Răzvan Bibire

Mă amuză teribil ideea promovată de anumite grupări politice care își prezintă oferta electorală construită în jurul unor lideri și nu a unor idei. Și există numeroase partide politice care nu doar că sunt construite în jurul unei personae, dar mai și propovăduiesc faptul că acea persoană și doar ea are cheia pentru rezolvarea tuturor problemelor.

Românii încă nu reușesc să scape de complexul candidatului mesianic, de supraomul politic fără teamă și prihană care va răpune balaurii de unul singur și va duce țara pe noi culmi de glorie. Istoria ne-a învățat, însă, că nu există așa ceva. Liderii puternici care au schimbat lumea sunt puțini la număr și au fost creați pentru a fi percepuți ca mesianici, au fost promovați ca fiind oamenii care oferă rezolvare problemelor.

Hitler, Lenin, Stalin au fost concepuți în atelierele statului subteran pentru a fi pe placul maselor care aveau nevoie de eroi salvatori. Și și-au făcut treaba pentru care au fost creați. Sunt doar cele mai vizibile exemple. Alții au profitat de tulburările sociale pentru a se impune ca lideri și s-au promovat tot drept niște conducători providențiali veniți să salveze țara.

Antonescu e un exemplu. Au mai fost cazurile în care unii lideri au fost impuși doar ca să fie manevrați din umbră, însă s-au răzvrătit împotriva păpușarilor și au luat puterea în mâini dar, în final, au apelat la același procedeu propagandistic, cel al salvatorului nației. Cum a fost cu Ceaușescu. Avem o tradiție, cum s-ar spune; țara așteaptă mereu un Mesia politic care să o salveze. Și cam de fiecare dată, rezultatele nu sunt cele așteptate; dimpotrivă.

Pentru că nu există om care să reușească să între în tiparele pe care poporul i le construiește. De aceea, poporul ar trebui să înțeleagă că e imposibil ceea ce dorește. Și să înceteze să mai ceară politicienilor să fie ceva ce nu pot fi. În același timp, să înceteze să mai creadă politicienii care se promovează a fi lideri mesianici.