Un om providential, o personalitate complexa si completa, un vizionar, un deschizator de drumuri in asistenta medicala spitaliceasca din judet. Perseverent, tenace, ambitios in a-si pune in aplicare proiectele indraznete pentru ridicarea Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti la ceea ce marea majoritate a managerilor de spitale din tara inca viseaza.
Prin consecventa sa in a realiza ceea ce si-a propus pentru spitalul pe care il conduce de 13 ani a facut ca acesta sa creasca precum Fat Frumos din poveste. A adus spitalul la standarde europene si aceasta nu numai spre satisfactia sa si a colectivului, ci mai ales spre binele bolnavului. Un profesionist desavârsit, un perfectionist, un manager exigent cu subalternii sai, dar, in acelasi timp, omenos cu ei si cu bolnavii.
Sufera alaturi de acestia si este profund afectat când il pierde pe unul dintre ei, in ciuda eforturilor supraomenesti depuse de el si colaboratorii lui. Un sot, un tata si un bunic model. Acesta ar fi, succint, profilul medicului, managerului si omului care a reusit performanta, neegalata de nimeni pâna acum in România, de a face dintr-un spital de provincie, cu datorii, dotare precara si deficit de personal, in urma cu 13 ani, o unitate etalon in asistenta medicala spitaliceasca din tara.
Dr.Adrian Cotirlet are in mâna bagheta magica
-Perseverenta, ambitie, tenacitate in a realiza tot ceea ce v-ati propus pe plan profesional, iata câteva din calitatile incontestabile pe care le aveti si care au fost demonstrate de-a lungul timpului. De la cine le-ati mostenit?
– M-am nascut in Tirgoviste, in data de 13 iunie 1956. Casa parintilor mei, care este si acum, se gaseste foarte aproape de Turnul Chindiei. La Tirgoviste am urmat studiile primare si liceul in clasa speciala de biologie, din care majoritatea am devenit medici. Este o performanta, mai ales ca in 1975, când am intrat la Medicina, era concurenta mare. Familia in care m-am nascut si am crescut era o familie de oameni simpli, muncitori, care nu au avut legatura cu latura medicala. Tenacitatea despre care vorbiti este o mostenire de la bunica din partea mamei, o taranca inteleapta, cu inima mare, vaduva de razboi, care si-a crescut cei doi fii dupa principii sanatoase. Eu toate vacantele mi le petreceam la dânsa, de la 15 iunie la 15 septembrie, si-i port, Dumnezeu sa o ierte, si acum o stima deosebita fiindca mi-a inoculat respectul fata de munca si o rigurozitate in activitate, pe care o duc in continuare si incerc sa o transmit colaboratorilor, dar si, in familie, copiilor mei. Sunt intemeietor de profesie medicala in familia mea care, sigur, va avea o traditie fiindca la momentul acesta fata mea este medic specialist in ATI (anestezie-terapie intensiva-n.n.), doctor in stiinte medicale si asistent universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” din Iasi, toate acestea, la 31 de ani.
– Este singurul copil?
– Nu, mai am si un baiat care este doctorand al universitatii de stat din Bucuresti si care a facut facultatea de istorie, sectia de studii europene si relatii internationale, optiune pe care i-am respectat-o, desi, poate, imi fac reprosuri in directia aceasta, ca nu am fost in stare sa-i prezint ceea ce este mai frumos din medicina. Dar am respectat decizia lui, fiindca asa este bine. Profesia pe care ti-o alegi o practici toata viata si trebuie sa o faci cu placere si mai ales sa crezi in ea. Am, totusi, satisfactia ca prin fiica mea am continuitate in medicina si, de ce nu?, speranta ca traditia in medicina va fi dusa mai departe si de nepotul de la ea, care are acum un an si sapte luni. Dar mai am un nepot, Marius Nedelcu, baiatul surorii mele, botezat de mine, care este chirurg la Spitalul Universitar din Strasbourg si de care sunt mândru ca mi-a urmat pasii.
Un accident la baschet i-a purtat…noroc
– Nu l-ati convins pe baiat sa va urmeze in profesie, dar pe dumneavoastra v-a influentat cineva in alegerea meseriei de medic ori a fost exclusiv o optiune personala?
– Pâna in vacanta de vara din clasa a XI-a am cochetat cu sportul de performanta. Jucam baschet si ca multi adolescenti visam o profesie din asta, sa devin sportiv de performanta. O accidentare la genunchi m-a determinat sa ma reorientez spre alt domeniu si acesta a fost, din fericire, medicina. Cunoscând din postura de pacient un spital, am luat decizia de a da la medicina, fara a ma consulta si fara a fi influentat de cineva. A trebuit sa depun un efort sustinut in anul 1974-1975, atât pentru bacalaureat cât si pentru admiterea la UMF “Gr.T.Popa” Iasi.
– Ce v-a determinat sa alegeti Iasiul, si nu Bucurestiul care era mult mai aproape?
-Am fost influentat de familie sa optez pentru Iasi. L-am ascultat pe tata care mi-a spus: “Eu cred ca tu ai sanse de reusita la Iasi”. M-a convins si am ales Iasiul, unde am intrat la Medicina din primul an. Ii multumesc si acum, Dumnezeu sa-l odihneasca. Dupa aceea m-am legat de Moldova si am ramas in aceasta zona definitiv.
-Aveati posibilitatea sa profesati si in alte zone, dar ati ales Moldova. De ce?
