Sâmbăta trecută, „CSMeii” au disputat ultimul lor meci acasă dinaintea desființării echipei din motive financiare. O ultimă prestație electrizantă, o ultimă victorie: 38-34 cu CSU din Suceava. Un ultim prilej pentru ca Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu” să se umple, iar publicul să facă, din nou, o atmosferă fantastică, după care vom jindui multă vreme. Și un bun moment de reflecție: cu ce rămânem acum, când am… rămas (și) fără handbal?
Ironie
Până și tabela electronică a pornit greu în seara zilei de 3 mai 2025. Sigur, de vină a fost „bătrânețea” sa. Dar nouă ne place să credem că la mijloc a fost și emoția generală care a făcut ca ledurile să se aprindă cu întârziere. Într-un final, ele s-au aprins, iar prim-divizionara de handbal masculin CSM Bacău s-a stins. Definitiv. Nu înainte însă ca echipa „CSMeilor” să ia foc încă o dată, o ultimă dată, oferind publicului băcăuan o nouă prestație de forță, încununată cu o victorie: 38-34 cu CSU din Suceava. A 11-a victorie stagională. Și ultima din istorie pe teren propriu. Și acum? Cu ce rămânem acum, când am… rămas (și) fără handbal? Înainte de toate, rămânem cu un gol, cu un mare gol. Pe fundul său se regăsesc dezamăgirea și frustrarea, amărăciunea și sila, tristețea și deznădejdea. Dar rămânem, din fericire, și cu toate lucrurile bune pe care această echipă de handbal masculin a CSM Bacău a reușit să ni le ofere în anii din urmă. Pe acestea nu ni le va lua nimeni: nici primarul și nici consilierii locali ai Bacăului, cei care au decis și votat un buget menit să stingă lumina handbalului băcăuani. Așadar, rămânem cu șapte ani de Liga Zimbrilor. Și cu victorii splendide. Victorii care, anul trecut, ne-au adus locul 6, cea mai bună clasare de la promovarea echipei în primul eșalon. Victorii care, în stagiunea 2019-2020- sezonul pandemiei de Coronavirus – ne-a propulsat în careul de ași al Cupei României. Apropo, ce ironie: administrația Viziteu a reușit ceea ce nu izbutise nici măcar pandemia: desființarea echipei de handbal masculin a CSM Bacău!
Atașament
Rămânem cu amintirea unei echipe care, atunci când era clar că își va înceta existența, a refuzat să se predea înaine de vreme, jucând până la capăt. Fiind gata să se auto-taxeze financiar pentru a onora deplasările rămase din Ligă, unele efectuate chiar în ziua meciului. Și jucând de parcă de aceste ultime partide- lipsite total de miză în cheia campionatului- ar fi depins o calificare în finala Ligii Campionilor. Rămânem, prin urmare, cu această dovadă de respect pe care CSM Bacău, cu Grigoraș, Sîrghie, Mojszilov, Virbauskas, Mănescu, Gabi Bujor, Mihai Bujor, Dobrincu, Dospinescu, Esteki, Oancea, Makaria, Serhel, Costea, Mousavi, Ushal, Brăescu și Doboșeru în teren și cu antrenorii Leonard Bibirig și Ionuț Rotaru și fizioterapeutul Cornel Bontaș pe bancă au oferit-o față de handbal, club, suporteri și oraș. „Vă mulțumim” a fost mesajul scris cu care echipa s-a prezentat la ultimele sale apariții. În replică, tribuna nu a rămas nicio clipă datoare, arătând cât de mult știe să prețuiască atașamentul de care au dat dovadă favoriții lor și cântând clasicul: „Ole, ole, mulțumim Bacăule!”. O atmosferă fantastică, după care vom jindui multă vreme, dar cu care vom rămâne în suflet și amintire pentru totdeauna.
Sentimente
Așa cum vom rămâne cu cuvintele „CSMeilor”. „Exceptând perioada de la Târgu-Jiu, nicăieri în carieră nu m-am simțit mai bine ca în Bacău și la CSM Bacău. Suntem foarte uniți, am format aici o adevărată familie, iar despre public, ce să mai vorbesc? Iată de ce desiințarea echipei este o mare tristețe pentru noi toți. Nu e vorba de bani, ci de sentimente. De pasiune”, a dezvăluit Bogdan Mănescu, interul dreapta care a plâns în hohote la jocul cu Steaua. „Am trăit această situație ca jucător, în 2015, atunci când s-a decis desființarea Științei MD și, din păcate, am ajuns să o trăiesc și în calitate de antrenor acum, când întreaga secție de handbal a CSM Bacău e nevoită să pună punct. Și atunci, și acum, autoritățile au decis să-și retragă sprijinul financiar, ceea ce e frustrant deoarece handbalul este foarte iubit în Bacău”, și-a spus oful antrenorul secund Ionuț Rotaru, care a adăugat: „E păcat, mare păcat că s-a ajuns aici. Păcat pentru public care, din punctul meu de vedere, este cel mai pasionat din întreaga Ligă a Zimbrilor. Și nu o spun doar eu. Am primit sute de mesaje de peste tot din țară după ultimele jocuri de acasă, în care eram felicitați pentru felul în care suporterii și-au manifestat solidaritatea. Și e foarte păcat și pentru ceea ce se va întâmpla cu componenții echipelor de copii și juniori ale CSM Bacău. Ca să nu mai spun că echipa de seniori era un etalon pentru acești copii”.
Speranță
Fără CSM Bacău, poate că Liga Zimbrilor nu ar fi avut un jucătoer exponențial, pretendent la titlul de golgheter, precum lituanianul Zanas Gabrielius Virbauskas. Deși venit dintr-un campionat puternic, precum cel spaniol, „Virba” s-a prezentat la CSM, în vara lui 2022, în vârful picioarelor. Calitățile sale, desigur, dar, în egală măsură, atmosfera excelentă din vestiarul echipei băcăuane și tot ceea ce a însemnat CSM Bacău, inclusiv sprijinul publicului, i-au permis să strălucească așa cum a făcut-o în ediția ce stă să se încheie. „Un loc, o echipă și un public de un nivel cu totul special, care m-au făcut să mă simt în largul meu”, a mărturisit, nu o dată, lituanianul, colegilor săi de echipă. Iar confesiunea nu e una de conveniență. Publicul și echipa au fost mereu lângă Virbauskas. O spun uralele fanilor, dar și fotografiile de după meci. Așa cum o arată și un gest, poate trecut neobservat, la partida cu Făgărașul, din penultimul joc de acasă. Gestul lui Gabi Bujor care, desemnat să execute o lovitură de la șapte metri, a preferat să-i dea mingea lui „Virba”, tocmai pentru ca acesta să-și continue cursa către titlul de golgheter al campionatului. „Am fost de două ori golgheterul României și știu cât de important este să te ajute antrenorul și echipa”, a explicat Gabi Bujor, care a continuat: „Noi la Bacău am creat un grup extraordinar, iar asta sporește și mai mult tristețea legată de desființarea echipei. Sincer, noi am sperat că mai putem schimba ceva din decizia autorităților. Mă gândeam că la cum au stat lucrurile în teren și în tribună la jocul Steaua, Primăria va face un pas înapoi”. Știm bine că nu l-a făcut. Iar nouă, în definitiv, ne mai rămâne un lucru: să sperăm că, într-o bună zi, cineva va reaprinde lumina în handbalul băcăuan. Și va reporni tabela.
