După 12 ani de când a intrat în vigoare un act normativ prin care s-a stabilit ca toate carnetele de muncă să fie predate titularilor, o mulțime dintre aceștia încă nu s-a prezentat la instituția care le gestiona, pentru a le ridica.

Astfel, în continuare, arhiva Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Bacău, care le-a avut în custodie, este sufocată de nu mai puțin de 15.169 cărți de muncă (atâtea erau la 1 ianuarie 2023).

Practic, pe parcursul anului 2022 numai 282 persoane s-au prezentat la ITM Bacău pentru a intra în posesia documentului, esențial în demonstrarea vechimii în muncă pe care a acumulat-o o persoană de-a lungul vieții, în vederea acordării și calculării pensiei din sistemul public.

Reamintim că printr-un act normativ adoptat în 2010 s-a decis ca toate carnetele de muncă să fie înlocuite cu registrul general de evidență a salariaților (REVISAL), în format electronic, precum și cu adeverințele de stagiu de cotizare la pensie. Tot atunci s-a hotărât ca toate cărțile de muncă să fie înmânate posesorilor. Această acțiune ar fi trebuit să se încheie la 1 ianuarie 2011.

Numai că, după cum se vede, nu este finalizată nici în prezent, pentru că foarte mulți titulari au uitat de acest document, care nu este deloc de neglijat. E adevărat că toate carnetele de muncă au fost scanate de către Casa Județeană de Pensii (CJP) Bacău, astfel că aceasta deține baza de date privind activitatea fiecărei persoane care a fost sau este angajată.

Dar, potrivit legislației în vigoare, fiecare persoană, în momentul în care depune cererea și dosarul de pensionare, trebuie să prezinte la CJP Bacău și carnetul de muncă în original și copie.

Inspectoratul Școlar a desfășurat o anchetă la Liceul Tehnologic Parincea, unde parintele unui elev a acuzat că fiul său ar fi fost agresat de colegii de școală.

Conform ISJ, este vorba despre două incidente diferite, unul petrecut în aprilie 2022, când un elev a fost băgat într-un tomberon din curtea Primăriei și unul petrecut, în 3 februarie 2023, când copilul a fost lovit cu un bulgăre de zăpadă.

„ISJ Bacău și unitatea de învățământ nu au mușamalizat incidentul din aprilie 2022, ba din contra, la momentul în cauză, în scopul lămuririi contextului reclamat, au conlucrat, anunțând chiar instituțiile competente pentru a interveni, mai ales că evenimentul s-a petrecut în curtea primăriei, nu în perimetrul școlii, lucru confirmat de cercetările agenților de poliție și înregistrat în documentele întocmite de aceștia sau de reprezentanții școlii. Mai mult, părinții elevilor implicați au fost înștiințați de incident și că este în lucru un dosar penal, fapt dovedit prin semnarea de luare la cunoștință de către mama copilului agresat”, a declarat Anca Egarmin, inspector școlar general.

Aceasta a mai spus că ISJ Bacău și unitatea de învățământ nu efectuează anchete sau cercetări penale.

„Referitor la incidentul din 3 februarie 2023, ce semnala lovirea aceluiași copil în zona feței, ancheta a confirmat că este rezultatul aruncării unui bulgăre de către un coleg. Situația este redată în informarea pe care Liceul Tehnologic Parincea a înaintat-o către ISJ Bacău în data de 6.02.2023. În acest sens, considerăm că s-a intervenit pentru clarificarea aspectelor semnalate, fapt asociat de fiecare dată cu informarea părintilor elevului”, a mai declarat Anca Egarmin.

Statul a dublat sprijinul pe hectarul cultivat cu tutun. Înainte de ’89, tutunul se cultiva în județ, mai ales în zona de sud-est, cu temperaturi mai ridicate în timpul anului. Până acum doi ani, doar un singur producător cultiva tutun, în județ.

Agricultorii din județ care vor opta să cultive tutun vor primi subvenții de la stat duble. Astfel, în acest an, ajutorul național tranzitoriu pentru tutun a fost stabilit la 5.254,6083 euro la hectar, față de „doar” 2.584,54 de euro/ha, anul trecut. Transformat în lei, acest sprijin financiar s-ar traduce în 26.005,0564 lei pentru fiecare hectar cultivat cu tutun. O sumă mai mult decât satisfăcătoare, care l-ar încânta pe orice agricultor. În 2021, de exemplu, doar câteva sute de fermieri din toată țara au încasat aproape 1,5 milioane de euro pentru tutunul cultivat pe cele circa 500 de hectare.

