29 martie 2024
ReportajDoua bacauance au impresionat aliatii din Bosnia si Afganistan / Mai dure...

Doua bacauance au impresionat aliatii din Bosnia si Afganistan / Mai dure ca barbatii

Anul trecut, de 8 martie, sergentul Mihaela Ciuperca a plans. Chiar daca este o dura, tanara nu si-a putut stapani lacrimile, cand a primit mesajul fiicei sale tocmai in Bosnia. De ziua femeii, plt.adj. Cristina Tibichi se va ocupa de prepararea mucenicilor. Militarul de profesie nu a scapat nici acum de cosmarul celor noua luni petrecute in Afganistan.

Cum sunt femeile?! Frumoase, sensibile, tandre, rebele, orgolioase, independente, ambitioase si curajoase. Sunt reprezentante ale sexului frumos care vor sa fie protejate si ocrotite. Dar sunt si femei care stiu ce inseamna riscul, care au invatat ca fiecare clipa poate fi si ultima. Ele si-au infrant dorul de cei dragi, de familie, de tara, au stat sub ploaia de obuze, au avut in mana destinele a zeci de barbati. Cum sunt femeile?! Asa cum trebuie sa fie! Pline de afectiune, dragastoase, delicate si puternice.

Primul sergent femeie din unitatea de aviatie



Ai crede ca se frange la o adiere mai puternica de vant. Dar sergentul Mihaela Ciuperca este ca o nuia de otel. Flexibila si rezistenta! A implinit 32 de ani, insa dupa talia de viespe si mutrita de pustoaica nu-i dai mai mult de 20 primaveri. Ii vine ca turnata uniforma de militar, dar si mai bine i se potriveste aceasta meserie barbateasca. Mihaela este controlor de trafic aerian si de ea depind vietile multor piloti. Tanara si-a dorit intotdeauna sa fie sub ordin. A vrut sa demonstreze ca si femeile pot ajunge acolo unde, pana nu demult, era teritoriul exclusiv al sexului tare. &#8222Tatal meu a fost militar si mi-am dorit sa fiu aidoma lui, povesteste sergentul Ciuperca. Eu am terminat liceul pedagogic si trebuia sa ajung invatatoare. Am preferat insa armata”. Desi pare fragila, Mihaela Ciuperca are o tarie de caracter si o vointa invidiate chiar si de barbati. A vrut sa demonstreze ca poate face orice, ba chiar ceva mai mult decat unii colegi de unitate. A muncit pe branci, a perseverat si a reusit. &#8222Am fost primul sergent din unitate, desi foarte multi nu mi-au dat nici o sansa”, spune mandra Mihaela.

Anul trecut, de 8 martie, Mihaela a plans

Anul trecut, in data de 2 martie, sg. Mihaela Ciuperca a plecat in Bosnia. Era o provocare teribila pentru tanara bacauanca. Trebuia sa treaca si peste aceasta incercare, daca voia sa stie care-i sunt limitele competentei, ale curajului si rezistentei psihice. &#8222Mi-a fost destul de usor sa accept misiunea, pentru ca m-am bucurat de toata sustinerea sotului si a fiicei mele Diana. S-au dovedit patru luni teribile. Dar, o astfel de experienta trebuie sa existe in cariera oricarui militar adevarat”, crede sg. Ciuperca. In localitatea bosniaca Banja Luka, Mihaela trebuie sa faca ceea ce cunostea mai bine: sa controleze traficul aerian. &#8222Aveam pe umeri o raspundere extrema. Nu exista loc de vreo greseala. De mine depindeau vietilor multor oameni. Pana atunci nici o alta femeie nu mai facuse ceea ce faceam eu. Cred ca tatal meu este mandru de mine, acolo in ceruri unde se afla acum”. Anul trecut, de 8 martie, Mihaela a plans. A primit un mesaj de la fiica sa aflata la mii de kilometri distanta si nu si-a putut stapani lacrimile. Dar, a avut grija sa nu o vada nimeni cu ochii umezi, raniti de dorul celor dragi. &#8222Recunosc, sunt foarte emotiva, spune sergentul, un pic rusinat. Incerc din tot sufletul sa depasesc aceasta slabiciune, dar totusi sunt femeie”. Mihaela Ciuperca este o adevarata reprezentata a sexului frumos. Isi strange copilul la piept, sopteste cuvinte de dragoste la urechea sotului, petrece destul timp in bucatarie. Face chiar niste sarmalute delicioase, care nu-i reusesc nici macar mamei sale. Haina militara nu a reusit sa ucida feminitatea Mihaelei.

In Bosnia, Cristina a invatat sa pretuiasca viata

Plutonierul adjutant Cristina Tibichi crede ca toata viata s-a pregatit pentru plecarea in Afganistan. S-a urcat in avion in luna aprilie 2004. Stia ca pana la inceputul anului 2005 nu-si mai vedea baiatul, rudele, orasul. Poate chiar niciodata. &#8222Nu stiam ce voi face acolo, ce ma asteapta, povesteste Cristina. Dar, trebuia sa plec, din doua motive. Era o provocare teribila pentru mine si, recunosc, m-au tentat foarte mult si banii. La 37 de ani nu aveam un camin al meu. Prin urmare si partea financiara a cantarit destul de mult in luarea deciziei”. Primele luni au fost extrem de grele, mai ales pentru mama Cristina. Isi luase cu ea un album cu poze ale celor dragi, insa a trecut ceva timp pana sa se atinga de el. Stia ca isi face mare rau daca va vedea chipurile iubite. &#8222Mi se rupea inima si ma apuca un dor nebun, cand vedeam avioanele romanesti ce decolau. Ma gandeam ca poate nu se vor mai intoarce in locul acela, ca eu… n-o sa mai ajung niciodata sa zbor cu ele spre casa”. Inca de la inceput, Cristina Tibichi a invatat sa &#8222citeasca” sunetele. Stia cum suna o bomba proaspat dezamorsata, cum explodeaza un obuz, cum &#8222canta” o mitraliera. &#8222Cel mai important este ca am invatat sa pretuiesc viata, sa ma bucur de orice este viu si frumos. Chiar daca acum eram intreaga si sanatoasa, peste o secunda puteam sa fiu o bucata de carne sfartecata. Eu nu gandeam niciodata in plan indepartat. Nu stiam daca mai ajung sa traiesc in urmatoarea zi”. Desi se temea in orice secunda pentru viata ei, Cristina Tibichi a incercat sa-si faca trecerea prin lumea efemera cat mai placuta. Si s-a gandit si la cei din jur, colegi in aceesi suferinta. &#8222Am facut Craciunul in Bosnia si eu am ornat bradul. Am avut chiar un brad al meu, pe care mi l-a dat comandantul. Apoi, de ziua Romaniei, am pregatit un ospat specific romanesc. Am facut o oala cu ciorba de perisoare, mici si friptura. Toti strainii s-au lins pe degete. Mi-au spus ca, fara indoiala, am vreun restaurant in Bacau, de gatesc atat de bine”. Anul acesta, de ziua femeii Cristina se bucura de un binemeritat liber. Ea spune ca se va ocupa in mod special de prepararea mucenicilor si va mai face un lucru pe care si-l doreste de mult timp. Isi va cumpara un catel.Scris de Lili ADOCHITEI

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri