În decembrie 2001, președintele Ion Iliescu primea și decora mai mulți sportivi și antrenori și nu a fost înjurat pentru acest lucru.
În iulie 2008, președintele Traian Băsescu a participat, în cantonamentul de la Izvorani, la prezentarea echipei olimpice a României care urma să participe la Jocurile Olimpice de la Beijing. Nu a fost criticat pentru asta.
Când, în 2014, Rafael Nadal era primit și medaliat de primarul Madridului, nu am auzit nici o huiduială din România la adresa edilului spaniol.
Nici anul acesta, în aprilie, când primarul Clujului, Emil Boc, a felicitat-o pe Simona Halep și apoi s-a lăudat că nu va mai spăla cămașa cu care era îmbrăcat atunci când a îmbrățișat-o, nu am auzit huiduieli.
În schimb, zeci de mii de români au impresia că aceia care au huiduit-o pe Firea în momentul în care a premiat-o simbolic pe Simona Halep sunt niște eroi care au denunțat nu se știe exact ce, dar bine au făcut.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece, acțiunea a fost pregătită din timp, n-a fost o improvizație și totul a început cu manipularea lui Nicușor Dan, care, la 12 ore după ce Simona Halep anunțase deja că va veni la Arena Națională să-și prezinte trofeul, scria că Primăria Bucureștiului nu e în stare să facă o primire decentă campioanei și că abia după ce s-au vanzolit unii pe rețelele sociale s-a decis deschiderea stadionului.
E ok că Firea a felicitat-o pe Simona Halep? Dacă vom consideră că primarul Madridului nu a greșit atunci când l-a felicitat pe Nadal, atunci răspunsul este pozitiv. Ar fi trebuit ca Gabriela Firea să nu organizeze nimic pentru Halep?
La cum îi știm pe băieții ăștia care-s în spatele tuturor protestelor “spontane”, primărița ar fi fost înjurată că nu a făcut nimic. Pentru că așa a ajuns țară asta: dacă faci, te înjură că faci iar dacă nu faci, ți-o iei pentru că nu o faci.
Din păcate, Simona Halep a devenit o victima colaterală în războiul grupurilor de interese care caută să-și împartă ciolanul.
