Rar găsești un om care să țină la comuna în care s-a născut și a crescut așa cum este Sorin Ichim. Iar dragostea asta față de locuri și oameni l-au determinat să nu plece niciodată din Livezi, comuna natală, deși ar fi putut oricând să se mute „la oraș”, la condiții mai bune. Dar a ales să rămână și să pună umărul la construcția comunei. A decis că trebuie să se implice, că nu mai poate sta deoparte.
– Domnule Ichim, în 2016 ați candidat la alegerile locale, ați fost ales viceprimar, iar din 2017, primar interimar. Părea că lucrurile merg în direcția bună, până acum câteva luni când presa locală a început să scrie despre scandalurile inițiate de PSD. Ce se întâmplă, de fapt, în comuna Livezi?
– Acum, din păcate, nu se mai întâmplă nimic bun. Am ajuns pe prima pagină a ziarelor, au venit și televiziunile, dar nu să relateze despre o investiție sau despre alte lucruri bune, ci despre, exact așa cum spuneați, scandalurile inițiate de PSD. Pe mine mă doare când văd cum se vorbește despre comuna noastră. Totul a început în 2017, când fostul primar, Gioni Crăciun, a fost suspendat de Prefectură, pentru două condamnări rămase definitive. Una pentru conflict de interese și alta pentru fals sub semnătură privată. De reținut că a fost suspendat când România era condusă de guvern PSD, nici ei nu au vrut să-l ajute. După suspendare, am fost numit primar interimar. Nu m-am bucurat de necazul omului, dar a făcut ce a făcut, era normal să plece. Eu m-am apucat de treabă. Și totul a mers bine până în luna aprilie a acestui an, când cei de la PSD au dat buzna în primărie, mi-au ocupat biroul, m-au amenințat, au inițiat tot felul de hotărâri ilegale de Consiliu Local, toate atacate de Prefectură. Și de atunci este o harababură de nedescris.
– Ceea ce spuneți pare desprins din filme.
– Din păcate așa este. Filme cu scenarii proaste. Cei de la PSD s-au speriat foarte tare când și-au dat seama că nu mai au nicio șansă ca lumea să-i aleagă. Dar eu am făcut treabă nu pentru voturi, ci pentru că m-am născut și am crescut în Livezi, familia mea este aici, mă leagă multe de aceste locuri. Trist este că pe fondul acestor scandaluri și abuzuri, locuitorii din Livezi suferă, pentru că s-au oprit toate investițiile. De exemplu, ar fi trebuit să înceapă lucrări de asfaltare pentru cinci kilometri de drumuri, proiect pentru care m-am zbătut foarte mult. Am adus fonduri, am organizat licitație, dar lucrările nu au mai început. Sau proiectul prin care se făcea cadastrare gratuită pentru toți locuitorii, un proiect atât de bun pentru oameni care însă a fost stopat. Din păcate, aceasta este realitatea.

– Pentru că ați amintit de fonduri, una din marille probleme în comunitățile locale o reprezintă lipsa banilor. Totuși, știu că în cei aproape trei ani cât ați fost primar interimar ați reușit să dezvoltați și să inițiați proiecte cu fonduri atrase.
– Aveți dreptate, asta este o mare problemă. Cea mai ușoară cale pentru un primar este să majoreze taxele și impozitele locale, să bage mâna în buzunarele oamenilor. Eu am decis că nu pot face asta, de aceea taxele și impozitele locale nu au fost majorate. Am fost doar obligați prin Codul Fiscal să le ajustăm cu rata inflației. Și m-am apucat să bat pe la ușile ministerelor, pe la Consiliul Județean să aduc bani. Și dacă tot vorbim de Consiliul Județean, în 2020 comuna Livezi nu a mai primit niciun ban. Adică, răzbunarea celor de la PSD a mers până sus, la Consiliul Județean.
Dar am reușit să scriu proiecte și am găsit alte soluții. De exemplu, una din marile probleme ale comunei Livezi o reprezintă rețeaua de canalizare, inexistentă acum. Ei bine, proiectul, întocmit de mine, va fi implementat în următorii trei ani, iar locuitorii din Livezi vor avea canalizare, cu stație de epurare, conform normelor europene. În paralel, vor începe și lucrările de extindere a capacității de alimentare cu apă potabilă, pentru că acum sunt mari probleme cu apa, din cauza lipsei presiunii la robinet. Despre proiectul privind asfaltarea celor cinci kilometri de ulițe, în toate satele comunei am amintit anterior. Și am găsit soluții și pentru reabilitarea școlilor din Poieni și Livezi sat, pentru că educația este o prioritate. Astăzi, cele două școli au grupurile sanitare în interior, am refăcut fațada, acoperișul.
