Viața politică și socială a României este caracterizată de un paradox: la noi hoțul cel mai mare se dă de ceasul morții jurându-se că nu a furat nimic și-i arată cu deștu’ pe ăia de trebuie să-l prindă că ei sunt hoții. Asta nu ar fi nimic, dacă această strategie nu ar avea succes la public. Așa s-a ajuns ca la noi în țară cei mai mari mincinoși să pozeze în tipi onești și să fie adulati de public pentru asta în vreme ce ăia de spun cât de cât adevărul să fie fugăriți pe motiv că mint de îngheață apele.
Hoții cei mai hoți sunt acum acuzatori și plâng cu lacrimi de crocodil că nu ei, ci ăialalți sunt cei care au furat cel mai mult. Iar poporul se duce după fentă. Păi cum să nu se ducă dacă întâiul om din stat practică această strategie. Ne putem aminti dosarul cu actele falsificate pe baza cărora a luat o casă fără să fi avut dreptul, faptul că a produs un prejudiciu de vrei 300.000 de euro încasând o chirie la care nu avea dreptul și că nu vrea să dea banii aceștia statului, că soția sa a ajuns “noaptea ca hoții” în fața procurorilor ca să nu fie nevoită să dea ochii cu presa…
Dar, de la înălțimea acestor fapte, domnia sa ne vorbește de corupție, de hoți, de onestitate.
Vreți să vorbim de așa-zisele “pensii nesimțite”? Va mai amintiți cât scandal s-a făcut pentru câteva sute de pensii ale politicienilor și care ajungeau la 2-3 mii de lei? Sunt 500 de parlamentari care primesc pensii speciale cu valoarea medie de 2.800 de lei dar peste 3.200 de judecători și procurori care primesc pensii speciale cu o valoare medie de 9.400 de lei! Nu mai vorbim de personalul auxiliar din Justiție: 1600 de pensii cu valoarea medie de 3.500 de lei.
Datele sunt de la nivelul anului 2016, an în care parlamentarii au costat bugetul 1,4 milioane de lei, dar judecătorii, procurorii și personalul auxiliar din Justiție au încasat de la buget pensii speciale în valoare de 36 de milioane de lei. De peste 25 de ori mai mult. Dar despre ce s-a discutat în spațiul public? Doar despre pensiile politicienilor.
Alt exemplu: anticomuniștii cei mai anticomuniști se dovedesc a fi, de fapt, cei mai mari apărători ai foștilor torționari. Câtă vreme la “comuniști” erau încadrați inamicii, era ok să fie beliti, când, însă, s-au aflat lucruri nasoale despre amici, se schimbă foaia și se pune batista pe țambal.
Dacă-s de-ai noștri, nu se pune! Va mai amintiți de așa-zisul protest al magistraților la Bruxelles? Cine era unul dintre cei mai vocali? Fix procurorul ăla de la Bihor care căuta modalități să-i “potolească” pe judecătorii care nu răspundeau la comenzi! Ia ghiciți, cine sunt cei mai mari acuzatori ai “asistatilor social”? Fix oamenii care primesc pomană de la stat mai mult decât amărâții aia de la țară.
Dacă un beneficiar de ajutor social ia maxim 140 de lei pe luna, ia să socotim câtă subvenție încasează un student care se plimbă gratis cu trenul? Biletul ăla nu cade din cer, e plătit de cineva: de noi. Ia să vedem, marii ecologiști, proprietari de mașini electrice de zeci de mii de euro și care alimentează gratis, nu primesc mai multă pomană decât asistatii social?
Putem continua, dar ați prins esențialul: cei mai gălăgioși oameni sunt fix aia care-s cu muscă pe căciulă.