În Bacău, doar un singur cultivator

Tutunul a cunoscut o perioadă nefastă, după 1990, când producerea, dar și industrializarea acestui produs s-a înscris pe o pantă descendentă, până aproape la dispariție, încheind o istorie de peste 100 de ani. Introdusă, în țările române, de un scoțian, reprezentant al Imperiului britanic, (cel care aducea, la noi, și exotica îndeletnicire a cultivării de orhidee), tradiția fabricării de țigări a început cu primul atelier din țară de prelucrare a tutunului –  Manufactura de tutun Belvedere, devenit după 15 ani, Regia Monopolurilor Statului, iar după 1940, Fabrica de ţigarete Bucureşti. Între anii 1950 și 1980, comuniștii au relansat industria de profil, considerând acest viciu o sursă foarte bună la bugetul de stat. A fost perioada în care s-a introdus, oarecum forțat, cultivarea tutunului și în județul Bacău, mai ales în zona de sud-est, caracterizată cu temperaturi mai ridicate, în timpul anului, și pe o perioadă mai lungă de timp. De altfel, potrivit specialiștilor, tutunul se putea cultiva în zonele unde se comporta bine vița de vie nobilă. „Da, comuniștii au fost cei care au încercat să extindă, peste tot, această cultură. Doar că, în zona noastră, se făcea un tutun de calitate slabă, pentru că o astfel de cultură are nevoie de niște condiții diferite față de restul culturilor agricole, dacă vrei să ai producții și calitate. Pe când aveam 6-7 ani, îmi amintesc cum mama, ca toți membrii CAP, aducea acasă frunzele de tutun, le punea în șiraguri, ca să le usuce, și apoi le preda cooperativei”, explică dr. ing. Florin Acatrinei. În perioada contemporană, au fost câteva încercări timide de reluare a cultivării tutunului, cel mai cunoscut caz fiind al unui economist pensionar din zona Agăș.

Condiții cerute…

Cert este că pentru a putea primi sprijinul de la stat, cultivatorii de tutun trebuie să încheie un contract cu fabricile de țigarete, să îl înregistreze la Direcția Agricolă și la APIA, în termene stricte. Ulterior, fermierii trebuie să livreze cantitatea de tutun procesatorului, respectând un nivel minim de calitate stabilit de legislație. În plus, pe timpul culturii, trebuie îndeplinite anumite condiții privind suprafața, densitatea platelor etc.Tutunul, considerat o plantă termofilă, este cultivat pentru frunzele sale utilizate în obținerea țigaretelor, dar și a țigărilor de foi etc., compoziția chimică a frunzelor fiind determinată de calitatea plantei. De altfel, calitatea frunzelor de tutun este în strânsă legătură cu însușirile soiului, cu factorii de mediu (climă și sol), vârsta plantei ș.a. Pe de altă parte, trebuie știut că tutunul nu se seamănă direct în câmp, ci este ținut, o mare parte din viață, în spații protejate (răsadniță, tunel, solar, seră). Abia după câteva luni de „călit”, răsadurile sunt plantate în câmp, însă până cel mai târziu în 15 mai, întârzierea peste data de 25 mai ducând la scăderi de producție foarte de mari.

… dar și reguli de cultivare a tutunului

Tehnica plantării este similară cu cea a de la răsadurile de legume. Important de știut că, în primă fază, planta are nevoie și de suficientă apă, nu doar de căldură (ideal, de 27 grade Celsius). De altfel, în climatul cald și secetos, frunzele sunt mai mici, dar cu o aromă excelentă, iar în zonele mai reci, cu precipitații abundente, frunzele au un aspect grosier, fiind lipsite de aromă și bogate în nicotină. În privința solului, sunt favorabile cele ușoare și lutoase, calde, permeabile, cu pH-ul acid spre neutru, cuprins între 6,4 și 7,3. Tutunul suportă monocultura mai mulți ani (mai ales pe terenuri proaspăt defrișate sau desțelenite, însă bine afânate, mărunțite corespunzător, pentru a acumula și păstra umiditatea), fără să se înregistreze fenomenul de „oboseală” a solului, dar poate apărea riscul înmulțirii paraziților specifici (viroze, dăunători, boli). Pe timpul vegetării, se aplică tehnicile cunoscute de polit, cârnit și copilit. După recoltare, frunzele de tutun sunt înșirate pe sfori sau sârme, apoi puse la dospit (așa-zisa fermentare în verde), pentru îngălbenire, la 25-36 de grade Celsius, timp de 2-4 zile până la 21 de zile, și la final, la uscat, 4-6 săptămâni, operațiuni care determină calitatea fumativă. Urmează clasarea tutunului, alesul și „păpușitul” (legarea în mănunchiuri).

