In lumea satelor de altadata, o data cu intrarea in Postul Craciunului, oamenii traiau cu nerabdare fiecare zi, asteptând si pregatindu-se, din toate punctele de vedere, pentru perioada sarbatorilor de sfârsit si de inceput de nou an, starea generala fiind de bucurie. Copiii erau cu gândul la colinde, la stea sau la irozi, flacaii se pregateau pentru a intra in pielea personajelor de la obiceiurile stravechi – Capra, Ursul, Caiutii, Jianu sau din cetele de uratori. Nici fetele nu erau scutite de emotii, deoarece veneau Câslegii, sperând ca vor iesi in primavara urmatoare maritate. Femeile se apucau de dereticat casa, pentru a nu ajunge de ocara prin sat, scoteau lucrurile la spalat, varuiau, scuturau, astfel ca, atunci, când veneau rudele, vecinele cu pomana de Craciun, uratorii pe la ferestri, casa lor sa fie ca un pahar curat! (Marcel Lutic, “Timpul sacru. Sarbatorile de altadata”, pag. 226-228).
Dar barbatii, barbatii ce faceau? Ei confectionau masti, incaltari, taiau lemne, pentru afumatori, pregateau plugul pentru a merge cu uratul, dadeau cep la butoiul cu vin, special lasat pentru Craciun.
In asteptarea Craciunului, oamenii deveneau mai buni, mai generosi si mai optimisti, cu speranta ca Nasterea Domnului va aduce sanatate, bunatate, spor in toate, pace in suflete, sperante care se regasesc si in colinde, plugusoare si alte obiceiuri.
Covrigi, colacei, colaci
Intre sacrificiul porcului (Ignatul – 20 decembrie) si unele preparate culinare, cum sunt turtele nedospite, covrigeii si colacii – sunt strânse legaturi rituale. Turta, ca si azima, se prepara din aluat nedospit, cu o compozitie simpla, faina, apa calduta si sare, fara niciun ferment, care se coace pe plita incinsa, fiind un indiciu al vechimii acestui mod de prepare a pâinii. Spre deosebire de turte, colacii se fac din aluat dospit si se coc la cuptor sau test. Marimea si forma colacilor preparati la sarbatorile de iarna difera dupa destinatia si functia lor rituala. Covrigii se dadeau de pomana colindatorilor mici (copii), colaceii erau daruri obisnuite pentru cei mai multi colindatori, in timp ce colacii erau rezervati flacailor colindatori, preotului si impodobirii mesei de ajun. Majoritatea colacilor erau rotunzi “ca Soarele si Luna”, insa puteau sa aiba si alte forme, de exemplu sub forma cifrei opt. Semnificatia lor este multipla: speranta fertilizarii ogoarelor, de renovare a timpului.
Ajunul Craciunului
In Ajunul Craciunului se posteste pentru Maica Domnului, ea fiind muncita si suparata, in aceasta zi nu se manânca nimic cu sânge, insa se poate mânca din toate roadele pamântului, pentru ca ele sa rodeasca si in anul care vine (grâu, perje, palacinte cu varza, julfa, turte, sarmale cu pasat). Tot in ajun, preotul umbla pe la casele gospodarilor, insotit de copii, blagosloveste bucatele si sta câteva clipe, pentru a nu fugi norocul din case. Si vitele au parte de un tratament special, fiind hranite pe saturate, ca doar “s-a nascut Hristos in iesle”. Fetele au, si ele, multa treaba in Ajun, apelând la multe procedee pentru a afla ursitul.
Colindul
Se spune ca o casa necolindata este o casa pustie. Prin urmare, toate usile sînt deschise în Ajunul Craciunului pentru a primi colidatorii, pe acei mesageri care duc în casele românilor vestea Nasterii Mîntuitorului. Colindele sunt pline de spiritualitate, de simboluri, de mesaje, de dorinte si nazuinte ale oamenilor.
Pe vremuri, colindau numai baietii, insa acum colindatul a devenit un obicei la care participa toata lumea. El incepe, din chiar dimineata de Ajun si se prelungeste pâna noaptea târziu. Oamenii primeau colindatorii, existând credinta ca atunci când nu se vor mai auzi colinde pe pamânt vor iesi diavolii si vor pune stapânire pe lume.