– In 1982 am terminat facultatea, dar in timpul studentiei am mai realizat un lucru. La sfârsitul anului trei m-am casatorit cu o colega de grupa, sotia mea. A fost alegerea cea mai buna din viata mea. Prin urmare, cum la vremea aceea trebuia sa faci trei ani de stagiatura intr-un spital mare, am luat decizia impreuna cu sotia sa mergem la Spitalul Municipal Onesti. Decizia aceasta mai avea o motivatie. A doua zi dupa ce ne-am incadrat la spitalul din Onesti sotia mea a nascut fetita acolo si, in plus, avea in acest oras un sprijin din partea bunicii ei. Am ramas un an in Spitalul Municipal Onesti. In 1982, am subliniat-o de atâtea ori si o mai spun, am gasit la Onesti un spital deosebit. Sectia de chirurgie functiona ca si o clinica universitara si era condusa de dr.Lazar, caruia si acum ii port un mare respect. Multe sectii si servicii din acest spital erau de nivel universitar. Pentru mine acolo a fost o buna perioada de acumulare in ceea ce priveste profesia.
S-a legat definitiv de Moinesti, de pe vremea stagiaturii
-Dar nu ati stat la Onesti decât un an. Unde ati plecat apoi?
– La 3 ianuarie 1984 am facut pasul spre Spitalul Moinesti. Am pasit aici fiindca sotia mea este din Moinesti. Am zis sa ne terminam stagiatura aici si sa vedem dupa aceea ce vom face. Eram legati si de cresterea fetitei, noi având un principiu si anume acela ca fiecare copil trebuie sa creasca lânga parinti. Am terminat stagiatura in 1985 la Moinesti, dar, din pacate, a urmat o perioada delicata pentru toti medicii tineri din România, in sensul ca din ianuarie 1983 si pâna in iunie 1988 nu s-a organizat niciun examen de rezidentiat, de intrare in specialitate. Asa ca in acea perioada am fost un an medic de intreprindere si dupa aceea am lucrat in Serviciul de urgenta al spitalului, având acceptul directorului de atunci sa desfasor activitate si pe chirurgie. In sfârsit, in iunie 1988 s-a deschis o bresa in sistemul de rezidentiat. Si aici, ca si la facultate, am “beneficiat” de o concurenta deosebita, fiindca timp de cinci ani, deci cinci generatii, nu se daduse examen. Am luat examenul de rezidentiat in chirurgie si am plecat dupa aceea la specializare timp de trei ani, la Spitalul de Urgenta Floreasca. In momentul in care am inceput acolo a venit pe lume baiatul si cum fetita s-a nascut când am debutat ca medic, trebuie sa cred ca ambii mi-au purtat noroc in cariera.
– Rezidentiatul a fost dificil?
– A fost placut pentru ca am lucrat intr-un colectiv deosebit, cu experienta foarte mare in chirurgia de urgenta, cu niste oameni exigenti. Multi erau de constructie militara, ca sa spun asa, respectiv generalul Suteu si generalul Bucur, viitorul director al Spitalului de Urgenta Floreasca. Tuturor le port, de asemenea, un mare respect pentru ca m-au crescut in spiritul unor exigente deosebite. La momentul acela pareau de o duritate absoluta, dar ulterior s-au dovedit a fi de bun augur pentru cariera de chirurg.
“M-am realizat pe toate planurile la Moinesti”
– Dupa terminarea rezidentiatului v-ati intors la Moinesti. Nu v-a tentat sa alegeti altceva, pentru ca acum aveati alte perspective?
– Da, am avut multe momente când mi s-a oferit posibilitatea evidenta de a alege un centru universitar sau de a ramâne in strainatate.
– Si ce v-a oprit?
– Ce m-a oprit? Bine spus! Eu sunt un tip optimist, si cred ca nu imi va disparea acest sentiment, ca in România va fi bine. Eu pot sa spun ca m-am realizat si profesional, si familial, si social, pe toate planurile, aici, in România. Am pledat intotdeauna pentru a-i convinge pe medicii tineri sa ramâna in România si am facut intotdeauna un apel in aceasta directie si din postura de tata. Culmea e ca amândoi copiii ma mostenesc in aceasta privinta. Fiica mea a fost la Spitalul Henri Mondor din Paris, cu o bursa, dar s-a intors si profeseaza in sistemul sanitar din România. Si baiatul a fost cu o bursa, Erasmus, un an de zile in Germania si a revenit in tara. Si eu si ei credem in posibilitatea de afirmare in România. Apoi mai este si o alta parere de a mea in favoarea acestei convingeri. In strainatate trebuie sa te duci la o anumita vârsta. Dupa aceea integrarea acolo este destul de dificila iar unui chirurg ii trebuie stabilitate, sa fie cunoscut de oamenii din zona, sa capete increderea lor. Nu reusesti acest lucru, mutându-te dintr-un loc in altul. Deci m-am intors la Moinesti pe postul de specialist in chirurgie si am gasit aici un colectiv foarte bun, foarte intelegator cu mine. De fostul sef de sectie, doctorul Ivan, care este acum pensionar, dar mai face garzi, ma leaga o activitate de peste 35 de ani.
Cel mai longeviv manager de spital
– In perioada in care sistemul sanitar era si mai bolnav decât acum, dumneavoastra v-ati angajat si sa manageriati spitalul. Din 2001 sunteti managerul acestei unitati medicale. Ce v-a determinat sa luati aceasta hotarâre?
