În a treia duminică din Timpul Pascal, Evanghelia (In 21,1-19) ne prezintă darul pe care Isus îl oferă apostolilor săi: o a doua șansă.
Fragmentul evanghelic începe într-un ton mai pesimist. Petru se întoarce dezamăgit la activitatea pe care o cunoștea: pescuitul. Cu trei ani înainte, probabil pe același țărm, întâlnise un necunoscut care vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu. Acum se întoarce la pescuit, ca și cum ar vrea să spună că acea aventură, acea poveste s-a încheiat. Ceilalți apostoli, dorind poate să-l mai încurajeze, vin să-l însoțească. Dar în acea noapte nu au avut nicio șansă.
Faptul că merg să pescuiască lasă să se înțeleagă că în viața lor nu se instalase încă credința în Înviere. Ei se întorc la ocupația pe care o cunoșteau, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat cu adevărat în viața lor.
Și totuși, ei aveau nevoie să renască: să fie martori ai vieții, ai morții și Învierii lui Isus. Și la sfârșitul acelei nopți îl întâlnesc pe Domnul, care vine să le ofere acest dar. Iar în ei renaște speranța.
Poate că Duminica Paștelui a fost pentru noi un moment de înnoire a vieții în Cristos: credința noastră a fost întărită de sfintele sacramente. Dar ajungând deja în a treia duminică a Paștelui, putem simți că începem să rămânem fără energie.
În momentul în care simțim că trecem prin nopți întunecate, barca noastră rămâne goală și ne slăbesc puterile, atunci Isus vine să ne întărească.
La finalul unei nopți în care au trudit în zadar, Isus îi așteaptă pe ai săi la țărm. La finalul oricărei nopți pe care o experimentăm în viața noastră (durere, dezamăgire, trădare, boală, moartea unei persoane dragi), Isus se află acolo și ne așteaptă.
În apariția lui Cristos pe malul mării întâlnim trei semne: hrana (masa), misiunea și chemarea de a fi martori. Prin această întâlnire, Isus le-a oferit apostolilor o a doua șansă și i-a ajutat să renască.
La fiecare Liturghie, în Euharistie, Cristos ni se oferă ca hrană și ne oferă ocazia să reînnoim dorința de a-l urma, ne dă șansa de a ne asuma angajamentul de a îngriji membrii turmei sale, membrii Bisericii, și primim harul de a putea da oricând mărturie, prin exemplu, nu doar prin cuvinte, despre credința noastră în învierea sa.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
