Barometrul saraciei
Oborul din Serbanesti este „locul de munca” al multor bacauani si un punct de atractie in fiecare joi si duminica. Sute de oameni isi câstiga pâinea vânzând aici diferite marfuri, de la masini de zeci de mii de euro la maruntisuri de câtiva banuti. Oborul este, totodata, o sursa de venit, deloc de neglijat, pentru administratia locala. Desi comerciantii si cumparatorii au destule motive de nemultumire, pentru acest an nu sunt programate aici investitii.
Un vânt taios rascoleste praful din Oborul Serbanesti. Micii comercianti care au umplut „aleea vechiturilor” cu sute de articole intinse pe jos sau pe tarabe improvizate spun insa ca acum „e lux”. La fel si obisnuitii vizitatori ai târgului. „Sa vedeti cum este când ploua sau când se dezgheata zapada, ne-a declarat Vasile Bruma. Eu nu am niciun interes, fiindca nici nu vând, nici nu cumpar, doar vin in fiecare duminica sa vad ce mai este pe aici. Insa, pentru câti bani se iau de la oamenii astia pentru nimica toata cât au la vânzare, ar trebui sa se faca ceva.” Drumul seamana cu o aratura. Pamântul inghetat este brazdat de santuri. Bucati mari de carton, solutie disperata a comerciantilor, au ramas prinse in noroiul intarit. Boschetii sunt plini de gunoaie, iar gardul imprejmuitor are peste tot sparturi. O priveliste deprimanta care accentueaza aerul de saracie al oricarui târg de vechituri.
Ore intregi de frig pentru o pâine
Drumul care merge pe lânga canal, pâna la intrarea in sectorul rezervat masinilor este parca mai plin ca niciodata de marfa si clienti. Pe ambele laturi se inghesuie comerciantii de maruntisuri si de marfa second-hand. Oferta este foarte variata: de la sireturi, reviste si branturi, la boxe, piese auto si sute de cauciucuri. Parca tot ce s-a adunat in zeci de ani in boxele blocurilor si magaziile din curtile bacauanilor s-ar fi revarsat in obor! „Cu cât este lumea mai necajita, cu atât este oborul mai bogat, spune cu amaraciune Ion Balaban, care incearca sa vânda piese auto vechi. Eu am adus piesele pe care le aveam pe acasa de la masinile mele. Numai ca stau degeaba de la sase si ceva. Mi-am adus si nepotul sa-mi tina de urât, sa se mai uite pe aici, ca sunt multe telefoane de vânzare, dar a inghetat. Nu am vândut nimic, nici macar de taxa.” Administratia incaseaza 3 lei pentru fiecare metru patrat ocupat de negustorii de vechituri. „Este mult, se plânge o femeie care vinde câteva lucruri facute de mâna ei. Am vândut un sort. Dau taxa si imi ramâne de o pâine. Nu stiu daca mai dau ceva, fiindca si cei care vin pe aici sunt strâmtorati. Am stat ore intregi in frig pentru o pâine?”
Masini scoase la plimbare
In zona rezervata masinilor scoase la vânzare este liniste si pace. Comertul merge atât de prost, incât se someaza la birourile mobile de incheiere a actelor auto. „Am inregistrat un singur contract, ne-a declarat A.M., prin geamul abia intredeschis al masinii-birou. Am luat o taxa de 20 de lei pentru contract. Asta inseamna ca am facut 8 lei pentru mine, daca scad cei 12 lei pe care i-am dat la intrare. In fiecare duminica ma gândesc sa nu mai vin, ca nu merita, dar daca stau acasa nu imi intra in buzunar nici acesti câtiva leuti.” Marian V. vinde un SUV. Cere 10.000 de euro si se chinuie de peste 6 luni sa-si „marite” achizitia. „Nici nu mai are rost sa stau. Ma pregatesc de iesire. Clientii cu intentii serioase vin pâna in ora 10. Azi nu am avut nici macar o oferta. Ma pregatesc sa ies din târg, fiindca daca mai stau o jumatate de ora se face o aglomeratie de cosmar. Am mai fost si in alte târguri, dar blocaje ca aici nu vezi nicaieri. Se tot auzea anul trecut ca se muta târgul, dar vad ca nu misca nimic.”
O idee si ceva pietris
Administratia Pietelor nu are in vedere anul acesta nicio investitie serioasa in târgul din Serbanesti. „Stim ca sunt probleme cu accesul si parcarea, dar nu avem solutii, ne-a declarat Vasilica Busuioc, directorul Administratiei Pietelor. Ne gândeam sa facem sens unic pe cele doua strazi care duc la intrarile din târg, dar nu are rost acum. Trebuie mai intâi sa betonam incinta, ceea ce nu se poate deocamdata, fiindca nu sunt bani.” Tot ce a promis conducerea Administratiei Pietelor este ceva provizioriu, probabil niste pietris, pe aleea comerciantilor de vechituri. Desi lipsa banilor este invocata frecvent, cifrele spun cu totul altceva. Din târg se colecteaza saptamânal intre 17.000 si 20.000 de lei. In lei vechi asta inseamna incasari de pâna la 200 de milioane. Intr-un an se aduna cel putin 650.000 de lei (6,5 miliarde lei vechi!).