– Si aici este o istorie in sensul ca eram intr-un moment, sa spunem asa, de maturitate profesionala. Totusi, trecusera 20 de ani de când desfasuram activitate chirurgicala si 7 de când practicam laparoscopia (o tehnica moderna chirurgicala, revolutionara, pe care a introdus-o când in tara se mai practica doar in cinci spitale iar in Moldova, numai la clinica universitara din Iasi-n.n.). Si a venit o oferta din partea unei persoane, nu politice, nu administrative, nu medicale. Nu pot sa divulg numele persoanei. La inceput eu am privit propunerea ei cu reticenta, dar dupa aceea am luat-o ca pe o noua provocare. Si mi-aduc aminte ca pentru multa lume a fost o surpriza decizia mea, poate si pentru familie, dar ea m-a incurajat in tot ceea ce am intreprins. A fost o mirare pentru multi felul cum am inceput speech-ul ca nou director. Am spus atunci, in 2001, ca sunt necesari zece ani ca aceasta unitate medicala sa devina un spital adevarat. Noua acuma ne place sa zicem spital european, nu, eu am spus spital adevarat. O parte dintre colegii mei au fost uimiti. In mintea lor, probabil, au gândit ca nu m-am asezat bine pe scaunul de director si m-a si imbatat puterea. Dar, pâna la urma, si de aceasta data timpul mi-a dat dreptate si-i multumesc lui Dumnezeu ca am avut posibilitatea sa demonstrez acest lucru. A fost un moment de cotitura in viata spitalului fiindca atunci mi-am format o echipa (o mare raspundere) care nu avea nicio experienta in conducere. Nici directorul medical, nici cel economic, nici sefa auditului si nici sefa de personal. Am crezut in ei si, pe aceasta cale, vreau sa le multumesc. Performanta in medicina, indiferent de domeniu, nu se poate face decât in echipa. Cine mai crede in “one man show” este depasit si la acest aforism. Si am pornit la drum in martie 2001 cu aceasta echipa.
– Ati preluat conducerea spitalului intr-o perioada in care si aceasta unitate medicala era subfinantata cronic. Aceeasi situatie era in tot sistemul sanitar. Dar ati facut adevarate minuni in aceasta conjunctura vitrega. Care este secretul?
– Da, spre deosebire de altii, eu niciodata nu am vorbit si nu o sa vorbesc despre vechea mostenire sau de ce a fost inaintea mea. Pe mine m-a interesat prezentul si viitorul. Este foarte adevarat ca am intrat in medicina inainte de 1989 cu lozinca “Nu sunt bani!” si, din pacate, oricât de optimist as fi eu, cred ca o sa ies cu aceeasi lozinca. Dar am mers pe principiul, mai ales in acea perioada, ca diferenta fata de ceea ce era va fi abilitatea echipei manageriale de a aduce bani din afara sistemului medical. Paradoxal, ne-a ajutat si situatia din acea vreme. Noi nu eram in Uniunea Europeana, astfel ca am putut dezvolta relatiile cu organizatiile neguvernamentale, cu asociatiile din afara României, care au fost benefice pentru spital. Imi aduc aminte ce “baloane de oxigen” ne aduceau “Farmacistii fara frontiere” din Franta, organizatiile neguvernamentale din Norvegia, din Olanda sau din Italia, parteneriatele pe care le-am incheiat cu spitalele din Franta si Italia si, ulterior, din Israel! Toate acestea au contat foarte mult in evolutia spitalului. Si un alt aspect, care de multe ori in acea perioada a fost neglijat, strainii nu veneau la Spitalul Moinesti de dragul unei persoane, ci erau impresionati ca acele ajutoare aduse de ei erau folosite in scopul pentru care le-au donat. Pe lânga aceasta, au vazut ca spitalul evolueaza. Toate acestea i-au determinat sa vina in repetate rânduri la Moinesti. Astfel, au avut convingerea ca sunt puse in evidenta si eforturile lor, prin investitiile noastre din spital.
La ora 5.00 dimineata, la patul bolnavului
– Investitii, de peste 13 ani, se tot fac, in primul rând, datorita tenacitatii si activitatii neobosite a dumneavoastra. Când incepe si când se sfârseste ziua de lucru a medicului si managerului Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti?
– Ziua de 1 martie 2001 a insemnat o schimbare in activitatea mea si a programului meu, fiindca eu sunt chirurg mai intâi de toate. Sunt multe paradoxuri in relatia chirurg-manager. Tin extraordinar de mult sa-mi practic in continuare specialitatea. Ca sa pot face acest lucru, mi-a fost necesara intelegerea oamenilor din spital. Am avut-o si o am si sper sa o am in continuare, fiindca programul meu de lucru incepe la ora 5.00 dimineata. Debuteaza cu o vizita prin sectie ca sa-mi vad bolnavii, care mi se adreseaza direct, pentru ca apoi cel târziu la 6.15 sa intru in blocul operator. Dupa terminarea programului operator, care inseamna participarea colegilor anestezisti, a colegului chirurg, a asistentelor si infirmierelor, ramâne partea a doua, aceea de manager de spital, pentru care este timp suficient sa o facem, cu un ton mai ridicat sau mai blajin, depinde cum este necesar.
Si cadru didactic universitar
– Sunteti si cadru didactic la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau. In ce consta activitatea dumneavoastra la aceasta universitate?
– La momentul acesta avem o colaborare cu Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” din Iasi in parteneriat cu universitatea din Bacau unde a fost deschisa o sectie de asistenta medicala generala. Se adreseaza, evident, asistentilor medicali care vor sa dobândeasca studii superioare aici, in Bacau. Prima promotie a fost in mai 2014. Ne gândim in continuare la prelungirea acestui parteneriat si la infiintarea unei scoli postliceale de asistenti medicali in cadrul universitatii. Este ultima noutate, care, cred, ca va fi pusa in practica in anul universitar 2014-2015. Cred foarte mult in invatamântul medical universitar in Bacau, tinând cont ca exista posibilitatea prin cele doua baze de instruire practica, respectiv Spitalul Judetean de Urgenta si Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti, sa avem o buna pregatire a cadrelor medicale. Fara doar si poate am o obligatie fata de aceasta universitate pentru ca de putin timp sunt profesor universitar aici si consider ca-i sunt dator cu aceasta, in general, si sistemului sanitar din Bacau.
– Considerati ca ati realizat tot ceea ce v-ati propus?
– In linii mari, da. Aceasta este o satisfactie pentru mine, dar si o mare pierdere pentru spital, ca sa spun asa, pentru ca, trebuie sa recunosc, nu mai am elanul pe care il aveam la 1 martie 2001. Probabil si vârsta isi spune cuvântul. Dar, oricând intr-un spital mai sunt nevoi si in afara de aceasta nu poti sa-i multumesti pe toti angajatii. De multe ori chirurgul Cotirlet nu a fost de acord cu managerul Cotirlet, dar pentru binele spitalului nu erau alte solutii. Nu uitati ca in aceasta perioada am fost intr-o reforma perpetua in sistemul sanitar si, daca nu ne adaptam, pierdeam.
In putinul timp liber, imbina utilul cu placutul
– Revenind la cât dureaza ziua de lucru, sunt momente in care, totusi, va deconectati de la grijile pentru spital?
– Ne permitem sa avem un concediu pe an. Atunci copiii mei stiu ca daca tata a iesit din priza spitalului, doua zile nu avem ce sa facem cu el, pentru ca sunt o “leguma”. Dupa aceea socializam, dezbatem problemele si ne simtim bine. Pâna acum doi ani aveam si un panou de baschet in curte si, din când in când, ma ascundeam acolo, aducându-mi aminte de anii de liceu. Pot sa spun ca ma pasioneaza si calatoriile, dar acestea sunt legate, in primul rând, de participarea mea la evenimente medicale. Abia dupa acestea urmeaza si cunoasterea locurilor respective. Am avut astfel ocazia sa vad foarte, foarte multe tari. Dar imi face o deosebita placere ca in timpul liber sa ma implic si in activitati care sa le aduca o raza de lumina celor aflati in necazuri. In consonanta cu profesia mea, in 2002, impreuna cu alti colegi am infiintat in Bacau Clubul Rotary, un club centenar aparut in Statele Unite ale Americii in 1905, care are scop umanitar si social. Ne putem mândri cu mai multe actiuni pe care le-am organizat in judetul Bacau sub sigla acestui club, actiuni care s-au adresat in special populatiei nevoiase dar si celor care aveau nevoie de un sprijin in activitatea lor artistica, asa cum este Tabara de pictura de la Tescani si Slanic Moldova.
“Imi pare rau ca nu am timp mai mult pentru bolnavi”
– Aveti regrete?
– Da, fara discutie, am regrete, pentru ca nu am putut sa aloc mai mult timp familiei mele si pentru faptul ca baiatul meu nu-mi urmeaza cariera medicala. Am regrete ca nu am avut posibilitatea sa le rezerv mai mult timp bolnavilor, ca nu am putut in anumite circumstante sa fac mai mult pentru ei. In activitatea mea, ca si medic, am vazut foarte multi bolnavi pe ultimii metri ai parcursului vietii si sa stiti ca pe niciunul nu l-am auzit ca vrea sa moara in momentele acelea. Parca implora sa mai traiasca si multe imagini din acestea o sa ma urmareasca toata viata. Alte regrete nu am.
134 de ani de existenta
In Moinesti, primul spital a fost infiintat in anul 1880. Pe atunci exista un singur medic, un intendent, un barbier si sapte oameni de serviciu. Prima atestare medicala dateaza din 1887, document in care, pentru prima data, sunt mentionate si izvoarele minerale din zona. In 1890 spitalul a fost mutat intr-o alta locatie, mai incapatoare. Este vorba despre cladirea situata la iesirea din Moinesti spre Comanesti, pe partea dreapta, cunoscuta ca si “spitalul vechi”.
Aici functioneaza in prezent sectiile de Boli Infectioase si de Pneumoftiziologie. La vremea respectiva, spitalul avea doua saloane mari cu 20 de paturi, fiecare, distinct, pentru femei si barbati. In 1950 pe lânga spitalul vechi a fost infiintata Policlinica Moinesti, care a functionat in localul vechii judecatorii. 1952 este anul in care se deschide Policlinica de la Lucacesti, care apartinea de “Petrol” iar in 1954, Spitalul “Pietrosul” din Modirzau. In 1968, spitalul vechi avea mai multe sectii: contagioase, dermatologie, pediatrie si o casa de nasteri. Tot aici functiona si un laborator de analize.
In 1973, capacitatea sectiei Contagioase a crescut de la 40 la 80 paturi. Tot atunci a fost stabilita structura Spitalului Unificat Moinesti. Acesta avea 466 paturi, laboratoare de radiologie si de analize medicale, o sectie exterioara de chirurgie la Lucacesti, una de medicina interna, o cresa, o policlinica, serviciu de salvare si 23 de dispensare. Dupa doi ani a fost dat in folosinta noul local al Spitalului Orasenesc Moinesti, unde functioneaza in prezent unitatea actuala. Initial, spitalul a avut 550 de paturi care erau repartizate sectiilor de medicina interna, chirurgie, pediatrie si boli inectioase. In anul urmator acestora li se adauga sectia de anestezie si terapie intensiva. In 2001, ca urmare a declararii ca municipu al orasului Moinesti, si denumirea spitalului se schimba in Spitalul Municipal Moinesti. In 2007 capata statutul de Spital Municipal de Urgenta Moinesti.
Spital multidisciplinar
In prezent, este structurat pe 7 sectii (chirurgie, anestezie-terapie intensiva, medicina interna, boli infectioase, obstetrica-ginecologie, pneumoftiziologie, pediatrie) si 17 compartimente cu paturi (cardiologie, balneofizioterapie, neurologie, nefrologie, geriatrie, diabet si boli de nutritie, psihiatrie, chirurgie laparoscopica, neurochirurgie, oftalmologie, ORL, arsi, ortopedie, neonatologie, gastroenterologie, urologie, pneumologie), 5 sali de operatie, laborator de analize medicale, centru de imagistica-radiologie, compartiment de primire urgente, ambulatoriu de specialitate. Dispune de 414 paturi iar 20 sunt pentru spitalizare de zi.
“Este un spital multidisciplinar al carui profil de urgenta a luat nastere pe baza necesitatilor identificate in zona pe care o deserveste si care asigura servicii de inalta calitate pentru toata patologia traumatica, chirurgicala si medicala de urgenta”, retinem de pe site-ul spitalului. Este singurul furnizor de servicii medico-chirurgicale de urgenta pe o raza de 50 de kilometri, cu o populatie de aproximativ 186.000 locuitori. Este dotat cu echipamente de ultima generatie, conform standardelor europene, are personal medical cu grade diferite de competente (3 sunt doctori in stiinte medicale), 6 linii de garda, platou paraclinic (laborator) certificat ISO 9001 si acreditat RENAR in 2010 (unicul din judetul Bacau), din 2008 are si un departament de cercetare medicala si nu mai inregistreaza arierate inca din 2003, la numai doi ani de când dr.Adrian Cotirlet a preluat conducerea spitalului. In 2001 acesta avea datorii de 817.678 lei, care au fost stinse Tot de mai multi ani are reputatia de Centru de Excelenta.
“Aceasta unitate a avut o evolutie atipica sistemului sanitar spitalicesc din România. La 1 martie 2001 avea 260 de paturi si 31 de medici. In momentul de fata are 414 paturi si 103 medici. Sunt foarte multi medici tineri, dintre ei, multi de foarte buna calitate.”
dr. Adrian Cotirlet, managerul spitalului
Al doilea spital din Moldova in care s-a introdus chirurgia laparoscopica
Este al doilea spital din Moldova si al saselea din tara in care s-a introdus o metoda chirurgicala moderna, revolutionara-laparoscopia. In perioada in care dr.Adrian Cotirlet, managerul spitalului, se pregatea pentru examenul de primariat, in 1994, i s-a ivit ocazia de a participa la un curs care a insemnat o cotitura in activitatea sa de chirurg, pentru ca era vorba despre chirurgia laparoscopica.
“In acea perioada aceasta metoda era o efemerida pentru toate serviciile de chirurgie din lume. Nu-si câstigase locul, era denumita chirurgia cu bete sau chirurgia la intuneric, era considerata un model experimental care nu va fi implementat in practica curenta chirurgicala. Eu, in schimb, am crezut in aceasta metoda noua, moderna, si am participat la curs, recunosc, si cu titlul de curiozitate. Asadar, am fost la acest curs organizat de UMF Iasi, Clinica I Chirurgie, in cooperare cu o asociatie belgiana, cu sediul la Anvers, si de atunci am crezut in laparoscopie.”
dr. Adrian Cotirlet, managerul spitalului
A legat o strânsa prietenie de atunci si cu cei din Iasi, si cu cei din Belgia, care dupa aceea au facut nenumarate vizite in spitalul moinestean. Dupa ce in decembrie 1994 a urmat un stagiu la Institutul European de Chirurgie Laparoscopica de la Strasbourg, dr. Adrian Cotirlet a inceput din 16 iulie 1995 sa aplice in spital chirurgia laparoscopica si a avut curajul sa fie primul din tara care facut o astfel de operatie in sistem privat.. Pentru a se perfectiona in aceasta tehnica a urmat zeci de stagii in Europa si in America. In cei aproape 20 de ani de chirurgie laparoscopica, experienta sa personala este de peste 4.000 de operatii laparoscopice in spital.
Proiecte implementate in perioada 2001-2014
-reabilitarea blocului operator
-reabilitarea sectiei ATI si a serviciului de sterilizare
-infiintarea compartimentului de hemodializa
-infiintarea sectiei de obstetrica-ginecologie
-reabilitarea sectiei de chirurgie
-reabilitarea laboratoarelor de radiologie si clinic, precum si a sectiilor de pediatrie si medicina interna
-titulatura de spital de urgenta
-modernizarea ambulatoriului integrat
-reabilitarea si modernizarea sectiilor de boli infectioase si pneumologie
-extinderea compartimentului de primire urgente
-reabilitarea blocului alimentar
-implementarea sistemului informatic
-reabilitarea termica a cladirii spitalului
-dotarea laboratorului de imagistica medicala cu un computer-tomograf performant
-heliport
-compartiment de recuperare cardiovasculara
-inlocuirea sistemului clasic de incalzire-racire si preparare a apei calde pentru consum, cu un sistem ce utilizeaza energii regenerabile etc.
La toate aceste investitii au contribuit financiar Ministerul Sanatatii, Consiliul Judetean, Consiliul Local Moinesti, dar si spitalul, din fonduri proprii.
Un profesionalist desavârsit
O evidenta si graitoare dovada a faptului ca oamenii inscriu numele unei localitati pe harta istoriei unui domeniu o reprezinta relatia doctorului Adrian Cotirlet cu Moinestiul si, fireste, cu judetul Bacau. Domnia sa este o personalitate remarcabila a medicinei românesti, un nume ce a trecut de hotarele tarii si care nu a avut nevoie de un centru universitar pentru a-si demonstra valoarea, stiind sa-si adune si sa-si formeze colaboratorii, facând din Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti o unitate etalon. Am toata admiratia pentru acest desavârsit profesionalist, inzestrat de Dumnezeu cu cele mai nobile virtuti umane.
Minodora Chicea, presedintele Filialei Bacau a Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din România
“A scos angajatii din letargie”
Colaborarea mea cu Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti a inceput in anul 1994, când, dupa absolvirea Liceului Sanitar Bacau, am primit repartitie in cadrul sectiei Anestezie-Terapie Intensiva.
Am cunoscut atunci o echipa medicala complexa, prin specificul sectiei, cu care aveam sa colaborez de-a lungul anilor, echipa din care facea parte si doctorul Adrian Cotirlet. Anii aceia de inceput nu au fost usori din multe puncte de vedere, dar am beneficiat in mod constant de sprijin din partea acestei echipe in formarea mea profesionala. In cei 20 de ani de experienta in cadrul spitalului, am traversat mai multe directorate si am cunoscut si partea goala a paharului, dar si pe cea plina.
Nu m-as fi gândit atunci, la inceputul carierei mele ca spitalul va suferi asa transformari radicale precum cele din ultimul deceniu, ajungând sa fie, declar fara falsa modestie, cel mai bun spital din judet si unul dintre cele mai bune din tara. Si aceasta se datoreaza celui ce a stiut sa mute lucrurile din loc la propriu si la figurat sa-i scoata din letargie pe cei 470 de angajati, sa schimbe radical, peste noapte, aspectul spitalului.
Imi amintesc de un moment in care, impreuna cu alte colege cu care urmam cursurile de asistenti medicali generalisti ale Facultatii de Medicina “Victor Papillian” Sibiu, am hotarât sa renuntam la aceste cursuri, din varii motive, si atunci domnul doctor Cotirlet ne-a spus : “Un lucru inceput trebuie dus la bun sfârsit”. Ne-a convins, astfel, sa nu abandonam si datorita dumnealui noi am devenit primele asistente absolvente de studii superioare din cadrul spitalului.
In concluzie, atunci când lucrezi cu oameni de o anumita calitate profesionala, asta contribuie si la formarea ta.
Adina Datcu, director de ingrijiri medicale
Cu un pas inaintea tuturor
Foarte admirativ la adresa managerului Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti ne-a vorbit si dr.Constantin Stan: “Am facut armata impreuna (inainte de 1989 cei care reuseau la facultate faceau 6 luni de instructie militara pâna a incepe cursurile universitare-n.n).
Pe atunci nu-i banuiam calitatile deosebite pe care le-a dezvaluit mai târziu. Ne cunoastem si din timpul facultatii, când mi-am dat seama ca este un student dornic sa afle cât mai multe noutati din medicina, sa studieze cu o vointa de invidiat.
A avut si are permanent ambitia sa se autodepaseasca, sa fie primul care aplica tehnica medicala de ultima ora. Când la clinica mea am deschis primul centru de laparoscopie din România, nu a ezitat sa faca prima interventie chirurgicala prin aceasta tehnica si nici sa lucreze cu medici specialisti de renume din strainatate, pe care eu i-am adus in Bacau. Deci a avut curajul sa aplice, practic, un lucru revolutionar in medicina.
A fost intotdeauna cu un pas inaintea celorlati colegi de breasla si s-a adaptat foarte repede la cerintele medicinei private. De altfel, aceste cerinte a reusit sa le imprime si Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti. A adus spitalul la nivelul unei unitati medicale private, cu perseverenta si tenacitatea lui, si aceasta pentru ca s-a racordat la toate schimbarile din domeniu. Comunitatea, cetatenii, bolnavii trebuie sa se simta fericiti ca au un asemenea om in zona”.
Ce sa va spun? Sunt emotionat când trebuie sa vorbesc despre doctorul Adrian Cotirlet, pentru ca oricum noi suntem in umbra lui. Ne-am format sub influenta lui constructiva si vizionara pe care majoritatea dintre noi nu i-am banuit-o, nu am sesizat-o. E motivul pentru care el a acumulat in liniste, constructiv, enorm de multe elemente si date si atunci a dorit sa devina managerul spitalului, pentru ca acesta ajunsese intr-o situatie critica din punct de vedere financiar, in ceea ce priveste dotarea cu aparatura medicala, dar arata si dezolant.
De aceea marea majoritate dintre noi am dorit schimbarea. A fost si este omul potrivit la momentul potrivit. Sa spun sincer, ne este frica sa nu plece in alta parte, ca nu stiu ce ne-am face fara el la conducerea spitalului. Are o atitudine autoritar-constructiva si aceasta ne-a adus noua, tuturor, celor care lucram in acest spital, multa liniste si confort psihic, pentru a lucra fara stres. A contribuit nemijlocit la dotarea spitalului ca sa ne desfasuram activitatea la un nivel profesional ridicat si sa realizam un act medical de calitate.
Este pionul principal care a introdus chirurgia laparoscopica la noi in spital, in vremea in care asemenea tehnica moderna mai era practicata doar in sase unitati medicale din tara. Cu o tenacitate de neimaginat a urmat numeroase cursuri de pregatire la noi in tara si in strainatate. Sincer, personal nu vad alt om care sa duca mai departe ceea ce a realizat el.
A aparut generatia tânara, incisiva, medicii care vin dupa noi sunt foarte bine pregatiti profesional, dar nu sunt initiati intr-ale administratiei sanitare. Vor trebui sa acumuleze mult din aceasta pentru a ajunge la nivelul lui. Doctorul Adrian Cotirlet a ridicat atât de sus stacheta, incât e foarte greu ca cineva sa-l egaleze. Am fost colegi de facultate. Era atâta de linistit, dar foarte analitic si cu dorinta de a acumula cât mai multe cunostinte de medicina.
