Se intampla sub ochii nostri. In fiecare zi, teoretic, avem nevoie de ei. De medicii si asistentii de la Unitatea de Primire Urgente a Spitalului Judetean Bacau. Oameni simpli, dar cu suflet mare. Pentru unii sunt Dumnezeu, pentru altii, doar cei care alina durerea. In general insa sunt primii la care apelam atunci cand apare suferinta. Urgentele spitalului: locul in care se lucreaza la foc automat, intr-un continuu du-te vino, unde masinile Salvarii predau pacientii din intreg judetul, unde se munceste permanent.
In Urgenta. Nu este usor. Munca pare infernala, dar pentru ei, oamenii in halate albe, totul e devotament, sinceritate si lupta continua cu viata. Practic, de la Unitatea de Primire Urgente incepe totul. Din pacate, sunt cazuri si in care tot aici se sfarseste totul. Dar asta nu mai depinde nici de medic, nici de asistent, nici de infirmier sau brancardier. Unitatea de Primire Urgenta este locul unde medici si asistenti asigura servicii medicale pacientilor care solicita ajutor. Indiferent de diagnostic, de mediul social din care provine, de gravitatea cazului, persoana care ajunge ala urgenta” este tratata la fel. Mereu. Chiar daca sunt nevoite sa suporte zilnic presiunea bolnavilor, permanent nemultumiti de serviciile medicale oferite si, mai ales, de atentia care li se acorda. Garzile doctorilor sunt pe zi ce trece din ce in ce mai obositoare si mai stresante, in conditiile in care holurile spitalului sunt calcate zilnic de zeci de persoane. Chiar daca au fost constienti de ceea ce ii asteapta in momentul in care si-au ales meseria, medicii nu se plang. Nici nu au timp, chiar daca uneori simt cutitul la os. Strang din dinti si merg mai departe. Pentru ei, pacientul e pe primul loc. Intotdeauna. „E un ritm infernal aici, mai greu este seara si noapte cand vin multe agresiuni, iar familiile victimelor fac scandal pe holurile unitatii, ne-a spus dr. Liliana Petrescu, medic primar. Nu suntem aparati de nimeni. Cred ca este singura Unitate de Primire Urgenta din tara care nu are sistem de paza si protectie pentru personal.”
Medicul de familie, o mare necunoscuta
Salvarile opresc continuu pe rampa de la Urgente. Orice caz, este o urgenta. Chiar si un atac de panica, o ascita sau o hipertensiune. Cand ajunge un accident de circulatie sau un traumatism grav, intreaga echipa medicala formeaza un tot unitar. Medicii si asistentii intervin prompt, cu miscari precise, exacte. Cea mai mica eroare, cea mai mica ezitare, poate fi fatala. Aici nu se greseste. Niciodata. Singura care decide sfarsitul e Divinitatea. In doar o singura zi se prezinta la Urgente peste 100 de persoane. Noaptea, numarul este cam acelasi. Ritmul este infernal. Poate si din cauza faptului ca mai putin de jumatate dintre cazuri reprezenta cu adevarat urgente. „Cel putin aici, in cabinetul de Chirurgie, doar 50 la suta dintre cazuri sunt efectiv urgente. Aici e marea noastra problema”, sustine si Nicusor Alistar, asistent medical.” Iar daca sunt intrebati de ce sufera, raspunsul bolnavilor este simplu: aAm venit cu Salvarea”. Dupa ce sunt consultati se constata un traumatism mai vechi sau o palpitatie de inima acare acum s-a incapatanat sa apara”, dupa cum a zis una din paciente. Daca sunt trimisi la medicul de familie, bolnavii se considera jigniti. De altfel, putini dintre pacientii care se prezinta la Urgente recunosc sincer ca au venit la recomandarea medicului de familie, aratand drept dovada trimiterea semnata de acesta.
La foc automat
La urgente nicio zi nu este la fel. Fiecare caz are specificul lui, fiecare pacient are un alt diagnostic, fiecare este tratat altfel. Sunt si nemultumiti, este normal, dar in final toti pleaca de aici tratati sau sunt trimisi catre sectiile spitalului pentru internare. Injectii, perfuzii, electrocardiograme, teste de glicemie, pansamente, din nou perfuzie, radiografie, test de tensiune. Toate la un loc. Nu e timp sa respiri, nu e timp sa gandesti. „Dupa ce consultam pacientul il trimitem la radiografie, daca este necesar apoi pe sectie”, ne-a spus in fuga si asistentul Nelu Macor. O zi la Urgente ti se pare o vesnicie. Dar nu si pentru cei care lucreaza acolo. Sunt modesti cu totii. Nu vor sa para eroi, pentru ca nu simt asta. Singura lor dorinta e sa fie respectati. Doar atat. Urgentele Spitalului Judetean. Un loc diferit. Special chiar. Un loc unde nu poate lucra oricine, unde nu rezista decat cel care e devotat meseriei sale. Si oamenilor, care sunt mai presus de propria lor viata. Un loc in care poate intri, fara sa vrei, doar atunci cand ai nevoie si sanatatea isi joaca feste. Un loc care exista chiar sub ochii nostri. Roxana Neagu
