Miercuri, 8 septembrie, în Sfânta de zi a prăznuirii Nașterii Maicii Domnului, în curtea Școlii generale din comuna Orbeni a avut loc premierea elevilor din satele Orbeni și Scurta care au obținut rezultate foarte bune la învățătură în anul școlar 2020-2021 (cu medii între 9,50 și 10,00), aniversarea familiilor care împlinesc 50 ani de căsnicie, precum și recepția lucrărilor la obiectivul „Amenajare a curții interioare Școlii cu clasele I-VIII din Orbeni”.

La evenimentul care a avut loc chiar pe platforma nouă a curții interioare a școlii, au participat, alături de cetățenii comunei și de consilierii locali, de elevii și profesorii sărbătoriți, deputatul Costel-Neculai Dunava și Valentin Ivancea, președintele Consiliului Județean (CJ).

Manifestările au început cu o slujbă de sfințire, oficiată de preoții parohi Daniel Nădejde și Ionuț Căsăneanu,

Profesori sărbătoriți au fost Anica și Ilie Tănase, Gela și Constantin Olaru, Maria și Ioan Dobrin, Ecaterina și Constantin Pascal, Ioan Drobotă, învățătorul Cezar Rău, familii exemplare de dascăli care și-au dedicat viața educând generații întregi de tineri. Iar familiile care au împlinit 50 de ani de căsătorie șu au ajuns la Nunta de Aur, au fost Niculina și Constantin Gora și Maria și Ion Sălăjan.

Primul care i-a felicitat public pe cei premiați a fost deputatul Costel-Neculai Dunava. „Adresez felicitări domnilor profesori și familiilor care au ajuns la Nunta de Aur – a spus deputatul. Iar copiilor premiați astăzi le doresc să continue să învețe cu rezultate la fel de bune ca până acum, pentru că numai așa pot avea succes în viață și numai așa pot fi independenți. Noi vă promitem că vom face tot ce putem pentru a dezvolta comunitățile pe care le reprezentăm”.

Fiu al satului Orbeni, Valentin Ivancea s-a adresat direct consătenilor săi. „Îmi manifest și acum sprijinul total și necondiționat față de comunitatea de aici, față de colegii și prietenii mei de aici, cu recunoștință și față de profesorii care mi-au dat învățătura lor – a spus președintele CJ. Sufletul meu este întotdeauna în comuna mea natală, chiar dacă fizic sunt uneori prin alte locuri, dar faptele fac diferența și nu vorbele”.

Costel Popa: „ Infrastructura educațională a comunei s-a înnoit și s-a modernizat an de an. Între obiectivele de investiții din domeniu sunt Școala nr. 3 Scurta, Grădinițele cu câte trei săli din Orbeni și Scurta, Sala de educație fizică din Orbeni. Acestea au fost realizate cu fonduri de la Ministerul Dezvoltării, prin Programul Național de Dezvoltare Locală II și Compania națională de Investiții, dar și prin cofinanțare de la bugetul local. De aceste investiții copiii se vor folosi mulți ani de acum înainte. Pentru noi, educația este pe primul loc. Școala, Grădinița și Sala de educație fizică din Orbeni sunt acum racordate la rețeaua de gaze naturale. Sun însă depuse sau în curs de a fi depuse proiecte pentru achiziția de echipamente pentru perfecționarea procesului de învățământ și pentru condiții mai bune pentru acesta. Vom continua investițiile majore în educație și în sănătate.”

« Credința că, prin predarea la clasă și apropierea de elevii mei pot forma caractere puternice, m-a însoțit timp de 35 de ani in cariera didactică.  Sunt mândru că am contribuit la istoria Liceului Economic Bacău, dar și la mediul economic al comunității.»

 Ne-am întâlnit în vara anului 2021 cu domnul profesor Vasile Gavriliu acasă la dânsul, în compania soției sale care l-a susținut și l-a încurajat timp de aproape 4 decenii de carieră în profesorat. N-a fost deloc greu să ne imersăm împreună cu dumnealui în amintirile dânsului, în aventurile de la clasă, iar timp de doua ore am fost martori la istoria unui om cu valori și credințe de nestrămutat, un om care a facut istorie el insuși in mediul economic al orașului. Iată mai jos, în câteva rânduri, o bucățică din ce am reușit să transmitem mai departe și publicului larg care are ocazia să cunoască o parte din istoria orașului în care trăieste. La 86 de ani, domnul profesor Vasile Gavriliu ne însoțește într-o călatorie istorică.

Reporter: Știm despre dumneavoastra părți din parcursul de carieră, însă nu îl cunoaștem pe omul Vasile Gavriliu. Sunteți născut în anul 1935, în județul Bacău, spuneți-ne un pic din istoria dvs. Personală și cum ați ajuns în zona comerțului.

Vasile Gavriliu: Am copilărit la ţară în satul Drăgugeşti, comuna Helegiu, iar în anii de școală am locuit în casa mătușii mele din Bacău. Pâna în clasa a șaptea, adică până să vină reforma educației, am fost elev la Gimnaziul Unic Comercial, între anii 1946-1949, pe strada Cuza Vodă numărul 1. Am dat în anul 1949 examen de liceu și am intrat la Școala Medie Tehnică de Comerț, așa se numea în acea vreme. Am absolvit în 1953, cu specializarea merceologie.

Altă specializare in acea vreme mai era contabilitatatea.

Îmi aduc aminte cu drag de perioada anilor 40, 50 de un oraș care era liniștit, nu erau mașini, mergeam pe jos din cartierul CFR până în centru, erau multe prăvalii conduse de evrei cu care ne înțelegeam foarte bine.

 Reporter : De ce ați ales profilul economic?

Vasile Gavriliu : După ce am venit la oraș, inspirat de sora tatălui meu, care locuia deja în cartierul CFR, ea avea deja copiii mari și m-a luat în grija, am locuit cu ei ca să pot studia. Unchiul meu avea chiar o prăvalie, vindea produse alimentare, preambalate, se ducea în oraș cu bicicleta și facea așa aprovizionarea. Iar cele mai multe afaceri din oraș erau bazate pe comerț, așa că alegerea și pentru mine a fost cumva firească.

 Reporter: Și cum erau profesorii pe atunci, ce principii aveau și pe care vi le-au transmis ?

Vasile Gavriliu : Erau profesori integri, cu drag de predat, și care chiar și-au propus să ne învețe comerțul așa cum se făcea. Manuale nu prea erau, însă profesorii aveau răbdare să ne învețe, prin multe exemple parctice. Îmi aduc aminte de profesorul Gheorghe Manolescu, Beatrice Gheorghiu, profesoară de romană, Andrei Mocanu, profesor care preda și la Liceul Ferdinand. Mircea Nanu, profesor de statistică. Îmi aduc aminte cu drag de toți, au fost niște repere importante pentru mine.

Reporter : Care a fost primul dvs loc de muncă?

Vasile Gavriliu : După studiile economice superioare, cu specializarea  Merceologie, de la ASE, Academia de Studii Economice de la Bucuresti, am fost repartizat pe singurul post de merceolog

de la Direcția Comercială a Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum, şef serviciu la organizarea şi tehnica comerţului. Am lucrat în acest domeniu timp de cinci ani și am ajuns repede să am responsabilitați  mari pe întreaga regiune: Piatra Neamt, Roman, Adjud. Eram plecat des de acasă, prea mult, aveam multe deplasări, aveam muncă de teren. Am alergat mult prin județ și cred că am facut treabă bună. Dar atunci nu eram încă căsătorit. În anul 1960 mi-am cunoscut viitoarea soție (n.r. Gavriliu Livia), în 1962 ne-am căsătorit.

 Reporter: Cum ați descoperit pasiunea pentru educație și cum ați ajuns să predați la liceu ?

Vasile Gavriliu: Într-o perioadă când nu aveam așa de multe deplasări, în 1963, chiar dupa ce ne-am căsătorit, mă intâlnesc pe stradă cu doamna Maria Simionescu, care mi-a fost profesoară de merceologie și dirigintă în liceu. Chiar dânsa mi-a recomandat să merg la Bucuresti la facultate la ASE, deci, mă știa, mă cunoștea destul de bine. Dânsa m-a întrebat dacă nu vreau să vin să predau la Liceul Economic-merceologia. Eu, știind că vreau să mai stau pe acasă, m-am gandit bine la această propunere, care era foarte grea și cu multe responsabilitați. Salariul de profesor era mult mai mic, m-am gandit și la asta.

Reporter : Dacă mergem pe axa timpului, pare că ați avut o mare șansă și un concurs de imprejurari care v-a adus la doar 28 de ani in rolul de Director Adjunct. Ne puteți povesti cum și ce s-a intâmplat de ați avut această șansă ?