Era un foarte bun student si ceea ce mai este de apreciat la el este faptul ca a tinut tot timpul legatura cu profesorii de la Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” din Iasi, ceea ce a contat enorm de mult pentru spital. Si a fost un exemplu pentru noi si in acest sens, astfel ca, la rândul nostru, am reluat legatura cu profesorii de la universitatea pe care am absolvit-o. Intotdeauna a fost cu un pas inaintea noastra. Este o prersonalitate atât de puternica, incât merita toate cuvintele de lauda si apreciere, pentru ca putini au realizat ceea ce a reusit el.
Dr.Eugen Tincu, medic primar anestezist
În ultimii ani, Spitalul Municipal de Urgentă Moinesti a beneficiat de investitii care depăsesc suma de zece milioane de lei – bani proveniti din fonduri europene, de la bugetul local al municipiului, de la Consiliul Judetean si din fonduri proprii ale unitătii medicale. Toate aceste investitii majore au contribuit ca obiectivul să devină unul de referintă pentru întregul sistem sanitar-medical nu doar la nivel regional ci chiar la nivel national si international.
Aceste investitii majore, cooperarea cu specialisti si experti, managementul asigurat de echipa condusă de către dr. în medicină Adrian Cotîrlet au contribuit, de asemenea, ca numele (si renumele) SMU Moinesti să crească an de an, de asa manieră încât rezultatele si prestigiul institutiei să devină comparabile cu cele ale unor unităti medicale de elită.
Adăugati la toate cele de mai sus organizarea anuală a unui eveniment de mare impact – Zilele Medicale ale SMUM (cu participare internatională) – manifestare care a ajuns la cea de-a IX-a editie.
Viorel Ilie, primar, municipiul Moinesti
“Adrian este un fel de Arafat al Bacaului”
Pot spune ca-l stiu de o viata, ne-am crescut copiii impreuna, am incaruntit impreuna. L-am cunoscut in 1985 la Zemes, unde sotia sa, Mihaela, era medic la dispensarul din comuna. Amândoi eram la inceput de cariere. Doctorul Cotirlet este unul despre care pot spune ca a reusit. Si va mai spun ceva, nu s-a schimbat foarte mult, poate s-a mai inteleptit, insa are aceeasi explozie specifica tinerilor, ca in urma cu 30 de ani.
Pentru multi, care nu-l cunosc asa cum il cunosc eu, Adrian este un fel de institutie sau un fel de Arafat al Bacaului. Eu stiu ca, in primul rând, este un tata de exceptie, un coleg si un prieten extraordinar, un om de echipa si abia dupa aceea este medic si manager. Cunosc putini profesionisti asa cum este Adrian Cotirlet.
Multi sunt buni sau foarte buni in meseriile lor ori ca manageri, insa Adrian are si altceva care le lipseste altora. Are suflet pentru noi, are dragoste pentru meleagurile noastre, fata de oamenii de aici.
Miron Smarandache, deputat PSD, Colegiul 7
“Ma simt implinita profesional de când lucrez cu domnul doctor”
De 22 de ani lucrez in Spitalul Moinesti, dar in sectia Chirurgie, direct, cu domnul doctor Cotirlet, din 2000. Colaborarea a fost excelenta. Dânsul are niste calitati deosebite pe care le imprima si echipei. Nu accepta rabat de la disciplina, rigurozitate, corectitudine. Are o memorie excelenta. Stie exact ce trebuie sa faca fiecare in ziua respectiva si, evident, urmareste daca a dus la capat. Are un ritm de munca fantastic. Si pacientii sunt foarte incântati. Nu au vazut nicaieri ca un medic si manager sa vina la 5.00 dimineata in spital si sa lucreze zi lumina. Drept urmare si adresabilitatea, afluxul de pacienti, la spitalul nostru este foarte mare. Este foarte exigent, are toleranta foarte scazuta fata de greseli. Dar daca, firesc, cu personalul medico-sanitar este foarte exigent, in schimb, cu bolnavii este foarte omenos, empatizeaza cu ei, pentru ca este si o persoana religioasa. Nu o data l-am auzit sa spuna: “Noi facem ce putem, Dumnezeu alege”. Dar si cu noi este omenos, când apelam cu probleme reale personale, niciodata nu ne refuza sprijinul. Tine foarte mult la pregatirea profesionala continua a personalului medico-sanitar. Datorita dumnealui, acum suntem multe asistente medicale cu studii superioare in spital. In 2011 eram 6, dupa care am ajuns la 26 iar anul viitor ni se vor mai alatura alte 20. S-a implicat si in finantarea unei parti a costului studiilor noastre de catre spital. Este un sef inflexibil, dar nu inuman, nu ne cere nimic decât disciplina, corectitudine, competenta, pofesionalism, lucruri firesti. Daca le respectam evident ca vin si rezultatele activitatii noastre.
Mirela Zugravu, asistent medical principal, sectia Chirurgie
Impresii din Cartea de Onoare a Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti
„Doctorul Cotirlet a avut priceperea si inteletciunea de a aduna in jurul sau o echipa de tineri destoinici, capabil sa realizeze proiecte indraznete.”
prof.dr. Ostin C. Mungiu, UMF „Gr.T.Popa” Iasi (2008)„Multumim intregii echipe a Spitalului din Moinesti si directorului pentru minunata ospitalitate si excelentele proiecte prezentate. Nu exista niciun dubiu ca vom continua colaborarea cu aceasta echipa tânara si dinamica.”
prof. Pierre Marguet, Pharmacologue CHV de Limoges (2008)„Suntem bucurosi sa aducem o contributie modesta la reusita proiectului privind realizarea acestei unitati spitalicesti. Ne vom aminti de un personal foarte prietenos, care ne-a primit cu caldura. Cele mai bune urari de succes.”
