Tentaţia celebrităţii a existat dintotdeauna. Duminica ce urmează ne propune un text în care doi apostoli, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus cu această intenţie a celebrității. Ar fi părtinitor din partea noastră să îi judecăm şi să-i condamnăm pe cei doi apostoli care au curajul de a-şi face cunoscute intenţiile şi să-i considerăm nevinovaţi pe cei care, deşi nutresc aceleaşi dorinţe, nu au curajul de a le face cunoscute.
Isus recunoaşte în cei doi apostoli ai săi dorinţa naturală de a fi primii, dorinţă pe care nu o condamnă, dar pe care o dirijează spre o înţelegere şi o trăire nouă. Observăm chiar că Isus îşi îndreaptă învăţătura sa nu doar către cei doi apostoli, ci către toţi cei doisprezece, recunoscând această dorinţă naturală prezentă în toţi.
Privind la învăţătura pe care Isus o oferă apostolilor săi, vedem cum adevăratul ucenic, adevăratul urmaş al lui Cristos, este acela care păstrează mereu dorinţa şi aspiraţia de a fi primul, însă primul în slujire, aşa cum însăşi Învăţătorul a făcut. Slujire care are mereu în centrul atenţiei binele suprem al celuilalt, adică mântuirea.
Este o învăţătură nouă şi surprinzătoare prin exigenţele ei, însă nu o învăţătură iluzorie sau imposibilă. Pentru a ne convinge de acest fapt este de ajuns să ne amintim că cei doi apostoli care se apropiau de Isus pentru a cere să ocupe locurile cât mai apropiate de El în Împărăţia sa, sunt cei care într-adevăr l-au urmat.
Isus Cristos însuşi a dobândit mântuirea tuturor oamenilor, tocmai prin viaţa sa de ascultare şi de slujire oferită Tatălui său ceresc. Evanghelia ne arată singura cale pe care trebuie să o urmăm: calea slujirii. Această cale parcursă de Isus Cristos trece prin suferinţă şi prin cruce; ea trebuie să treacă şi prin viaţa discipolilor săi. Nu poate fi o altă cale.
Toată viaţa creştinului trebuie să fie o slujire, căci fericirea cerească se dobândeşte numai prin sacrificiu, prin dăruire de sine. Isus Cristos ne-a precedat: ni s-a dat exemplu de urmat. Acum, este rândul nostru, al tuturor. Să-l urmăm cu fidelitate!
Pr. Richardo-Dominic Baciu












































