Ne tot întrebăm când se termină pandemia, când vom reveni la o viață normală. După atâta tensiune și frustrare, întrebarea este firească, de-a lungul istoriei recente, omenirea nu a mai cunoscut și trăit o asemenea tragedie, cu consecințe la nivel global. Totul s-a petrecut și continuă într-un ritm care a îngenuncheat și paralizat viața, activitatea, speranțele și dezvoltarea materială și spirituală specifice rasei umane.

Societățile, comunitățile, indivizii nu au fost pregătite pentru evitarea și gestionarea consecințelor acestei pandemii. Și nici nu se întrevăd suficiente motive de revenire la normalitate.



Divergențele de opinii sunt ireconciliabile, după doi ani de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, a democrației. Sistemul sanitar global a fost depășit, din lipsă de dotare, de medicamente, de fermitate și, de ce nu, din lipsă de responsabilitate, empatie și, mai grav, din neimplicare, cum este cazul a numeroși medici de familie, care au ales să se situeze în afara efortului general și masiv de prevenire și diminuare a efectelor acestui virus ucigaș. Au preferat să se baricadeze în cabinetele lor, refuzând orice ofertă de colaborare profesională, preferând postura de funcționari, care eliberează, printre gratiile de la geamuri, rețete.

Ce fel de medic te poți numi, când refuzi să faci un test antigen, să oferi consultații, să informezi pacienții, să le oferi soluții în situații disperate, pe tot parcursul zilei. La noi, după ora 16.00, nu mai găsești un medic de familie, un cabinet medical, telefoanele sunt mute, DSP-urile nu răspund, Salvarea este suprasolicitată, iar tu, pacient, cu suspiciuni de infectare, cu simtome de covid, ești paralizat de frică, constrâns la izolare, fără ieșire, ca, în final, să ajungi la ATI.

De ce nu funcționează sistemul? În spitale, cadrele medicale fac eforturi considerabile pentru a face față solicitărilor, în timp ce mii de asistenți și medici așa-ziși de familie au uitat sau ignoră Jurământul (original) a lui Hipocrate, condiționându-l de plata unor sume de bani, uitând că este plătit de CAS în funcție de numărul de pacienți, din care doar 30 – 40 la sută sunt „activi”, iar programul de lucru se reduce la 3-4 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, că sâmbăta și duminica au sfântul liber. No conturb!

S-a gândit cineva de la Casa de Asigurări (finanțatorul serviciilor raportate), să treacă accidental pe la cabinetele medicilor de familie? Când este mobilizare generală, nu sunt excepții: mergem la război cu toții. Altfel, avem situații ca în România, unii mor pe baricade, iar alții, în spatele frontului, rânjesc și se bucură. În aceste condindiții, răspunsul la întrebarea când se termină pandemia, mai are de așteptat, iar statistica își face datoria. Jos pălăria și tot respectul pentru medicii de familie care știu, pot și vor să fie solidari cu noi, pacienții, aflați, uneori, în situația de viață sau moarte!

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE