În Coreea de Sud, unii salariații refuză să-și efectueze concediul de odihnă. Solicită cel mult o zi sau două de odihnă. Cauza: dacă este angajat temporar un truditor care este mai performant decât cel plecat în concediu, angajatul temporar îi va lua locul. În România suntem inventatori oficiali de zile de nemuncă. Mai ales pentru bugetari.

După ce-au fost ,,valorificați” toți sfinții cu ștaif din calendare, oficializându-se zile libere în numele lor, de ceva vreme sunt ,,lipite” în jurul acestora alte zile fără sfinți importanți, fiind zămislite veritabile mini-concedii.

Abia ne-am despărțit de ultimul mini-concediu al bugetarilor. Cei din diaspora, sosiți acasă nu doar pentru a inhala patriotic gaze lacrimogene democratice, ci și pentru a-și rezolva diferite probleme – plata taxelor și impozitelor, vânzarea/ cumpărarea unor proprietăți, rezolvarea unor probleme care vizează moștenirile, clarificarea unor aspecte de cadastru etc. – au rămas dezamăgiți. Ca și cei din sectorul privat. Pe ușile majorității instituțiilor noastre bugetare a fost suveran lacătul. Când trebuie să-ți adaptezi ritmul concediului/ activității la cel al hachițelor mini-concediilor ad-hoc, nu poți fi decât victima stresului. Dărnicia oficială în zămislirea de mini-concedii (fără număr, ar zice manelistul…) a început să-i deranjeze chiar și pe unii bugetari.

Recentele zile libere vor trebui recuperate. Recuperarea va fi… mioritică. Unii bugetari reclamă faptul că n-au solicitat aceste libere, motiv pentru care nu înțeleg de ce trebuie să fie chemați sâmbăta la muncă sau să lucreze în plus în timpul săptămânii. Alții spun că în curând va începe școala, iar zilele de sâmbătă trebuie alocate pregătirii pentru acest eveniment. Nu lipsesc nici bugetarii care s-au săturat să suporte, din cauza acestor zile libere oferite cu anasâna, ironiile prietenilor, vecinilor și ale altora care lucrează în privat. Ironii care, din păcate, sunt îndreptățite.