Vasile Gavriliu: Așadar, în toamna anului 1963 am acceptat oportunitatea de a mă întoarce în același colectiv din care plecasem, dar ca elev. Acum  mă întorceam ca profesor, a fost o bucurie pentru  mine, mai ales că îi știam și pe ceilalţi profesorilor. Am luat și clasă de dirigenție. Imediat, în luna noiembrie, a urmat un scandal legat de directorii liceului, care au fost acuzați de corupție. S-a făcut comisie, au fost destituiți și am ajuns sa fiu propus pe funcția de Director Adjunct, împreuna cu doamna Domnica Spulber, profesoară de romană. S-a intamplat pe 23 noiembrie 1963, țin minte perfect această zi. Însă nici acum nu știu de la cine a venit ordinul de a mă pune în funcție. Iar scandalul a ajuns și la urechile elevilor mei care au început să plângă la gândul că s-ar putea să nu le mai fiu diriginte. I-am liniștit imediat și le-am zis că rămân cu ei, mai mult, o să fiu și Director Adjunct. Cam așa a fost. Și timp de douăzeci de ani am fost la conducerea Liceului Economic.

Reporter: Ați trăit și ați coordonat momente importante din istoria instituției, ne spuneți câteva dintre ele ?

Vasile Gavriliu : Da, așa e. Sunt tare mândru că în anul 1971 am celebrat și organizat semi-centenarul liceului, 50 de ani de la înfiintarea Școlii Elementare de Comerț Bacău, printr-o ceremonie cu multe activități diverse, la care au venit mulți directori din țară.

Apoi, un alt moment important în cariera mea a fost tot în anul 1971 momentul acordării Medaliei Muncii de catre Ministerul Învățământului de la acea vreme.

Tot în anul 1971, un an plin, după cum vedeți, a început unificarea Liceului Economic cu Grupul Școlar cu Școala Profesională și Studii Postliceale. După unificare, am ajuns să avem 600 de locuri ocupate din ambele instituții reprezentând de fapt Regiunea Moldovei. Am trăit momente deosebite. Am ținut apoi, în 1972, ca anul școlar să înceapă pentru tot grupul cu mai mulți profesori de specialitate și am reușit să aduc prin transfer profesori de specialitate: în comerț, în contabilitate, în vânzări, cofetari-patiseri, chiar bucătari. Și am fost reales Director plin al Liceului Economic, pe lângă alți trei adjuncți: Botez C., Moise Elena şi Ceauşu Augustin.

“Bacăul a fost în anii ’70,’ 80 un centru economic important din Moldova. Până la Revoluție, orașul nostru a fost un centru industrial mare. Mă doare să văd că în aceste vremuri producem mult mai puțin și mai mult importăm.”

 Reporter: Ce specializări aveați în perioada anilor 70 și ce făceau după liceu absolvenții de studii economice?

Vasile Gavriliu: Pregăteam mereu generații in funcție de nevoile pieței și pe lângă contabili, statisticieni, pregăteam vânzători, cofetari-patiseri, chiar și o clasă de măcelari am avut, o clasă problemă la început, dar cu timpul ne-am împrietenit. Pregăteam bufetieri, barmani, toți cofetarii buni din oraș veneau de pe băncile școlii noastre. Mulți copii veneau la școala noastră pentru că știau că după terminarea studiilor vor fi repartizați cu siguranță la un loc de munca: la alimentare, la fabrici, la restaurante. Cred sincer că Bacăul era un exemplu în privința relațiilor dintre mediul economic și școală.

Reporter: Spuneți-ne un pic cum arăta Bacăul din punct de vedere economic, în acele vremuri? Vorbim de anii 60, 70.

Vasile Gavriliu: Bacăul a fost în anii ’70,’80 un centru economic important din Moldova, considerat un oraș industrial, puternic, cu multă producție : încălțăminte, fabrică de șuruburi, confecții, fabrică de hartie, aviație. Până la Revoluție, orașul nostru a fost un centru industrial mare. Mă doare să văd că în aceste vremuri producem mult mai puțin și mai mult importăm.

Reporter: Dar cum vedeți orașul din punct de vedere economic în 2021? Și, care vedeți că e direcția în care se duce?

Vasile Gavriliu: Acum vedem mult import, cumpărăm și avem multe mall-uri. Care sunt bune, e bine să fie concurență pe piața, dar simt că lipsește produsul autohton, de la țarani. Cred din păcate că specialiștii economici au cam plecat din oraș, fie în capitală, fie în alte țări.

