o mare responsabilitate şi o împlinire.

            De Ziua Naţională a Artei Vizuale îmi face o plăcere deosebită să le urez tuturor purtătorilor de aparate de fotografiat să-şi urmeze visurile, să persevereze până ele se vor împlini. Vă doresc pace și o lumină bună în proiectele voastre fotografice.

             

            Îmi permit şi un sfat pentru tineri, o sugestie mai bine zis: dacă vor să performeze, trebuie să studieze, nu poţi fi pictor dacă nu studiezi, nu poţi fi artist vizual fără studii de specialitate. Studiind, pătrunzi în altă lume, ai deschise alte orizonturi, eşti umăr la umăr cu cei mai buni în domeniu, de la care înveţi şi pe care vrei să-i depăşeşti”.

            Foto: Arhiva artistului Ovidiu Ungureanu

             

             

             

            Cuvânt la duminica după naşterea domnului

            Sărbătorile au trecut, dar bucuria lor trebuie să rămână. Evanghelia duminicii după Botezul Domnului are bogate semnificaţii duhovniceşti pentru viaţa creştină şi pentru înţelegerea credinţei ca pregustare a vieţii în Împarăţia cerurilor. În Evanghelie vedem legătura dintre lumina Botezului Domnului nostru Iisus Hristos şi propovăduirea Sa când El cheamă la Dumnezeu mai întâi poporul evreu „care stâtea în întuneric’’, adică în necunoaşterea deplinătăţii revelaţiei divine, dar şi pe popoarele păgâne care „şedeau în latura şi în umbra morţii’’, adică nu Îl cunoşteau şi nu Îl mărturiseau pe Singurul Dumnezeu Adevarat, Făcătorul cerului şi al pământului. De aceea în Evanghelie se spune că „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit.’’ (Isaia 9,1). În al doilea rând avem îndemnul sau chemarea Domnului „pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4,17). Evanghelia ne face atenţi asupra legăturii care există între taina Botezului şi taina Pocăinţei sau a Spovedaniei ca porţi de intrarea oamenilor în Împărăţia cerurilor. Ce este Împărărţia cerurilor? Este iubirea Dumnezeului nostru, a Preasfintei Treimi împărtăşite îngerilor din ceruri şi oamenilor care cred, Îl mărturisesc pe Hristos şi se botează în numeleTatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.
            Aşadar, înţelegem că lumina Botezului Domnului este lumina vieţii noastre şi lumina întregului univers. Botezul Domnului în Iordan ne arată că omul este central atenţiei şi al iubirii lui Dumnezeu. Cântarea de la Bobotează „în Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea Treimii S-a arătat” înseamnă că întreaga Sfântă Treime S-a arătat la Botezul lui Iisus în Iordan, iar centrul iubirii Presfintei Treimi este firea omenescă pe care a luat-o Dumnezeu Fiul să o vindece de păcat şi de moarte, să o lumineze, să o sfinţească, să o îndumnezeiască. Adică Dumnezeu din ceruri a venit la noi, S-a făcut mic pentru om ca pe om să îl facă mare şi să îl aducă la Dumnezeu.
            Deci Botezul creştin în numele Preasfintei Treimi este modul de pătrundere spre o viaţă nouă în Iisus Hristos prin Darurile Duhului Sfânt. Botezul este începutul intrării omului în Împărăţia cerurilor, iar pocăinţa este starea interioară care ne ţine aproape de Împărăţia cerurilor. Pocăinţa nu este un simplu regret emotional, „îmi pare rău de ce am făcut’’ ce înseamnă o schimbare a modului de a gândi, de a vorbi de a făptui. Trebuie să avem mare grijă pentru că adevărata pocăinţă trebuie împlinită în smerenie. Aşa să ne ajute Dumnezeu la început de an!

            Pr. Radu Grigoraș, Parohia Măgura, Bacău

            Victima- în spital, agresorul – control judiciar

              Poliția în acțiune

              Un bărbat de 30 de ani, din municipiul Oneşti a fost reținut de poliţişti pentru o perioadă de 24 de ore, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe şi distrugere.

