O întâlnire foarte frumoasă, poate cea mai frumoasă dintre cele la care am participat eu, vreodată, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, a avut loc luni, 3 decembrie, la Muzeul „Iulian Antonescu”.
Evenimentul se numește „Suntem Speciali. Cu toți suntem egali” și se află la prima ediție. În primul moment am crezut că e doar o expoziție, dar organizatorul, Direcția de Asistență Socială (DAS) a Primăriei Bacău, a vrut să fie „ceva altfel”, nu doar o prezentare de obiecte precedată de (prea multe) discursuri. De aceea, i-a rugat pe părinții copiilor cu dizabilități să le fie parteneri și să vorbească ei în fața invitaților.
Fotografiile realizate pro bono de Claudiu Vereș, Sandu Florea, Silviu Bălan și Asociația pasionaților de fotografie, coordonată de Adrian Măcincă, ne-au descoperit scene din viața semenilor noștri speciali: Andreea, o fetiță blondă, cu sindromul Down, în parc, la orele de logopedie sau acasă, alături de frățiorul mai mic, Ramona și Marian, doi tineri aflați în scaunul rulant, zâmbind fericiți la nunta lor, copii de la Centrul de Zi pictând, citind sau jucâdu-se.
„Aș vrea să vă întrebați…”
În holul muzeului au fost expuse și „creațiile” prin care copiii cu dizabilități întâmpină Crăciunul: brăduți, felicitări, coronițe, clopoței, lumânări. „Aș vrea să vă întrebați cât de des ajutați, cât de des zâmbiți, cât de des rostiți o vorbă bună, cât de des îi ascultați”, ne-a îndemnat Mihaela Tabără, inspector. Ea și Carmen Fifirig, directoarea DAS, au acordat diplome partenerilor, mămicilor și copiilor cu nevoi speciale și celor doi tineri, Ramona și Marian, care reprezintă, prin curajul și implicarea lor, „două modele pentru toată lumea” și oferă suport emoțional altor persoane cu dizabilități.
„Nu e meritul meu că m-am născut așa, nu e vina copilului meu că s-a născut așa”, a spus Daniela, mama Andreei, adăugând că la naștere suntem egali și ar trebui să rămânem egali. „Cea mai mare durere e când mergem în parc și o mamă își smulge copilul de lângă fetița mea, ba chiar se uită în urmă, nu cumva să scuipe foc”, a mărturisit Daniela.
Ea a adăugat că speră ca lucrurile să se schimbe și ne-a invitat să-i cunoaștem și să-i iubim pe semenii noștri speciali. „Eu vreau să-i mulțumesc copilului meu pentru că a ales să fiu mama lui și pentru că îmi oferă în fiecare zi o lecție de viață”, a spus Daniela, în final.
