Vă mai amintiți de vremurile în care aveam stabilite rații de un sfert de litru de ulei pe lună și de o jumătate de franzelă pe zi? De vremurile în care cel mai „iubit” dintre pământeni ne sfătuia să ne împrietenim cu frigul aruncând la vreme de noapte încă o haină peste noi? De timpurile în care îți bătea milițianul periodic în ușă, ca să-ți ia amprentele literelor mașinii de scris?

Erau zilele în care Ceaușescu se plimba cu regina Elisabeta a II-a, în caleașca de aur, prin Londra. Zilele în care Nixon făcea naveta la București și Ceaușescu la Washington, pentru a ne demonstra că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. De zilele acelea în care occidentalii care contau validau, pentru a-i otrăvi pe ruși,managementul catastrofal ceaușist, vă mai amintiți?…

Dacă aruncăm ochii peste istoria noastră, alta decât cea din manuale, înțelegem că soarta noastră a fost mereu jucată, în funcție de interesele altora, la ruletele din cancelariile importante ale lumii. Ieri, la Arhivele Naționale Britanice, în cadrul expoziției Britain’s Cold War Revealed, a fost prezentat ceea ce până și Churchill denumea a fi „documentul pervers, (care) nu este destinat ochilor publicului”, cel prin care el și Stalin, într-o nouă noapte bahic-demențială, stabileau soarta Europei postbelice,aruncându-ne și pe noi într-un coșmar care încă nu ne-a părăsit.

Documentul reprezintă propunerile olografe ale lui Churchill. Firește, aveam cunoștință toți despre acest document, dar acum mizeria istorică este scoasă de sub preș… oficial și olograf.

Cred că documentul ar fi trebuit expus într-un Muzeu al Marilor Orori ale Lumii, alături de șareta regală de aur și chiar de curcubeul-simbol al democrației mioritice admirat postdecembrist de George W. Bush, de-a toarta cu Ion Iliescu.