              Polițiștii din Oneşti au probat activitatea infracțională a unui bărbat de 30 de ani, din localitate, bănuit de comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe şi distrugere.

              Din cercetările efectuate s-a stabilit faptul că, la data de 05 decembrie 2019, bărbatul de 30 de ani s-a deplasat la imobilul său împreună cu un minor de 15 ani, din comuna Pârgăreşti şi pe fondul unui conflict spontan, bărbatul i-ar fi aplicat tânărului mai multe lovituri în zona capului şi i-ar fi distrus telefonul mobil.

              În urma agresiunii, victima în vârstă de 15 ani a fost transportată la spital, pentru îngrijiri medicale.

              La data de 09 ianuarie a.c., bărbatul a fost reținut de poliţişti pentru 24 de ore, iar în cursul zilei de astăzi a fost prezentat instanţei care a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar, pentru o perioadă de 60 de zile.

              Peste 60.000 de țigarete de contrabandă, depistate de polițiștii băcăuani

                Joi, 09 ianuarie a.c., poliţişti din cadrul Serviciului Rutier Bacău au indisponibilizat 60.800 de ţigări de contrabandă, de la un bărbat, de 30 de ani, din judeţul Suceava, depistat în trafic, la volanul unui autoturism. Acesta a fost reţinut pentru 24 de ore.

                În urma controlului asupra mașinii, polițiștii au descoperit în interior ţigaretele, netimbrate şi fără documente de provenienţă.

                Ţigările, în valoare de 30.000 de lei şi suma de 497 de lei, au fost ridicate în vederea confiscării, iar bărbatul în cauză a fost reținut de polițiști pentru 24 de ore şi urmează a fi prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

                Cercetările sunt continuate de polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă.

                Dosar penal pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice

                  La data de 09 ianuarie a.c., o patrulă de poliție rutieră din Bacău, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu au depistat în trafic, un bărbat de 44 de ani, în timp ce conducea un autoturism, aflându-se sub influenţa alcoolului.

                  În urma testării cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,96 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care conducătorul auto a fost condus la spital pentru recoltarea de mostre biologice de sânge, în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.

                  În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

                  Două cazuri noi de Pestă Porcină Africană, confirmate la mistreți

                  Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Bacău a anunțat apariția altor cazuri de pestă porcină africană. Aceste au fost confirmate la porci mistreți de pe Fondul de vânătoare 31 Parincea din raza localității Năstășeni, comuna Parincea, și Fondul de vânătoare 33 Gioseni, de pe teritoriul comunei Horgești. De reținut că aceste cazuri au apărut în zone deja afectate de boală. Prin urmare, în contextul epidemiologic existent, Direcția Sanitară Veterinară a alertat proprietarii exploatațiilor comerciale de porcine din tot județul vizavi de înăsprirea și respectarea strictă a măsurilor de biosecuritate, în paralel cu stabilirea restricțiilor impuse gestionarilor fondurilor cinegetice.

                  De reținut că, în prezent, se mai așteaptă rezultatele de laborator în alte două situații, respectiv la doi mistreti proveniți din Fondul de vânătoare 29 de pe teritoriul comunei Odobești și Fondul de vânătoare 41 Trebeș, de pe raza localității Șerpeni, comuna Scorțeni. „Solicităm cetățenilor care desfășoară diverse activități în păduri pe raza județului Bacău să anunțe autoritățile cu privire la orice caz de mortalitate la mistreț identificat cu această ocazie”, au trasnmis veterinarii băcăuani. Florentin Radu

                  Lucrările la Centura Bacăului se reiau luni, 13 ianuarie

                  De săptămâna viitoare, lucrările la centura ocolitoare a Bacăului vor fi reluate. Anunțul a fost făcut, joi, 9 ianuarie, de către constructorul care execută lucrările la varianta ocolitoare, în cadrul ședinței tehnice, organizată de Instituția Prefectului, cu toți factorii responsabili din cadrul acestui proiect.

