Gata: noii alesi locali au depus juramantul, nu mai sunt vedetele momentului. A fost ultima minciuna a campaniei electorale. Pana acum ne-au argumentat ca nu exista imposibilul, ca vor face cate-n luna si stele de dragul nostru, evident. Vor urma patru ani in care vom afla ceea ce stiam: ca au fost manati in lupta – cei mai multi dintre ei – de orgolii si interese personale.
Apar alte vedete. De pilda, fiind nevoit sa traversez fascinanta Romanie, pe fascinantele ei sosele, am condus ca un politist (pardon), depasind uneori viteza oficiala de melc, motiv pentru care doi domni (care n-au dorit sa-mi prezinte ordinul de serviciu sau legitimatia) mi-au luat niste puncte si au umblat la portofel. Corect. Pacatele trebuie platite. Numai ca domnii, cu usoare reminiscente de militieni, m-au intrebat, aiurea-n tramvai, de ce ma grabesc. Le-am raspuns pe masura: astiti, mi se parea ca ma preseaza din spate unul dintre cei la care i-ati dat, prin Arges, de pilda, permisul pe de-a moaca, si ma temeam sa nu ma trezesc, si eu, cu el, pe cocoasa automobilului meu”. Raspuns de mitocan, evident, dar, stiti cum e: uneori trebuie sa te adaptezi la mediu. Majurul cu staif anchetat pentru carnetele aiurea eliberate si vile fraudulos inaltate este vedeta zilei. Nu va panicati: nu va pati nimic.
Cealalta vedeta de serviciu este mamitica. A-nceput bacaloriatul! Sa nu ma lasi! Trebuie sa-mi faci un mare serviciu amical… La nevoie se arata amicitia: sa vedem cat ne esti de prietin! Cam asa va cuvanta, vreme de peste trei saptamani, mamitica, spre dom” profesor, ca doar nu degeaba o fi inventat Caragiale toate momentele si schitele alea. Prevazator, Ministerul a adus insa aminte mamiticilor ca exista inca pe lume un cod penal care, la o adica, daca dom” profesor va cadea in ispita, va fi aplicat in toata splendoarea literei sale. Corect. Dar mamitica de tip nou nu se va lasa. Va insista si va voi mult mai mult decat mamitica prafuita, caragialiana. Mamitica de azi vrea nota mare, pentru ca dom” profesor de la facultatea transformata in industrie de diplome nu mai este interesat de ce are candidatul in tartacuta, ci de notele de pe patalama. Refrenul acestor zile – Sa nu ma lasi! – este incurajat si la nivel institutional. Imaginati-va, de pilda, ce s-ar intampla, in aceeasi fascinanta Romanie, daca numai treizeci la suta dintre candidati ar trece cu brio prin furcile caudine ale examenului de bacalaureat! Drama, drama, drama! Asa ar titra, cu litere de-o schioapa, hulpava presa. Drama, drama, drama! Asa s-ar urla si prin birourile politicienilor, ca sa nu mai vorbesc despre lacrima mamiticii, care va provoca, prin inundatii, pagube mai mari decat ultimele viituri mioritice. Intr-o tara ca Franta, daca doar treizeci la suta dintre candidati obtin patalamaua bacalaureatului, publicul priveste admirativ catre exigenta si firesc. La noi… La noi o vom auzi din nou pe mamitica rasufland bucuroasa: Uf!(…) am scapat! Am dat si bacaloriatul asta! Sa nu uitam nici de cealalta vedeta a clipei, de majurul nostru (cu sau fara staif de ofiter) care, peste putin timp, va exersa acelasi fericit si cunoscut oftat: aUf! Am scapat basma curata si din ancheta asta!” Parol.Scris de Ion Fercu
Mamitica si majurul, noile vedete
