De la “Sus Patria, Jos Mafia” la “Fără penali” e o distanță de câțiva ani și câteva camioane de calmante. Lumea subțire făcea mișto de “tribunul” Vadim, tineretul îl ignora complet și numai cei numiți în bătaie de joc “nostalgici” îl adorau.
Vadim a murit, votanții săi s-au dus și ei și astăzi avem o situație ciudată în care lumea subțire, elitele intelectuale, tineretul adoră nu unul ci mai mulți Vadimi care propovăduiesc exact aceeași Evanghelie. Care promit să-i beleasca pe corupți, pe hoți, pe așa-zișii “penali”, eventual fără procese, că de ce să mai pierdem timpul, la bulău cu ei și, gata! D
e unde până unde această cotitură interesantă în mersul istoriei? Când s-au decis elitele noastre că acest stil politic este nu doar frecventabil, ci chiar singurul care poate fi acceptat? Ce s-a schimbat de la zilele în care Corneliu Vadim Tudor era considerat un nebun periculos pentru democrație, un agitat care are nevoie de calmante, un client al casei de nebuni?
Cum am ajuns să avem, astăzi, zeci de exaltați care folosesc pastișe după textele lui Vadim și care sunt aplaudați de mase? Unul dintre răspunsuri ține, cu siguranță, de dezvoltarea rețelelor sociale, locul de unde lumea își ia lumina în fiecare zi. Teoretic, acestea sunt o cale rapidă și democratică de răspândire a informației. Practic, sunt un sistem care dirijează informația în funcție de cerințele cenzorilor.
Algoritmii rețelelor permit distribuția informației către anumite persoane; experimente realizate de unele rețele au permis studierea modului în care reacționează cei care primesc un anumit tip de informație. Practic, devenind dependenți de rețelele sociale, oamenii sfârșesc prin a deveni sclavii informației distribuite de acestea.
Ca să nu mai vorbim despre cenzura practicată de rețele, despre tratamentul preferențial al unor teme. Rețelele sociale nu ne aduc doar pozele cu pisici, rețete sau filmulețe distractive, ele ne influențează comportamentul social, ne schimbă ideile, ne determină cum să votăm. Într-o lume perfectă, aceste schimbări ar fi puse pe seama societății care evoluează; dar nu suntem într-o lume normală iar modificările generate prin intermediul rețelelor sunt determinate de oameni.
La referendumul de anul trecut ați văzut ce frumos a fost: o întreagă societate a fost ținută acasă și nu s-a prezentat la vot pentru că rețeaua socială i-a spus că așa e bine, că iubirea nu se votează sau că dacă votează, le da puteri nelimitate unora. Dacă rețeaua a putut face asta, de ce nu ar fi putut să facă vadimismul frecventabil și chiar de «bon ton»?