                  Întâlnirea a avut loc în scopul analizării stadiului emiterii avizelor necesare, precum și al realizării exproprierilor suplimentare de către constructor, luându-se în calcul inclusiv problematica siturilor arheologice din zona de lucru.

                  Singurul impediment care ar putea modifica data începerii lucrărilor ar fi eventualele temperaturi negative din timpul nopții. Următoarea ședință tehnică este programată pe 20 ianuarie, când au fost invitați să participe inclusiv reprezentanții Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Iași, ai societății Cartotop care efectuează documentația cadastrală și primarii unităților administrativ-teritoriale pe raza cărora se desfășoară lucrările de construcție.

                  De reținut că gradul de realizare a lucrărilor la Varianta ocolitoare a Bacăului este de 45 la sută.

                  Vamos Știința! Vamos „Cotito”!

                  Gruparea băcăuană a legitimat-o pe internaționala peruancă de 30 de ani Carla Rueda „Cotito”, renunțând în schimb la franțuzoiacele Nowak și Dascălu

                  Adieu Alexandra Dascălu, adieu Kim Nowak! Hola Carla Rueda! Știința Bacău a mutat la început de 2020. A făcut-o pe postul de „universal”, unde a renunțat la franțuzoaicele Alexandra Dascălu și Kim Nowak în favoarea peruancei Carla Rueda. Un plus nu doar de exotism, ci și de agresivitate în jocul Științei.

                  Asta în condițiile în care nou venita este considerată o voleibalistă cu „mucha garra”, cum este definită, în termeni sud-americani, determinarea excesivă afișată, în mod pozitiv, de un sportiv. „Am convingerea că va aduce un plus la echipa noastră. Aveam nevoie de așa ceva”, a declarat antrenorul studentelor, Florin Grapă, despre Carla Rueda „Cotito” del Pilar. Legitimată joi, în penultima zi a perioadei de transferări, peruanca de 30 de ani (e născută pe 19 aprilie 1990, la Lima) și 1,80 m înălțime a ajuns sâmbătă în Bacău, iar aseară a bifat primul antrenament cu noua sa echipă. „Ea este aptă de joc, dar rămâne de văzut dacă va debuta miercuri, la meciul de acasă cu Rapidul sau va mai avea nevoie de câteva zile pentru a se integra”, a precizat Florin Grapă. Supranumită „Cotito”, Carla Rueda are de partea sa, pe lângă agresivitatea sportivă, și o vastă experiență competițională. Inclusiv la nivel european. Astfel, noul „universal” al Științei a mai evoluat în Europa la Murcia (Spania), Riberense (Portugalia), Azerrail Baku (Azerbaidjan), Golem Volley Palmi (Italia), Mulhouse (Franța) și, în prima parte a acestui sezon, la Pannaxiakos (Grecia).

                  Totodată, „Cotito” are în palmares, cu naționala Perului, o medalie de argint și două de bronz (ultima în 2011) la Campionatul Sud-American, trecându-si în cont și mai multe participări la Mondiale. O mutare menită să întărească o echipă băcăuană implicată pe trei fronturi: campionat (unde se află pe podium), Cupa României (calificată în Final Four) și Cupa Challenge, în ale cărei optimi de finală va juca împotriva nemțoaicelor de la Dresda pe 22 ianuarie, în deplasare și pe 4 februarie, acasă. Vamos!

                  Debut de trei puncte

                  Sâmbătă, în prima etapă a returului, Știința s-a impus cu 3-0 pe terenul Universității „NTT” Data Cluj. Exceptând setul al treilea, în care gazdele au condus în câteva rânduri, ultima oară cu 16-15, partida nu a pus probleme deosebite studentelor, care s-au impus la 20, 15 și 22 după o oră și 13 minute de joc. „Important este că am luat cele trei puncte”, a precizat Florin Grapă, care nu a putut utiliza libero-ul titluar, Rene Sain aflat într-un turneu în Olanda cu naționala Croației. Știința: Kapelovies 3 puncte, Rogojinaru 17, Koleva 10, Faleș 14, Pihlajamaki 7, Grudina 9, Ciucu- libero.