Brigitte, Alain et Jaques, voyageurs du coeur„Am fost impresionat de vizita efectuata in spitalul din Moinesti. Am gasit aici oameni profesionisti, dedicati si bine pregatiti pentru meserie. Suntem interesati sa continuam parteneriatul si colaborarea noastra in viitor.”
Gorin Iacob Blum, Rosh Pinna Local Council Israel (2010)„Suntem mândri si foarte incântati ca am cunoscut acest spital. Mulltumesc in mod special domnului Adrian Cotirlet, dar si echipei sale minunate. Speram sa revenim cât de curând.”
Dr.Ramon Vilalonga, Dr. Jose Manuel Fort Lopez (2010)„Toate felicitarile doctorului Adrian Cotirlet si echipei de la Spitalul din Moinesti pentru entuziasmul si profesionalismul care au facut posibile atâtea realizari. Le doresc success in continuare si as fi onorat sa le fiu alaturi in tot ceea ce si-au propus sa faca mai departe.”
prof. dr. Irinel Popescu (2011)„Multumim mult pentru ocazia de a vizita spitalul. Ce realizari frumoase! Felicitari! Suntem impresionati. Success in continuare.”
Dana si Sandra Tonnessen, de la Organizatia Grenlandsaksjonen, Norvegia (2011)
Performantele din activitatea profesionala, stiintifica si sociala stârnesc orice invidie:
-medic specialist chirurg, medic primar chirurgie generala, doctor in medicina (1998)
-profesor universitar la Universitatea “Vasile Alecsandri” Bacau (absolvent al modulului psihopedagogic, nivelurile I si II, Departamentul pentru pregatirea personalului didactic al acestei universitati)
-manager de spital
-absolvent al Scolii Nationale de Sanatate Publica si Management Sanitar (1997)
– director de proiect de cercetare-dezvoltare/granturi
– membru in colective nationale care deruleaza Proiecte PHARE sau din cadrul Programului Operational Regional 2007-2013
In domeniul educatiei si formarii profesionale detine calificari sau diplome nationale si internationale in:
-chirurgia hepato-bilio-pancreatica si transplant hepatic
-chirurgia oncologica
-diagnosticul si tratamentul cancerului colorectal
– bolile ficatului
-chirurgia endoscopica
-diploma/calificare “Fourth International Post-Graduate Course of Endocrine Tele-Surgery
-diagnosticul si tratamentul cancerului mamar, al bolii de reflux gastroesofagian
-cancerul pancreatic, pancreatita cronica
-chirurgia laparoscopica
-chirurgie vasculara de urgenta
Face parte din numeroase societati si asociatii:
– membru fondator al Clubului Rotary Bacau
-membru al Asociatiei Franceze de Chirurgie, Societatii Nationale de Chirurgie din România, Societatii Nationale de Laparoscopie, Societatii Române de Flebologie, Uniunii Medicale Balcanice, Societatii Franceze de Chirurgie Digestiva, Asociatiei Europene pentru Chirurgie Endoscopica si alte Tehnici Interventionale, al International Association of Surgeons, Gastroenterologistis and Oncologistis (IASGO) etc.
– vicepresedinte al Colegiului Medicilor Bacau
– deputat in Adunarea Eparhiala a Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
-membru al Asociatiei “Salvând o viata, salvezi o lume”
Premii si diplome:
-premiul II de recunoastere a contributiilor stiintifice, acordat de Societatea Româna de Anestezie si Terapie Intensiva, pentru lucrarea “Cateterizarea venei jugulare interne, ghidata ultrasonografic, la pacientii din Terapie Intensiva”, semnata de dr.Eugen Tincu si dr.Adrian Cotirlet.
– diploma “Pentru aportul deosebit la promovarea chirurgiei laparoscopice” (1995)
– “Desteptarea 2000” pentru aplicarea tehnicilor moderne in medicina (2000)
– “Man of the year 2004”, American Biographical Institute pentru merite deosebite si exemplul nobil pentru intreaga comunitate
– diploma, titlul de cercetator stiintific gradul III, Institutul de Medicina Comparata (2007)
– “Premiul de excelenta”-Gala premiilor Comunitatii Bacauane (2007)
-“Diploma de Excelenta”-premiul Medica Academica (2009)
– “Diploma-Premiul pentru Management Medical Modern” (2009)
-Diploma de Excelenta”-“Omul sfinteste locul”, Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” Iasi, disciplina neonatologie (2011)
-“Premiul de Excelenta pentru managementul calitatii in actul medical-Medicalmanager.ro (2013) etc.
Activitatea stiintifica:
– carti de specialitate in editura recunoscuta CNCSIS (unic autor)
-participare cu lucrari la numeroase manifestari stiintifice (cursuri postuniversitare, conferinte si congrese de specialitate) din tara si strainatate
-articole publicate in diverse reviste de specialitate etc.
-membru in comitetul de conducere al unor societati stiintifice nationale
-membru in structuri de coordonare a activitatii de cercetare medicala
Dr.Adrian Cotirlet. Un OM cu har si daruire pentru profesia pe care si-a ales-o. Unul dintre cele mai elocvente exemple care confirma zicala: “Omul sfinteste locul”. Un medic pentru care salvarea vietii celorlati a fost si este mai presus de orice. Intreaga noastra consideratie si recunostinta, domnule doctor! Ne scoatem palaria in fata dumneavoastra!
