Incep prin a-i invoca pe greci: ca antrenarea spiritului si cultura miscarii te mentin in forma. Eu unul simt ca-mi consum ultima tinerete. Am implinit abia 80 de ani. Este pentru prima data când mi se intâmpla asta. Sunt, cum s-ar spune, la inceput de drum.
O fi mult, o fi putin? Ma uit imprejur si nu prea am pe cine sa intreb. Scriitorii octogenari, unul câte unul se retrag discret in Istoria Literaturii Române, cei care au binemeritat, fie si in addenda acesteia. Insa, si acolo, e mare aglomeratie.
Pentru mine important este ca am spart bariera sonica a senectutii; si ca ma pot bucura sa-mi beau in tihna cafeaua de dimineata. Licoarea zeilor. A fost hatârul destinului sa ma treaca acest prag. O mai fi existând, apoi, si o lista a lui Dumnezeu in care am avut sansa sa fiu nominalizat. Lista, fireste, si ea volatila, fiindca, nu-i asa, entropia guverneaza tot ce e viu. Chiar si micile noastre vanitati.
Atunci?
Daca n-ar fi existat Poezia, batrânetea m-ar fi acaparat de timpuriu. Ea, Poezia, mi-a dilatat existenta; cautând-o, ca alchimistii Piatra Filozofala, ea m-a trecut toate puntile. Ca marunt slujbas al imaginarului, expeditiile mele in spatiul nemarginit al spiritului m-a impacat cu lumea si desartaciunile ei. Simturile imi sunt intacte. Inca imi sunt contemporan mie insumi, inca n-am devenit atemporal ca matusalemicii biblici.
Inca, spre nororcul meu, sunt antum. Inca ma uit dupa femei cu vigoare. Capul, probabil, nu mai are tinere de minte. A uita poate fi uneori un avantaj: mereu afli lucruri noi desi acestea te-au mai vizitat cândva….In proverbe, batrânetea e abordata in registru tragi-comic in formulari memorabile: A fi batrân uitat; A fi nins de vreme; A fi secret ca mormântul; A intineri ca un vultur(!); Armasarul când imbatrâneste ajunge râsnita; Baba batrâna nu se teme de pâinea moale; Când o fi la mijloc banii, nu se mai intreaba anii; La batrânete s-a calugarit motanul; Matura veche ajunge la grajd; daca-i mai sti de toate, imbatrânesti fara vreme; Cât e omul batrân, tot doreste mar din sân; A trecut soarele de amiaza…
Nici o varianta nu ne este favorabila. Se pare ca pentru noi, seniorii, doar muzeele sunt mai ieftine… Iar grecul Socrate, scepticul, ne amitneste ca: “ori ce vei face, te vei cai”.
80 de ani. O viata traita. Necazurile te indârjesc. Bucuriile sunt intotdeauna prea scurte. Cartea pe care o scrii, si ea te rescrie pe tine. Mereu pieri si te adaogi. Lumina diminetii e ca o inviere. In fiecare noua zi esti copil dar iti repeti si neputintele.
Speranta? Speranta e drogul speciei care face sa ne bata inima. Substanta aceea miraculoasa pe care ti-o prepari singur.
Si mâine e o zi…
Ovidiu Genaru
Ani cu sanatate, maestre!