                  Celelalte rezultate înregistrate în etapa a 12-a: FC Argeș- CSM Lugoj 0-3, Alba Blaj- Belor Galați 3-0. CSO Voluntari a stat, iar partidele Rapid- Dinamo și CS Medgidia- CSM Târgoviște au fost amânate pentru 22 ianuarie.

                  Programul etapei viitoare (miercuri, 15 ianuarie): Știința- Rapid (ora 17.00), CSM Lugoj- CS Medgidia, Dinamo- CSO Voluntari, „U” NTT Data Cluj- CSM Târgoviște. Alba Blaj stă, în timp ce întâlnirea Belor Galați- FC Argeș a fost amânată pe 22 ianuarie.

                  Clasament Divizia A1

                  1 Volei Alba Blaj 11 10 1 32-4 31p.
                  2 Dinamo București 10 9 1 27-7 27p.
                  3 Știința Bacău 11 9 2 28-8 27p.
                  4 CSM Târgoviște 10 8 2 26-11 22p.
                  5 CSM Lugoj 11 6 5 22-20 18p.
                  6 Belor Galați 11 5 6 17-20 16p.
                  7 CS Medgidia 10 3 7 15-22 9p.
                  8 FC Argeș 11 3 8 13-27 9p.
                  9 „U” NTT data Cluj 11 3 8 11-26 9p.
                  10 Rapid București 10 2 8 10-26 6p.
                  11 CSO Voluntari 10 0 10 0-30 0p.

                  † BOTEZUL DOMNULUI

                  Faptul că Isus a fost botezat de Ioan a creat probleme destul de serioase primei comunităţi creştine. Avea Isus trebuinţă de botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor? Ioan Botezătorul vrea să-l oprească pe Isus, socotind o cinste pentru sine de a fi botezat de Isus şi acceptă să-l boteze numai după ce Mântuitorul îl lămureşte că acest lucru este necesar „ca să se împlinească toată dreptatea”. Expresia biblică de „împlinire a dreptăţii” echivalează cu în a se conforma cu ceea ce Dumnezeu vrea, în a accepta planul său. Şi Dumnezeu vrea ca Mesia, Regele divin, să fie slujitorul său prin excelenţă, care să se jertfească pentru toţi în umilinţă şi taină (cf. Is 53). În al doilea rând, botezul, pe care Isus îl primeşte, nu este numai un botez de pocăinţă, fiindcă el nu avea nici umbră de păcat, ci un act de profundă smerenie şi suferinţă, menit să pună în evidenţă misterul de iubire al Preasfintei Treimi, glasul Tatălui care spune: „Acesta este Fiul meu iubit”. Prezenţa Duhului Sfânt care coboară din nou pe pământ, ca la începutul creaţiei, când plutea deasupra apelor, arată începutul unei noi creaţii.
                  Evenimentele naşterii erau departe, trecute în uitare. Treizeci de ani de tăcere făcuseră din viaţa lui Isus un om ca toţi ceilalţi. Anii dinaintea Botezului ne arată omenitatea lui Isus, deşi la doisprezece ani rămas în templu, îi uimeşte pe învăţători prin răspunsurile şi priceperea lui. Botezul încheie această etapă a vieţii lui Isus. Aflat în mijlocul celor care veneau să se boteze, Isus vrea să împlinească întru-totul voinţa Tatălui.
                  Scena botezului culminează cu o teofanie: Cerul se deschide, ceea ce înseamnă că lumea divină erupe în lumea umană a lui Isus şi prin el asupra întregii istorii, că prin el se inaugurează împărăţia Tatălui. Pentru acest motiv Tatăl îşi găseşte în Fiul toată bucuria, fiindcă prin el ne găseşte pe noi, ca să ni-l împartă pe Duhul Sfânt.
                  În primele zile ale existenţei noastre am fost aduşi la Biserică şi în momentul în care preotul a turnat pe fruntea noastră apa botezului, s-a petrecut cu noi ceea ce s-a petrecut cu Isus în momentul în care Ioan l-a botezat în apa Iordanului. Să ne deschidem inima, cerul sufletului nostru, spre a da mărturie despre iubirea divină a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh în care am fost botezaţi.

                  Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău

                  Șase noi rute de pe Aeroportul din Bacău

                    Din acest an, băcăuanii care obișnuiesc să apeleze la transportul aerian, pentru a călători în scopuri turistice sau de afaceri, au la dispoziție noi rute de zbor de pe Aeroportul Internațional „George Enescu” din Bacău. Anunțul a fost făcut, ieri, 9 ianuarie, într-o conferință de presă organizată de reprezentanții Aeroportului din Bacău și Blue Air, cea mai mare companie aeriană românească după numărul de pasageri transportați. Alături de jurnaliști, în premieră, au fost invitați să participe și reprezentanții agențiilor de turism din Bacău și nu numai.

                    În debutul întâlnirii, Oana Chelaru, președintele executiv al Aeroportului din Bacău, a prezentat, pe scurt, proiectele de importanță majoră care au fost implementate la aeroportul din Bacău sau care se mai află în derulare: inaugurarea parcării aeroportului (acesta fiind ultimul obiectiv din cadrul proiectului de peste 55 de milioane de euro alocați din fonduri europene pentru modernizarea aeroportului), precum și modernizarea pistei și a celorlalte căi de rulare.

                    „Alături de eforturile noastre pe linie de investiții, astăzi suntem aici în special ca să vorbim despre pasageri. Pentru că, în final, ei sunt cei care definesc un aeroport. Pasagerii , numărul lor, numărul de rute, rutele noi, toate acestea sunt esența unui aeroport. Iar ceea ce facem noi pe linie de investiție este pentru pasager. Avem alături de noi compania Blue Air, cu care am pornit la drum cu ani în urmă. M-aș referi la anul 2012, când am demarat toate investițiile pe aeroport, și alături de această companie am avut o creștere constantă a numărului de pasageri, atingând chiar și 15-16 % de la un an la altul”, a declarat Oana Chelaru, amintind și despre strada recent inaugurată și finanțată de CJ Bacău, „un drum european către un aeroport internațional”.

                    „Bacăul, o piață în care vom investi”

                    „Pentru noi, Bacăul este o piață super interesantă și suntem gata să investim și mai mult aici. Sunt de 30 de ani în industria de aviație și Bacăul este un exemplu extraordinar de bun pentru cele patru organisme care trebuie să lucreze împreună pentru un succes pentru aeroport. Avem nevoie de infrastructura oferită de aeroport, care este cea mai bună pe care am văzut-o până acum în țară”, a declarat Carsten Schaeffer, directorul comercial al Blue Air.

                    Acesta a anunțat cele noi șase rute (alături de celelalte nouă operate în prezent de pe Aeroportul Internațional „George Enescu”) care vor fi puse la dispoziția pasagerilor aeroportului din Bacău, începând cu această vară, respectiv către și de la Atena, Oslo, Copenhaga, Larnaca, Birmingham și Stuttgart, după următorul program:

                    • Din 10 iunie, Bacău – Atena în zilele de joi și duminică;
                    • Din 15 iunie, Bacău – Oslo în zilele de luni și vineri;
                    • Din 16 iunie, Bacău – Copenhaga în zilele de marți și sâmbătă;
                    • Din 16 iunie, Bacău – Larnaca în zilele de marți și vineri;
                    • Din 17 iunie, Bacău – Birmingham în zilele de miercuri și duminică;
                    • Din 18 iunie, Bacău – Stuttgart, în zilele de joi și sâmbătă.

                    „Am ales aceste rute pentru că, în principal, sunt călători care-și vizitează rudele și prietenii. Deci, ne-am uitat la rutele unde sunt cei mai mulți români și vin în plus la celelalte rute pe care deja le operăm aici, în Bacău. Prețul biletelor va porni de la 19,99 de euro, iar dacă pasagerii vor profita de oportunitatea produsului Blue Benefit, vor putea avea o reducere de 12 euro, chiar și la acest preț minim”, a precizat reprezentantul Blue Air.

