Răzvan Bibire

La ora la care scriu acest text în România este declanșată o isterie națională deoarece se presupune că un bărbat ar fi violat și ucis două adolescente și apoi le-ar fi tranșat/dizolvat în acid/ars cadavrele. Și că fetele ar fi putut să fie salvate, dar Statul nu a reușit să intervină la timp, nu a fost localizat un apel telefonic, nu s-a primit mandatul de percheziție, nu s-a știut legea și așa mai departe.

Poate că până la apariția acestui articol se vor fi găsit cadavrele. Dar, deocamdată, când scriu, corpurile fetelor nu au fost găsite, ceea ce înseamnă că, teoretic, nu există un caz. Însă acest amănunt nu a împiedicat o națiune întreagă să se isterizeze pe vechea temă a „impotenței” organelor statului. Se trage în STS, în procurori, în polițiști, în politicieni, toată lumea e vinovată, se cer demisii, se fac anchete, se convoacă ședințe și toate acestea fără să știm sigur dacă s-a întâmplat ceva. În afară de ceea ce au spus unii și alții nu avem nici o dovadă. Deocamdată. Poate că dovezile or să apară, poate că se va găsi un cadavru, poate se va ajunge la o concluzie. Dar acum nu e nimic palpabil. Ne isterizăm pe presupuneri.

Situația, însă, convine tuturor. Serviciilor, pentru că au muniție ca să se războiască unele cu altele. Politicienilor, pentru că, după ce l-au închis pe Dragnea, nu mai au pe cine da vina. Procurorilor, pentru că au găsit alte motive să ceară desființarea Secției Speciale. Societății civile cu epoleți, pentru că are motiv să mai ceară stipendii. Presei naționale, pentru că are un subiect de senzație în sezonul estival, când e secetă. Idioților, pentru că pot țipa și înjura fără limită, că doar sunt în asentimentul poporului.

România e un balamuc camuflat în țară. Și nu dă semne că medicația și-ar face efectul. De fapt, ca să-și facă efectul ar trebui să existe un medic și niște medicamente. Dar ce te faci când chiar medicul șef al stabilimentului se crede Napoleon iar asistenta-șefă are impresia că e Caterina de Medici?