– Am vorbit despre proiectul de asfaltare, proiect inițiat de dumneavoastră care, din păcate, acum stagnează. Haideți să amintim și despre rețeaua de gaze.
– Gazele au reprezentat întotdeauna o mare problemă pentru comuna Livezi, cel puțin în ultimii 20 de ani. Sistemul de alimentare era învechit, nu existau avize, nimeni nu voia să semneze. Dar eu am spus că este imposibil să rămânem așa, astfel că am luat calea Bucureștiului, la Ministerul Economiei, și nu m-am lăsat până ce nu am adus aprobările necesare. Apoi, mai trebuiau aprobările celor de la Tg. Mureș, așa că am plecat acolo și am venit și cu avizele de la ei. Iar în 2019, am reușit să dăm drumul la gaze în Livezi, Bălăneasa și Orășa. A fost o mare bucurie, să știți, pentru că oamenii și-au dorit mult. De aceea, pentru mine, în mandatul 2020 – 2024 este prioritară extinderea rețelei de gaze naturale în toate satele comunei: Livezi, Orășa, Bălaneasa, Prăjoaia, Poiana și Scăriga. Și cu ajutorul lui Dumnezu vom reuși!

– Ce alte proiecte mai aveți în plan?
– Sunt multe de făcut. Urgente sunt lucrările de decolmatare și îndiguire a albiilor pârâurilor din satele Orășa, Livezi, Bălăneasa și Poiana, construcția de diguri pe cursul râului Tazlău, în zona Prăjoaia, la Cotonu, în Livezi, în spatele primăriei, și în Scăriga, în zona Coșa-Bucuroaea. Apoi, tot o prioritate este construcția unui pod peste râul Tazlău în zona Scăriga-Poiana, dar și modernizarea iluminatului public, în toate satele. La fel de urgentă este și începerea lucrărilor de asfaltare.V-am exemplificat lucrările mari, care sunt urgente. Și sunt sigur că vom face în următorul mandat, pentru că locuitorii din Livezi nu mai vor condamnați și scandaluri, vor un primar care să muncească pentru ei.
























„Mare mi-a fost bucuria, dar și mirarea, când am primit invitația de a fi membră a juriului la un concurs născut în vremuri destul de tulburi, din dragostea pentru comoara de netăgăduit a neamului românesc, muzica populară! Și cine alta putea să facă acest lucru, decât draga noastră Maria Șalaru, «mama» Bobocelului de la Bacău, pe care l-a crescut frumos până la adolescență și care a rodit frumos, venind acum pe lume un «Mugur de Fluier» care să sperăm că va avea lăstare frumoase și trainice. Concursul, organizat online, este cu atât mai merituos cu cât efortul organizatoric, cel de susținere cât și de jurizare sunt amplificate. Concurenții s-au prezentat mai mult decât onorabil, m-au impresionat prin dorința de a transmite, prin port și interpretare, frumosul și autenticitatea folclorului nostru. Un mare atu al acestui concurs este participarea diasporei și mă refer aici la Denisa Benchea din Irlanda, care a câștigat locul al II-lea, și la Adăscăliței Alesia din Italia, care este născută acolo însă cântă românește și chiar moldovenește, încurajată fiind de mama ei, născută pe meleaguri băcăuane. Ea a câștigat Trofeul diasporei. S-au dat mai multe trofee, deoarece au fost mai mulți concurenți cu aceeași medie și nu am avut cum să-i departajăm: Iulia Ioana Vlad din Maramureș – Marele Trofeu; Alesia Adăscăliței – Trofeul pentru diaspora. Trofeul la categoria de vârstă 10-14 ani a fost câștigat de Denis Lupescu din Orbeni. Vlad Amariei – trofeul la categoria de vârstă 15-18 ani, grupul «Boboceii»din Bacău, «Muguri de Stejari» din Deleni județul Iași și Marele Trofeu la categoria «grupuri vocale», grupul «Spic de grâu» din Orbeni. Alexandra Bejan – din Parincea – Marele Trofeu. Am fost onorată să fiu parte a acestui minunat concurs și doresc, din toată inima, ca el să continue, să sperăm și live, nu numai online, pentru a bucura cât mai mulți oameni. Avem nevoie de frumos ca de aer, iar Maria Șalaru este conștientă de acest lucru și se străduiește, cu eforturi doar de ea știute, să ne înfrumusețeze viața cu acest tezaur de cânt și simțire autentică românească. Mulțumim, Maria și îți doresc puterea de a continua, măcar tot 16 ediții, cât Bobocelul.”