                    Nordul Europei, un pas îndrăzneț, dar util

                    Carsten Schaeffer a anunțat și cele două rute noi care vor fi introduse în același timp, respectiv din 15 – 16 iunie, dar care vor face legăturile între București și München (patru zboruri pe săptămână), pe de o parte, și Iași și Verona, pe altă parte (câte trei zboruri, pe săptămână). „Din 2019, toate rutele noastre către UK au fost pe un trend stabil. Ne așteptăm să avem un trafic stabil și de acum încolo către această destinație. Va depinde mult și câți români vor rămâne acolo, câți își vor lua familiile etc. Nu suntem îngrijorați în privința Londrei, pentru că este o destinație turistică și va continua să fie așa. Liverpool și Birmingham sunt diferite, dar avem încredere și vom face ajustări dacă va fi necesar”, a precizat directorul Blue Air, referindu-se la mult discutata problemă a Brexitul-ui.

                    Odată cu lansarea noilor rute din Bacău, cu o frecvență de două ori pe săptămână, Blue Air va aloca și cea de-a treia aeronavă pe această bază, măsură care nu va afecta baza companiei din București, și nici pe cea din Iași. Compania are în dotare avioane de tip Boeing 737, având în plan reînnoirea flotei pentru a oferi pasagerilor cele mai bune condiții de călătorie.

                    Cer prea mult?

                    Citesc că Primăria Municipiului Iași a semnat contractul pentru proiectarea unui stadion modern. Capacitatea este de 15.000 locuri, valoarea de 3.300.000 lei fără TVA, iar locația cheamă în cauză două variante: ori unde este actuala arenă „Emil Alexandrexcu”, ori pe o proprietate publică din zona Moara de Vest. Știu că Piatra Neamț are o Sală Polivalentă cu două tribune totalizând 4.000 locuri. Finalizată în urmă cu zece ani, Polivalenta nemțeană este a doua din țară în ceea ce privește capacitatea. Am luat două exemple din vecini.

                    Și le-am luat pentru că văd și cunosc că în Bacău lucrurile se mișcă în gol din punct de vedere al infrastructurii sportive. Avem o ruină de stadion. Și o Sală a Sporturilor în care plouă și – știu bine ce spun – cad bucăți de tencuială. O Sală a Sporturilor-frigorifer. Vorba unei voleibaliste: „Slavă Domnului că sunt titulară, că dacă aș sta rezervă aș fi mereu răcită”. De 10-15 ani încoace, în Bacău, tot ce ține de construirea unui alt stadion/ modernizarea celui actual și de o nouă Sală a Sporturilor sunt doar vorbe aruncate în vânt și bani îngropați.

                    Îngropați la propriu, dacă este să ne amintim doar de Polivalenta lui Stavarache, rămasă la nivel de fundație și de studiu de caz. Caz penal. Cât privește stadionul, dacă pentru fiecare variantă azvârlită în mediul public s-ar fi încasat, hai să spunem, o mie de euro, acum ar fi fost bani măcar pentru jumătate din suprafața de joc. Facem stadion nou, ba nu, îl modernizăm pe cel actual, adică facem totuși unul nou, unul de 3.000 de locuri, ce 3.000?, va fi de 30.000, îl facem pe locul Polivalentei, nici vorbă, în zona „Letea”, bani de la UEFA, adică nu, va fi un parteneriat public privat sau… Sau nimic.

                    Cel puțin până acum. De zece zile am intrat într-un nou an. An electoral, așa că pregătiți-vă de noi promisiuni, viziuni și minciuni. Nu-mi fac iluzii că până la finalul lui 2020 se va schimba ceva. Dar de zece zile am intrat și într-un nou deceniu. La finalul său eu voi avea 60 de ani. Sper să-i prind. Și să prind până atunci și un nou stadion în Bacău. Sau măcar o Polivalentă. Cer prea mult?

                    ULTIMELE ȘTIRI