În 2005, am stat, pret de aproape o ora, în fata minunatului monument Dada de la intrarea în Moinesti, opera a sculptorului german de origine română Ingo Glass, si, mimând nestiinta, i-am întrebat pe trecatori ce reprezinta respectiva creatie. Am ascultat zeci de trasnai explicative.
O singura adolescenta a stiut despre ce-i vorba. Orasul Moinesti este locul în care spiritul dadaismului traieste sublim, inclusiv prin spiritul statuilor, grupurilor statuare. Zilele trecute am realizat acelasi exercitiu, ca în 2005, asezându-ma lânga alte două creatii sculpturale. Una este cea din fata bibliotecii municipale.
Ce reprezinta? am întrebat mai multe persoane. Un domn mai în vârsta, s-a uitat la mine cu figura insului gata sa sune la 112, de parca as fi fost un fel de terorist al nedumeririlor. O doamna simpatica m-a privit sincer, scanându-mi complice mirarea, si mi-a spus: „Nici eu nu stiu”. Un tânăr a pus capac întrebărilor mele: „La început, nici eu n-am stiut. Am cautat pe net si am înteles ca reprezinta un fel de puscarie stilizata, metaforica”. Pâna sa stau de vorba cu trecatorii, întelesesem ca în argoul târgului acel grup statuar este numit „Trei tepuse”. Pentru Deşteptarea, în septembrie 2012, medicul Romeo Dumitrescu declara: „…am adus trei statui care sa fie amplasate în fata bibliotecii orasului. Sunt statui foarte frumoase, intitulate «Sfânta Treime»”.
În fata Scolii „George Enescu” exista o alta statuie. Un profesor mi-a decriptat profunzimile mesajului estetic, folosindu-se si de net… Realizata din aluminiu slefuit, monumentul face parte dintr-o instalatie complexa, inspirata din crezul literar al curentului dadaist, care poate interactiona cu vizitatorii, astfel încât, în functie de înaltimea privitorului, pe un ecran pot fi afisate versuri aleatorii, copiind stilul lui Tristan Tzara, cel care compunea poezii extragând la întâmplare versuri dintr-o palarie, maniera devenita simbol al dadaismului.
Realizatorul, sculptorul Giulian Dumitriu, cel care a sculptat-o pe Lady Gaga, declara pentru presa, la începutul acestui an: „Este o lucrare realizata suta la suta de catre moinesteni, pentru moinesteni, în onoarea unui moinestean. Atât eu, cât si doctorul Romeo Dumitrescu, împreuna cu care am lucrat înca de acum cinci ani la aceasta idee, suntem nascuti în Moinesti, la fel ca si Tristan Tzara. Si iata ca am reusit acum, cu sprijin privat, dar si al Primariei Moinesti, sa realizam aceasta lucrare care sa surprinda ideile dadaiste”. Monumentul „Cavalerului Tristan Tzara”, cum este denumit, este futurist, incita la dialog estetic. Dada, sa ne amintim, înseamnă „calut de lemn”, în limbajul copiilor. Trecătorii mi l-au denumit în fel si chip: „Don Quijote”, „Calul Troian”, „Calutul pe rotile”… Vreo zece persoane mi-au spus ca n-au vazut niciodata „instalatia complexa” creând versuri. Probabil ca n-am întrebat pe cine trebuie…
Am consultat, cu privire la ultimele doua creatii, un reputat artist plastic. Despre monumentul „Cavalerului Tristan Tzara” mi-a spus ca este o lucrare interesanta, dar are si elemente compozitionale discutabile. Cât despre „Sfânta Treime”, a precizat clar ca nu are ce cauta în spatiul public. Amplasarea publica a unei creatii trebuie sa aiba avizul unei comisii de artisti plastici, dar si pe cel al Inspectoratului de Cultura. N-a fost cazul aici. Expertul artist crede ca o sesizare oficiala ar duce la retragerea acestei creatii din spatiul public.
Am plecat de lânga ultima statuie recitând cu drag, în gând, din versurile lui Tristan Tzara: „vino aproape de mine ca rugaciunea / sa nu te enerveze coboara în pamânt precum scafandri înca neinventati/ apoi obscuritatea de fier se va preface/ în sare si vin / simplitate paratraznet al plantelor/ noastre ai grija/ paratraznete care formeaza un paianjen/ astfel devin cununa unui christ enorm/ amorf tinut arc voltaic/”. Ajuns pe strada Tristan Tzara, am vrut sa întreb celebrul spirit al creatorului dadaismului cum apreciaza faptul ca moinestenii încearca sa trăiasca elevat, si prin sculptura, în spiritul dadaismului. Pentru ca-mi lipseste aptitudinea comunicarii cu marile spirite disparute, am renuntat…
