Aparentele inseala. Asa cum se intampla uneori si cu cifrele. Intre actualul FCM Bacau si cel vazut in debutul campionatului trecut, clasamentul nu face prea multe diferente. Aceeasi echipa pragmatica. Golaveraj strans: 1-1. Infrangeri la limita: ieri, 0-1 la Bistrita, azi, 0-1 in Cotroceni. In fine, daca luam in discutie si faptul ca o printesa precum Poli Timisoara si-a pierdut coroana pe aMunicipalul” bacauan le fel cum patise acum un an Rapidul, avem senzatia unui film deja vazut. Aparente. Inselatoare. Nu e acelasi film si nu putem vorbi nici macar de vreun remake. E pur si simplu un serial care creste in calitate cu fiecare episod. aA mai trecut un an peste noi” nu e un refren pocit al Compactului, ci mai degraba o replica din acest serial. O replica rostita, rand pe rand, de toti protagonistii. De la presedintele Chivorchian la antrenorul Popovici, de la veteranul Fane Apostol la imberbul Marian Tanasa. Si totusi, in ce fel a trecut acest an peste FCM Bacau?

Curajul defensivei. De cativa ani buni, apararea FCM-ului e o cazemata. Ziduri de granit si ferestre de otel. Mai nou, Cristi Popovici apeleaza si la materiale de constructie ceva mai elastice. Astfel, libero-ul Bojescu si stoperii Geaman si David nu se mai rezuma doar la a destrama atacurile adverse. Axul central al apararii bacauane si-a creat un bun obicei din a-si repune propria echipa in atac. Nu prin mingi aruncate la intamplare, ci prin pase exacte, de multe ori la firul ierbii. Manifestand siguranta si responsabilitate, fundasii centrali urca spre linia mediana, degrevandu-i pe mijlocasi de sarcina unei replieri (obositoare si putin economicoase) in vederea primirii balonului. In prima parte a campionatului trecut, Dorin Goian era singurul care scotea capul din cazemata. Acum o fac cu regularitate toti fundasii centrali ai Bacaului.
Diversitatea constructiei. Jocul bacauanilor are mai multa consistenta in planul constructiei. O explicatie o ofera agresivitatea prin care bacauanii au rupt-o in doua pe Poli Timisoara si prin care l-au sedus pe Aurel Sunda. aNici o minge nu este dinainte pierduta pentru jucatorii Bacaului”, declara cu admiratie dupa meciul de la Galati tehnicianul Otelului. Agresivitatea este insa dublata de idei clare si de marirea ritmului in aproperea careului advers. Elocvent este si faptul ca nu se mai paseaza doar de dragul de a pasa, preferandu-se o posesie in progresie. E adevarat, mai e inca mult de munca, mai ales in ceea ce priveste automatismele, insa e clar ca FCM Bacau se afla pe un drum bun.
Maturizarea lui Marius Croitoru. Un copil rasfatat, care e mai degraba dispus sa toarne dulceata in galosii musafirului decat sa recite cu intonatie poezia: aceasta a fost imaginea care l-a insotit pe Marius Croitoru in toti acesti ani. Intre timp, copilul a inceput sa se maturizeze, dulceata a ajuns sa fie servita cu lingurinta si nu cu borcanul, iar poezia a facut loc prozei. Croitoru a inteles ca echipa are nevoie de el in egala masura in care si el are nevoie de echipa. Inscrie, nu mai dribleaza aiurea, paseaza cand si cum trebuie (delicios assist-ul sau pentru Gheorghiu in min. 11 al jocului de la Galati) si se pune in serviciul colectivului si in faza defensiva. Daca Bacaul cauta un lider dupa plecarea lui Raducan, atunci l-a gasit. Totul e ca Marius Croitoru sa gestioneze cum trebuie noul sau statut, adica sa ramana modest si muncitor.
Un plus de viclenie. Suna aiurea, dar e al naibii de adevarat. Viclenia isi are rolul sau in fotbal. Mai mult, face diferenta in momentele cheie. Golul lui Croitoru in jocul cu Poli Timisoara nu a avut la baza doar acuratetea executiei tehnice si forta sutului. Mijlocasul bacauan a ales perfect momentul l-a vazut pe Marius Popa pozitionat defectuos si a realizat ca nimeni, cu atat mai putin portarul timisorean, nu se va astepta la solutia unui sut de la o asemenea distanta. Si meciul de la Galati a oferit o mostra de viclenie. E vorba despre golul inscris de Croitoru in minutul 78 si anulat de acentralul” Bratu. In acest caz, marele merit ii revine lui Marian Tanasa. Atacantul bacauan s-a grabit sa ia mingea din bratele portarului Stanciu pentru a executa cat mai rapid lovitura libera indirecta. A mizat pe efectul surprizei, esential intr-o asemenea faza. E greu de crezut ca in urma cu numai un an aTase” ar fi avut o asemenea sclipire. Iata deci cat de important este un an care trece peste o echipa tanara cum este cea a Bacaului.Scris de Dan SION