După înălţarea la cer a lui Isus, apostolii şi preacurata Fecioară Maria s-au retras în Cenacol pentru a aştepta pe cel promis, pe Duhul Sfânt. Aşteptarea au petrecut-o în rugăciune. În repetate rânduri i-a îndemnat Mântuitorul pe ucenici să se roage. Ruga lor să fie un semn al iubirii faţă de dânsul şi le spunea: Tatăl vă va da orice veţi cere în numele meu (In 15,16); ca un semn al rămânerii în el (In 17,7), fiindcă numai acea rugăciune îşi atinge ţinta care este făcută prin Domnul nostru Isus Cristos.
Dacă ne iubim unii pe alţii, ne rugăm unii pentru alţii cu stăruinţă şi statornicie, rămânem în iubirea lui Dumnezeu şi nu vom avea frică în ziua judecăţii. Înţelegând mai bine ca oricine necesitatea rugăciunii, sfântul Ioan face o unitate dintre porunca iubirii şi a rugăciunii.
În chip deosebit, evanghelia pune în evidenţă rugăciunea stăruitoare a lui Isus pentru apostoli. Când cineva nu are gust de rugăciune, trebuie să se întrebe cu frică şi cutremur: Oare ce rău am făcut atât de mare că Tatăl nu mă cheamă, nu mă atrage la sine? Fiecare trebuie să spună aproapelui său: Roagă-te pentru mine, ca să fiu atras de Tatăl şi să mă pot încadra în rugăciunea lui Isus şi în suspinele Duhului Sfânt!
Chiar dacă Dumnezeu uneori „întârzie” să ne asculte, trebuie să perseverăm în rugăciune. Perseverenţa ne este nouă de folos, fiindcă ne învaţă să preţuim ceea ce cerem şi apoi să păstrăm cu grijă ceea ce am primit; ne învaţă să ne cunoaştem lipsurile, să ne smerim, să ispăşim abuzurile faţă de îndurarea divină, să analizăm mai bine dacă ceea ce dorim nu este cumva în dauna mântuirii. Perseverenţa ne măreşte capacitatea sufletului de a primi şi de a oferi, fiindcă Dumnezeu întotdeauna este dispus să ne dea mai mult decât îi cerem, când ceea ce îi cerem este spre slava lui; şi noi trebuie să fim asemenea lui: întotdeauna disponibili să dăm mai mult acelora care ne cer. O rugăciune care nu ne face mai buni, mai sfinţi, mai darnici, nu este rugăciune. Dorim să primim, dar nu ştim să oferim. Numai cine nu ştie să se roage nu ştie să dăruiască.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