Internetul, un teren mănos pentru afacerile cu tutun

Pe internet, sunt multe anunțuri prin care unii încearcă să vândă tutun natural, așa-zisul firicel, tocat mărunt sau mai grosier. Clienții sunt, de regulă, fumătorii care nu sunt dispuși să plătescă prețurile piperate din tutungerii. Astfel, pe internet, kilogramul de tutun se vinde cu 80 – 150 de lei, în funcție de calitate și proveniență, prelucrat în baie de aburi și aromatizat sau simplu, fără miros. Dintr-o pungă de un kilogram, se pot prelucra țigarete care să încapă în circa 50 de pachete. De regulă, tutunul este adus din afara țării – Belgia, Ungaria, Germania, Olanda, dar și dinTurcia – la pungă de 1 kilogram (sau divizat pe cantități mai mici) sau la găletușă. Din când în când, autoritățile mai descoperă câte o mică afacere cu țigarete, în vreo șură sau un șopron, de pe la țară.

Nu știu dacă e chiar o modă, dar nu poate fi decât un lucru bun. Unora s-ar putea să nu li se pară o surpriză și să spună că teatrul de amatori se face în mai multe cluburi și școli de hobby din Bacău, locuri în care copiii învață arta actoricească, numai că de această dată vorbim despre teatru pentru adulți. Și cred că e mare lucru și chiar foarte important este ca adulții, în timpul liber să facă ceva. Să învețe, să evolueze și să se autodepășească. Acest lucru se întâmplă la Atelelierul Teatral Masca din Bacău, condus de actorul Ștefan Alexiu.

Sfârșit de săptămână și agitație maximă la Teatrul Municipal Bacovia. Pe afiș însă nu apare niciun nume de actor consacrat. Mai mult decât atât, sunt vehiculate cinci titluri de piese de teatru. Cinci piese într-un timp destul de scurt, de câteva ore. „Palatul de Gheață”, „Nomnom”, Coșmarul Brândușei”, „Accident Stelar” și „Aventurile lui Păcală”. Rând pe rând, în fiecare piesă s-au remarcat copii de diferite vârste, care prin prestația lor au stârnit valuri de adimirație și ropote de aplauze. Cu toții au transmis felurite emoții, unii dintre copii reușind să cuprindă la un loc bucurie, tristețe, lacrimi și hohote de râs. Cert este că dacă vor continua, o parte dintre ei vor putea urma o carieră de succes pe scenă, și poate că deja am văzut viitoarele stele de teatru și de cinema.

Surpriza cea mare a venit la ultima reprezentație, „Aventurile lui Păcală” – adaptare după I.G. Destelnica. Pe scenă au urcat în diferite roluri niște pasionați de teatru și de scenă, neprofesioniști. Fiecare dintre ei într-o cu totul altă meserie, dar care și-au dorit cu ardoare să evolueze pe scenă, să interpreteze roluri și personaje, să fie clar într-o altă lumină, cea a reflectoarelor și în fața publicului. Din distribuție au făcut parte Tania Cuzmin, Vasile Potolea, Gabriela Deacu, Elena Tămi, Ștefan Nechifor, Ana Crenganiș. Profesor coordonator Ștefan Alexiu, asistent Larisa Miclăuș. Luminile din sală s-au stins iar Păcală – interpretat de Tania Cuzmin, a ieșit pe scenă să ne dezvăluie că va urma o mare…dandana. Și așa a și fost. Fără să fiu modest, toți actorii amatori și-au făcut treaba ca la carte reușind să stârnească hohote de râs în rândul spectatorilor. Piesa, o comedie cu de toate, a prins excelent la public, un public care la final a aplaudat în picioare și care a oferit actorilor multe buchete cu flori. A fost o zi magică în care actorii amatori au dat tot ce e mai bun pe scenă iar publicul a apreciat și a plecat acasă cu un gust dulce, unii dintre ei chiar cu idei noi, de a încerca așa ceva…