Eu sunt un om vizionar, am fost mereu și am știut parcă să prevăd niște etape în cariera mea, dar acum, sincer să vă zic, nu pot să mă pronunț și să vă ofer o perspectivă. Rămâne de văzut.

Reporter : Ați predat in anii 90 și la Facultatea Vasile Alecsandri, în perioada 1993-2004. Deci,  care a fost atmosfera universitară ?

Vasile Gavriliu : Am predat și am avut catedra de merceologie în mediul universitar chiar și dupa ce am ieșit la pensie, șapte ani după, pentru ca am avut putere de muncă. Mulți din elevii mei de la Liceul Economic mi-au devenit mai târziu studenți.

Am avut generatii bune, cu rezultate bune, studenți care sunt acum oameni cu rol social și chiar politic dacă vă uitați în mediul public.

Reporter: Care sunt lucrurile de care sunteți cel mai mândru dintre toate cele pe care le-ați făcut în cariera dvs?

Vasile Gavriliu: Acum, că am timp mult să mă gandesc la mai multe lucruri, rememorez multe momente. Însă, un lucru e sigur: am dus Liceul Economic în vârful piramidei învațământului de specialitate.

Istoricul Colegiului Economic “Ion Ghica”, Bacău

Cunoscut mulți ani sub denumirea de Liceul Economic, instituția de învățământ a fost înființată în anul 1921 de Camera de Comerț şi Industrie şi cu recunoașterea oficială venită din partea Ministerului Instrucțiunii Publice. La acea vreme se numea Școala Elementară de Comerț Bacău. În anul 1925 a devenit Școala Superioară de Comerț, iar din anul 1936 primește denumirea de Liceul Comercial de Baieti.

La 1 septembrie 1960, a fost inființat Grupul Școlar Comercial, format din Școala Profesională și Școala Tehnică Comercială.

În anul 1966, a fost înfiintat Liceul Economic iar din anul 1972, Şcoala Comercială s-a unit cu Liceul Economic sub denumirea de Grup Școlar Economic Administrativ și de Servicii. La 5 noiembrie 2003, a devenit Colegiul Economic „Ion Ghica”, așa cum îl cunoaștem și noi acum. Asociația Absolvenților “Colegiului Economic Ion Ghica” din Bacău a marcat în luna iunie 2021 “100 de ani de la înfiintarea colegiului”.

Citiți mai multe despre aniversarea centenarului dar și despre istoricul instituției și aici.

La sfârșitul săptămânii abia încheiate, pe Dealul Cireșoaia a avut loc un nou ceremonial militar-religios de comemorare a Eroilor Neamului care și-au jertfit viața pentru a opri înaintarea trupelor Puterilor centrale, germane și austro-ungare, spre inima Moldovei. Evenimentele organizate pe locul cumplitelor bătălii din Primul Război Mondial au beneficiat, ca de fiecare dată, de prezența militarilor Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt”, dar și a reprezentanților autorităților locale și județene, precum și ai Filialei Bacău „Colonel Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și ai Asociației Tradiții Militare Românești din Bacău.

Manifestarea a început cu un tedeum organizat de Filiala Bacău Cultul Eroilor și de preoții Bisericii Eroilor Neamului din Poiana Sărată la crucea de piatră ridicată în anul 1935 în cinstea Eroilor Regimentului 27 Bacău, pentru cei 30 de ofițeri și 1.570 de gradați și soldați uciși. La manifestare au fost prezenți președintele Filialei Cultul eroilor, Dănuț Voicu, prim-vicepreședintele Cristinel Aioanei, președinții subfilialelor din Slănic Moldova și Poiana Sărată, Cornel Solomon și cl. (rtr) Marin Petrescu, alți președinți de subfiliale și membri ai filialei județene, dar la care au ajuns și primarul orașului Slănic Moldova, Gheorghe Baciu, și comandantul Brigăzii 15 Mecanizată „Podu Înalt”, general de brigadă Daniel Pop.
Acest tedeum a fost urmat de ceremonialul militar-religios de la monumentele dedicate memoriei eroilor de pe Dealul Cireșoaia, la care au fost prezenți și prefectul Tudorița Lungu, deputatul Mircea Fechet, subprefectul Narcis Jitaru, directorul Filialei Iași a Muzeului Militar Național, col. (r) dr. Dan Prisăcaru, primari și viceprimari din localitățile învecinate orașului Slănic Moldova.

