Cei mai mulți, vara, se gândesc la grătare, berici, cocktail-uri, terase etc, însă eu am așteptat-o ca pe nu știu ce, în ideea în care știam că voi savura cu nesaț salate de tot felul. Nu zic că n-aș duce la gură doi-trei mici semipârpoliți pe cărbunii ușor domoliți. Nici berea abia scoasă din frigider nu mi-ar displăcea.

Doar că îmi plac verdețurile, „iarba”, cum îi zic mereu soției. Am așteptat s-ajungă roșiile românești pe tarabe. Și castraveții cornichon, și ceapa verde, și tot ce mai crește prin grădinile țăranilor. Din păcate, cred că nu prea mai avem dintr-astea pe pământurile noastre. Păi, normal, dacă tot le luăm de-a gata de la turci, și de la greci, de la polonezi, olandezi, spanioli sau de pe la alții mai deștepți ca noi (de fapt, ca guvernanții noștri, căci din pricina lor piețele sunt pline de „verdețuri” din Orient, din Țările de Jos sau Iberia)!

S-au agitat ai noștri din nou cu programul Tomata și au cam dat cu oiștea în gard. Producție este, dar nu poate fi vândută, cu acte, ca să poată încasa fermierul cei 3.000 de euroi. I-am auzit pe unii că de vină ar fi țăranii, că nu și-au făcut un plan de afaceri când au accesat Programul. Pe bune? Cum adică, ai pretenția ca bietul țăran să aibă și studii de marketing? Lasă-l frate să fie țăran, că de-aia îi zice așa.

De chestii d-alea simandicoase să se țină cine a făcut Programul. Să se fi avut în vedere că producțiile trebuie să ajungă undeva, nu să-l arunce pe bietul fermier în jungla…pieței. Acolo, înoată rechinii care au știut dintotdeauna să speculeze (la propriu) piața. Te-aștepți ca la piața de gross să găsești oferte generoase și la un preț „domestic”, apropiat măcar venitului românului (subțiat de Roborul lui Isărescu).

Chiar și la piața țărănească se duce omul crezând că va pleca acasă cu sacoșa doldora de bunătăți, cumpărate după o negociere…ca la piață. Nimic din astea, însă, nu se mai întâmplă pe la noi. Din păcate. Așa că nici România nu-ți mai vine să ți-o lauzi cum c-ar fi frumoasă și demnă de vizitat, de vreme ce taximetriștii de la aeroport te rup la buzunare, dacă te văd ceva mai palid, piețarii te fac și ei la „finanțe” dacă ești naiv și privești spre soare, fără ochelari cu UV-ul mare.