Imediat după reprezentație l-am oprit pentru câteva momente pe actorul Ștefan Alexiu, cel care se ocupă de destinele artistice ale actorilor de ocazie de la Atelierul Teatral Masca. Actorul ne-a spus că nu este la prima ispravă de acest fel, că o parte dintre cei care i-am văzut pe scenă sunt la a doua sau a treia reprezentație și că lucrează cu adulții de aproape trei ani. „În primul rând vrem să-i facem să renunțe la acest simț al ridicolului. Să poată ieși în fața unei mulțimi, să poată vorbi liber, fără emoții. Încercăm să îi trecem prin parcursul creator specific actorilor și cred că important este să îi scoți la public”, ne-a mărturisit Ștefan Alexiu. Cât despre prestația elevilor săi, Alexiu a apreciat faptul că evoluția actorilor amatori este pe un trend ascendent, evoluția fiind evidentă, remarcând totodată și reacția bună a publicului care la rândul lui dă încredere celor de pe scenă. Odată încheiat acest capitol, gândurile merg mai departe și se poate spune că privim cu încredere, speranță și curiozitate spre o nouă reprezentație a acestor actori amatori, reprezentație care va avea loc în luna iunie.

Gabriela Deacu, interpreta rolului Pachița, soacra popii, ne-a spus că s-a simțit minunat pe scenă și că a avut ceva emoții doar câteva minute înainte de începerea reprezentației. Odată cu deschiderea cortinei, emoțiile s-au risipit, și fiind bine pregătită și-a jucat rolul „ca la carte”. Gabriela a descoperit această latură a teatrului atunci când și-a dus fiicele să pătrundă în tainele acestei arte și și-a dorit să facă și ea parte din această lume. „Fac asta pentru mine și sufletul meu. Îmi place foarte tare și mă simt bine pe scenă”, ne-a spus Gabriela încărcată de florile primite la finalul reprezentației.

Apoi, interpreta lui Păcală, Tania Cuzmin ne-a vorbit despre spectacol și despre cum a simțit ea de pe scenă:

„Păcală” a fost așadar, un spectacol frumos, muzical, prezentat în versuri și potrivit pentru toate vârstele. Rolurile foarte ofertante și extrem de jucăușe, au făcut ca râsetele din sală să fie absolut mângâietoare! Mai ales, pentru noi, care suntem actori amatori. Eu, în rolul lui Păcală, m-am simțit faaantastic! Chiar dacă, am experimentat în scenă, multe „neprevăzute”. Răcită, căzut mustața, desfăcut cearceaful cu care eram înfășurată (pentru a întruchipa moartea), împiedicat…Toate aceste „necazuri”, m-au învățat că, la teatru poți să îți clarifici emoțiile, dar și sentimentele. Tot astăzi, odată cu această experiență, mi-am dat seama că nu sunt singură și că publicul, fie el format în mare parte din prieteni…aproape că mi-a simțit bătăile inimii! Am simțit că, împreună cu colegii mei minunați, am reușit să le descrețim frunțile! Eu, făcând teatru, fie el și „amatoricesc”…mă bucur sincer!”

Și sincer merită din plin să vezi un astfel de spectacol iar dacă ți se pare interesant și provocator, cred că merită să încerci și tu. Cum ți-ar sta într-un rol pe o scenă? Dacă asta ți-ai dorit cândva, poate e timpul să încerci. Și astfel să faci parte din moda asta care se formează în Bacău. Ca să fie bine….

AeroItalia a decis să anuleze definitiv zborurile dintre aeroportul din Bergamo (Italia) și aeroportul „George Enescu” din Bacău. Planurile companiei aeriene italiene pentru operațiunile sale în România au fost schimbate încă o dată la finalul săptămânii trecute, informează boardingpass.ro.

Compania urma să reia la finalul lunii viitoare zborurile pe ruta Bacău – Milano dar și între Florența – București și să deschidă o linie Milano – București.

AeroItalia nu mai are disponibile rezervări spre aeroporturi din România.

Compania Aeroitalia a lansat primele sale rute regulate spre și dinspre România în luna decembrie 2022.