„Sunt bucuroasă de acest concurs. Eu am participat în grup și sunt fericită că am contribuit și eu la câștigarea unuia dintre trofee. Sunt elevă a Școlii Populare de Arte anul III , clasa canto popular d-na profesor Maria Șalaru, dar în grup sunt de când aveam 5 ani, așa că am devenit cea mai veche membră a grupului. Pentru mine, dar și pentru grup, acest concurs înseamnă foarte mult, iar acest lucru ne-a dat un motiv să cântăm și mai bine, să studiem și mai mult. Ne-am fi plictisit, dacă nu ne ținea doamna în priză cu lecțiile pe Zoom. A fost și amuzant, și distractiv, dar și educativ. Îi felicit și pe colegii mei și ce să zic? Mai vrem să se întâmple asemenea evenimente chiar și așa, online, dacă altfel nu se poate.”
„A fost o activitate foarte interesantă și captivantă. Acest concurs ne-a determinat pe fiecare în parte să dăm tot ce e mai bun din noi, chiar și în mediul online. Mi-a plăcut foarte mult jurizarea, mi-au plăcut criteriile după care copiii au fost notați. Am văzut note corecte, în funcție de calitățile vocale ale concurenților. Am fost impresionată de faptul că au participat copii și din diaspora, care poartă cu ei cântecul popular de acasă. Am privit fiecare concurent în parte și mi-am spus opinia cu alți colegi. Am rămas plăcut surprinsă de numărul mare de participanți. Nu mă așteptam să primesc notele pe care le-am obținut, mai ales că, fiind concurs online, a fost mai greu pentru faptul că mulți nu avem telefoane performante. Mare mi-a fost uimirea când am aflat rezultatul! Nu mă așteptam pentru că au fost mulți copii foarte talentați. Eu m-am format în Școala Populară de Arte și Meserii din Bacău, care a însemnat răsărirea mea ca interpretă de muzică populară. Din prima zi în care am pășit emoționată pe coridorul școlii, am simțit că îmi pot lăsa toate grijile și neplăcerile la ușă și că, atât timp cât eram la curs, mă simțeam fericită. Fără Școala Populară nu aș fii atins standardele la care am ajuns. Am cunoscut oameni minunați, profesori înțelegători, plini de blândețe care mi-au insuflat optimism. Nu am cuvinte să-i mulțumesc profesoarei mele, doamna Maria Șalaru, pentru toată munca. La început a fost greu, încet-încet am progresat și iată-mă acum câștigatoarea unuia dintre trofeele concursului «Mugur de Fluier». Fără pregătire intensă și fără sfaturile dânsei, nu as fi reușit. Felicitări tuturor concurenților, pentru prestația din concurs, mulțumesc juriului pentru corectitudine, domnișoarei Ioana Munteanu pentru munca depusă și, mai ales, doamnei Maria Șalaru pentru toată munca depusă pentru ca totul să fie exemplar, de la primele rânduri scrise în regulament, până la organizarea premierii.”
„Concursul «Mugur de fluier» a fost o experiență nouă și, în același timp, un adevărat succes având în vedere timpurile negre pe care le trăim acum. În calitate de absolvent al Școlii Populare de Arte și Meserii, elev al doamnei Maria Șalaru, consider că acest concurs a fost o rampă de lansare pentru noi, cei care studiem folclorul și muzica populară, asta datorită doamnei noastre profesoare care a fost «creierul» acestui proiect. A fost interesant și, în același timp, inedit să folosim internetul pentru a participa la un concurs. «Mugur de fluier» m-a ajutat să mai urc o treaptă spre succes. Ca absolvent al clasei canto-popular, pot spune că în cei trei ani de studiu, am învățat că munca și perseverența îți asigură un drum sigur spre succes. Țin să mulțumesc persoanei care a fost alături de mine și m-a purtat de mânuță pe drumul cântecului încă de când aveam 4 anișori, cea care în acești ani mi-a devenit o a doua mamă, doamna mea dragă, profesoara Maria Șalaru.”











