Răzvan Bibire

În 1988, un avion PanAm care zbura de la Londra la New York exploda deasupra localității Lockerbie. 270 de pasageri au murit în acel atentat terorist organizat, s-a spus atunci, de către serviciile secrete libiene. Comunitatea internațională a acceptat această concluzie și a pus regimul de la Tripoli unor presiuni internaționale.

ONU a declarat sancțiuni împotriva Libiei și, deși liderul Muammar al-Gaddafi a negat permanent că țara sa ar fi executat atentatul, după zece ani de sancțiuni a fost nevoit să accepte solicitările. A plătit câte 10 milioane de dolari pentru fiecare pasager ucis în atentat și a extradat pe cei doi ofițeri ai serviciilor secrete acuzați că au pus bomba.

Aceștia au fost judecați și condamnați la închisoare pe viață. O carte apărută luna trecută – «Lockerbie… the truth», autor Douglas Boyd, contestă, însă, această versiune. Pe scurt, cartea susține că nu Libia, ci Iranul ar fi organizat atentatul.

Pe ce se bazează autorul? Douglas Boyd contesta credibilitatea martorului – cheie al procesului, omul de afaceri maltez Tony Gauci, care a pretins că i-a vândut lui Abdelbaset Ali Mohamed Al-Megrahi, ofițer al serviciilor secrete libiene, hainele în care era înfășurată bombă.

Autorul american reamintește că Tony Gauci, principalul martor al procuraturii, a primit un plic de 2 milioane de dolari, la cererea anchetatorilor, în schimbul mărturiei care a condus la condamnarea lui Al-Megrahi. Fostul director al DST (contrainformațiile franceze), Yves Bonnet, a susținut în acel moment că atacul ar fi putut fi comis sub inspirația și finanțarea Iranului pentru a-l discredita pe Gaddafi.

Cu trei luni înainte, un avion iranian de pasageri era doborât de o rachetă trasă de nava americană de război USS Vincennes intrată în apele teritoriale iraniene. 290 de oameni au murit atunci iar președintele George Bush a declarat că a fost o eroare dar că nu-și va cere scuze niciodată pentru asta.

Liderul iranian Khomeini a promis, atunci, o ploaie de sânge Americii.

Cât de reală este această versiune a poveștii? Face această carte parte dintr-un plan de discreditare al Iranului, având în vedere tensiunile politice din Orient? Trăiește în SUA adevăratul atentator, după cum susține autorul?

Iată niște întrebări foarte bune, la care încă nu avem răspuns.