Oda in metru cub
Nu credeam sa-nvat a pluti vreodata/ Pururi pieton, incaltat normal/ Picioarele mele paseau linistite/ Pe trotuar.
Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,/ Balta tu, dureros de adanca…/ Pana-n fund simtii umezeala/ Ne”nduratoare.
Jalnic mustesc de viu ca buretele./ Ori ca un castravete in haina-i/ Apa mea n-o pot evapora cu toate/ Uscatoarele lumii.
De-a mea raceala, mistuit ma vaiet,/ Pe-al meu pat, ma topesc de febra…/ Pot sa mai re”nviu din ea/ Pana”n primavara?
Piara-mi baltile tulbure din cale,/ Vino iar in targ, uscata normalitate/ Ca sa pot pasi linstit, mie/ Orasul reda-mi-l!