Între Bacău și aeroporturile Fiumicino din capitala Italiei și Bergamo, compania AeroItalia a operat doar cinci zboruri dus-întors pe fiecare dintre cele două rute.

După suspendarea zborurilor Blue Air și rărirea zborurilor WizzAir, aceasta este a treia lovitură pentru Aeroportul International Bacău.

Despre părintele Florin Dănilă, preotul paroh al Bisericii „Sf. Arhidiacon Ștefan!” din cătunul Conți al satului Răcăuți (comuna Buciumi), am mai scris în ziarul nostru. Dar l-am cunoscut personal abia săptămâna trecută, la Protopopiatul Onești, unde venise la „Masa Bucuriei” (proiect operat de protoierie) cu un grup de copii romi din cătunul în care slujește. Fire luminoasă, suflet deschis, părintele a acceptat imediat să ne povestească felul în care a ajuns să slujească într-o comunitate de romi care numără circa 900 de suflete.

„Dumnezeu mi-a ajutat enorm de mult familia – spune părintele Dănilă -, iar eu i-am făgăduit să-i slujesc Lui”.

În luna mai a anului 2019 a fost hirotonit de IPS Ioachim în Parohia Răcăuți, ca slujitor în filia Conți a acesteia. „Am dat acolo – a continuat părintele – peste o reticență mare față de preot. Oamenii aveau obiceiurile lor, iar eu, la început, eram ca un străin printre ei. Comunitatea era cam lipsită de cultură, de civilizație, dar am înțeles că, fără nicio strategie, dar cu inima plină de sinceritate, pot schimba situația. Vorba ceea: încrederea se pierde o singură dată! Iar la Conți aceasta chiar este valabil”.

În orașe sau și în alte părți comunitatea romă este văzută cu destulă reticență, însă și acești oameni au inimi calde. „Acum – ne-a mai spus părintele Florin Dănilă -, veniți la noi și mașina dumneavoastră va fi în siguranță. Atunci, acolo se va tăia o oaie, se va întinde masa și veți fi primiți cu căldură. Eu fiind prietenul lor, și dumneavoastră veți fi considerați la fel. Eu sunt un garant”.

Unii dintre romii din Conți au ales calea credinței penticostale. Dar am înțeles că în acest cătun și pastorul lor ne va primi bine, pentru că suntem cu toții copiii lui Dumnezeu. „Și ei au început să înțeleagă bine că numai împreună, prin iubire, putem rostogoli roata oricât de mare ar fi ea. Că putem face ceva pentru comunitate, decât să trăim izolați. Pentru că toți oamenii sunt la fel” – a mai precizat părintele Florin.

La Conți oamenii au început să respecte mai mult regulile de igienă personală, iar copiii lor merg la școală. Pe părinte l-am simțit sincer bucuros că acolo a reușit să facă și primele cununii ortodoxe. Pentru că și romii au început să înțeleagă cerințele legii și se căsătoresc legal. Iar părintele crede că au înțeles și că rolul tuturor este să se integreze în statul în care trăim. Mulți romi aveau deja doi, trei sau patru copii, dar nu erau căsătoriți legal. Acum au și certificate de căsătorie. Și au început să facă și înmormântări și parastase așa cum se cuvine, cu preot, ceea ce arată responsabilitate, ordine.

„Sunt mulțumit pentru că toți copiii merg la școală și vin și la biserică –  a mai spus preotul locului. Când am ajuns acolo, am încercat să fac o biserică din ce am găsit. La început, în strană cântau numai românii. Acum, însă, vin și cântă și copiii romi. La împărtășire, de exemplu, se cântă o priceasnă în limba română, dar și una în limba romani”.

Părintele a învățat oamenii să se ocupe, împreună cu el, și de ecologizarea zonei și se întâlnesc deseori la focuri de tabără și la alte evenimente. A apărut deja o simbioză în comunitate, între romii corturari, romii ursari și românii din cele 20 de familii din cătun.

Pr. Florin Dănilă: „Pentru a mă înțelege ce vreau de la ei, m-am făcut rob lor, cum spune și Scriptura. Am cumpărat cursuri de limba romani, sunt între ei când au anumite întruniri și evenimente și am deprins limba lor. Acum, deci, sunt de-al lor. I-am câștigat prin iubire!”