Slujbele de pomenire a eroilor au fost oficiate de soboarelor de preoți ortodocși, sub ascultarea protopopului de Onești, Ioan Bârgăoanu, și romano-catolici, sub ascultarea episcopului Diecezei Iași, Iosif Păuleț.

Cu acest prilej, părintele Ioan Bârgăoanu a transmis mesajul adresat de arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Ioachim, care a mulțumit Armatei Române care și la acest ceremonial a arătat, prin prezență, că este alături de Biserică și împreună cu ea „face ca inimile românilor să bată întru amintirea Eroului Cunoscut sau Necunoscut și înscriu în sufletele noastre, cu litere de neuitare, dragostea pentru Neam și pentru poporul binecuvântat de Dumnezeu”.

„În Primul Război Mondial – a spus și episcopul Iosif Păuleț -, mii de ostași catolici au răspuns și ei chemării patriei luptând pe Dealul Cireșoaia împreună cu românii de alte confesiuni religioase, iar mulți dintre ei au căzut pe câmpul de luptă. Atunci, acești oameni nu au beneficiat de asistență spirituală pentru dezlegarea de păcate înaintea morții. Mai târziu au apărut inițiative ale preoților catolici de pe Valea Siretului de a ridica monumente comemorative pentru a pomeni acești eroi care au căzut în lupte. Biserica noastră a fost alături de oștirea română, de Regele Ferdinand I și de guvern”
Despre semnificația evenimentelor din anul 1917 de pe Dealul Cireșoaia și despre importanța lor au vorbit Gheorghe Baciu, Tudorița Lungu, general de brigadă Daniel Pop și șeful Statului Major al Brigăzii 15 Mecanizată, col. Ionel Munteanu. La final au fost depuse la monument coroane de flori.
Fanfara militară care a cântat la ceremonial de pe Dealul Coșna a defilat, sâmbătă și duminică prin Slănic Moldova și a susținut concerte pentru turiști și populația orașului în parcul stațiunii.

Gheorghe Baciu: „În localitățile Cireșoaia și Cerdac avem eroi ai neamului nostru pe care trebuie să-i cinstim. Ne străduim și noi să facem un monument al eroilor chiar în Cireșoaia. Înaintași ai noștri au rămas pe fronturile pe care au luptat, iar pentru ei trebuie astăzi să fim uniți și să facem și noi, fiecare pe cât putem, câte ceva pentru binele comun. Să ne solidarizăm și împreună să avem recunoștință pentru înaintași. Pietrele din Slănic Moldova sunt roșietice, la propriu, poate și de la sângele eroilor care au căzut aici în lupte.”

Tudorița Lungu: „Am venit și în acest an pe dealul Cireșoaia pentru că în 1917 ostași ai Armatei Române au dus lupte îndârjite cu armatele Germaniei și Austro-Ungariei. Aici, 1.400 de ostași și-au pierdut viața pentru ca noi, astăzi, să trăim în libertate și în demnitate în propria noastră țară. Îi felicit pe toți cei care fac tot posibilul să ne readucă aminte sacrificiul acestor ostași.”

General de brigadă Daniel Pop: „Ne adunăm an de an în fața acestor monumente pentru a transmite un mesaj și viitoarelor generații: ne adunăm în fața unor cicatrici însemnate de crucile ridicate pe locurile fostelor bătălii, cicatrici care au rămas pe trupul patriei, dar pe trupurilor noastre de români. Pentru modul în care comemorăm acele evenimente, mulțumesc autorităților locale , dar militarilor noștri care organizează an de an astfel de evenimente, în frunte cu camaradul col. Ione. Munteanu, șeful de stat major al Brigăzii 15 Mecanizate.”

Col. Ionel Munteanu: „În vara de foc a anului 1917, Regimentul 15 Infanterie, alături de Regimentul 27 Infanterie Bacău, de Batalionul Vânători de Munte și de alte unități militare au făcut, pe Dealul Cireșoaia suprema jertfă de sânge pentru apărarea țării. Rezistența eroică de pe Dealul Cireșoaia și de pe Dealul Coșna, din vecinătate, și din alte locuri de pe Valea Oituzului au constituit ultimul aliniament de apărare în fața trupelor Puterilor Centrale care veneau către inima Moldovei.”