Colinda pastorilor
Io am douazeci de oi (bis)/ Si i-oi duce Lui, mei doi (bis)// Iaca si io am vreo zece/
Si i-oi duce si-un berbece// Si io ca-s mai tighinas/ I-oi duce si vreo tri casi// Ca asa ni-i rânduiala/ Sa ne platim zeciuiala// Ca asa ni-i scris în lege/
Sa platim un an din zece// Doamne, Împarate sfinte,/ Primeste si-a noastra cinste// Primeste-o si de la noi/ Ca suntem pastori de oi.
Steaua
Este un alt obicei de Craciun intâlnit la români care are loc in ajunul Craciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copii intre 7 si 14 ani. Obiceiul are o semnificatie religioasa fiind legata de steaua care s-a aratat celor trei magi de la Rasarit. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, gatita cu hartie colorata si crengute de brad.
“Steaua sus rasare/ Ca o taina mare/ Steaua straluceste/ Si lumii vesteste/ Si lumii vesteste// Ca astazi Curata/ Preanevinovata/ Fecioara Maria/ Naste pe Mesia/ Naste pe Mesia// Magii cum zarira/ Steaua si pornira/ Mergând dupa raza/ Pe Hristos sa-l vaza/ Pe Hristos sa-l vaza (…)//
Care bucurie/ Si aici sa fie/ De la tinerete/ Pân-la batranete/
Pân-la batrânete.
Irozii
Veche drama populara de origine crestina, reprezentând nasterea lui Hristos, pe care tineri costumati o joaca în perioada Craciunului. Irozii sau vicleimul, cum mai este cunoscut in unele zone ale tarii, face parte din colindele de Craciun, la românii ortodocsi; colindul evoca uciderea celor 14.000 de prunci, din porunca regelui iudeu Irod, în vremea caruia S-a nascut Iisus Hristos si pe care Irod voia sa-L ucida, temându-se ca acesta îi va lua tronul. Copiii se organizeaza în Irozi, îsi împart rolurile, învata textele si scenariul, astfel ca în Ajunul Craciunului se prezinta în fata satenilor.
Personajele dramei sunt Irod, un ofiter si soldatii îmbracati în portul ostasilor romani, trei crai sau magii, un cioban, un prunc si în unele parti o paiata. In unele sate se mai pastreaza acest obicei stravechi, fiind insa dificil de interpretat, el a fost abandonat.
Jienii (Banda lui Iancu Jianu)
Banda lui Iancu Jianu reprezinta una din piesele frecvent interpretate cu ocazia sarbatorilor de iarna. Obiceiul este pastrat de foarte multa vreme, fiind interpretat de flacai, imbracati intr-o costumatie sugestiva. Jianu este o piesa dificila, cu un text foarte lung, care îl prezinta pe Iancu Jianu, simbol al luptei împotriva boierilor. El este fugar în piesa, autoritatile reusesc sa-l prinda, dar haiducii sai îl rascumpara pe-o punga de bani, spre marea bucurie a tuturor.
Personaje: Anul Nou, Anul Vechi, Haiduc 1, Haiduc 2, Iancu Jianu, Ghindul, Capitanul.
Zilele Craciunului
Prima zi (25 decembrie), fiind cea mai importanta zi dintre toate cele trei ale Craciunului, obiceiurile sunt multe, insa semnificatiile sunt apropiate. De obicei se merge la biserica si dupa aceea la cimitir, pentru tamâirea mortilor, pe drum – obicei pierdut – oamenii se salutau cu expresia “Hrisos s-a nascut”. Gospodina casei avea mare grija sa pregateasca o masa bogata, din care nu lipsesc preparatele din carne de porc, de pasare, peste sau de iepure, placintele, piftia, la care participa toata familia. Oamenii sunt atenti si la vreme: nori, ploaie sau ninsoare in prima zi inseamna ca va fi un an bun, in timp ce vremea senina sau vântul anunta un an rau, daca e cald, atunci vom avea o vreme friguroasa de Pasti. A doua zi, se obisnuieste ca tinerii casatoriti sa mearga la parinti si la nasi, iar dupa aceea la hora, petrecerile tinându-se lant in toate zilele Câslegilor de Iarna, pâna la Lasatul Secului.
Am incercat, cu sprijinul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bacau (referent-etnograf Feodosia Rotaru), a maestrului coregraf Petre Vlase, director al Ansamblului “Busuiocul”, sa va spunem povestea unei sarbatori care aduce multa bucurie si sperante in sufletele românilor.
Craciun fericit, tuturor!
