Cu aproape 20 de ani în urmă, în parcul pe care astăzi îl numim „al Catedralei” m-a oprit o familie, el și ea. Nu erau din urbea noastră, dar aveau vreo două-trei ore la dispoziție și mi-au cerut să-i îndrum spre ceea ce merită vizitat pe la noi. M-am trezit subit în postura de ghid turistic, fie și unul de ocazie. Mi-au trecut prin minte, ca într-un film, cele câteva obiective turistice pe care le avem în oraș, dar am pomenit prima dată de Casa memorială Bacovia și de parcul în care se spune că mai venea să stea, sub o salcie, poetul.

Multă lume asociază numele poetului cu al Bacăului, deși exegeții au demonstrat că cel al orașului nu l-a inspirat pe cel dintâi. Dar pe câți nu i-am auzit vorbind de Bacău, mai ales pe o vreme mohorâtă, ca fiind orașul lui Bacovia. Și într-un fel așa este, pentru că George Andone Vasiliu, viitorul Bacovia, aici s-a născut și a trăit mai bine de jumătate din viață.

Bacovia, cred, ar trebui să fie principalul simbol al Bacăului. Pe vederile din oraș care circulau până la începutul anilor ’90 apărea frecvent doar Hotelul Decebal, cu arhitectura sa aparte. Întâmplător sau nu, chiar în fața acestui hotel a fost ridicată statuia lui Bacovia. Dar, poetul, care ne-a marcat mai ales adolescența prin poezia sa simbolistă, mai poate fi întâlnit, fie și numai prin nume, și la una dintre universități, la teatrul municipal, la o școală gimnazială și, firesc, pe strada botezată „George Bacovia”. Iar un proiect cultural ținut an după an în Bacău se numește și el „Toamna bacoviană”.

Azi, 17 septembrie, numărăm 139 de ani de la nașterea poetului. În adolescența mea, când s-au omagiat 90 de ani de la nașterea lui Bacovia, am cumpărat cu mare satisfacție și emoție un tom imens apărut la editura „Cartea Românească”, prefațat de Adrian Păunescu și ilustrat de Petre Vulcănescu. Îl răsfoiesc și acum cu mare emoție și venerație. Cartea, însă, îmi aduce aminte că tot în Bacău îl avem și pe cel mai important bacovianolog, pe domnul profesor Constantin Călin, și, iată, chiar în acest număr al ziarului nostru, avem două pagini care îl evocă pe G. Bacovia, scrise de neobositul publicist Ioan Dănilă, cel care se străduiește de ani buni să ni-l restituie și pe Vasile Alecsandri cel născut chiar aici, în viitorul oraș al lui Bacovia.

Bacău este, astfel, unul profund bacovian, deși poate s-ar putea și mai mult. Și nu mă refer doar la toamna care stă să vină, cu griul și nostalgiile ei.

Tot cu mulți ani în urmă, am venit din satul Ciobănuș până în Bacău, cu trenul, la braț cu fiul poetului, Gabriel Bacovia, personaj pitoresc care îi semăna binișor tatălui. Uneori, însă, merg frecvent la braț prin Bacău chiar cu poetul Bacovia.



PUBLICITATE