Pe 12 februarie 1974, cotidianul Steagul Roșu publica un articol ce aducea în prim-plan relația dintre școală și beneficiarii forței de muncă pregătite în sistemul de învățământ comercial din Bacău. Articolul, intitulat Dialog între școală și beneficiar, punea în discuție o serie de probleme legate de instruirea practică a elevilor și de integrarea acestora în domeniul comerțului.
Pregătire multilaterală sau specializare îngustă?
Dezbaterea organizată de consiliul profesoral al Grupului Școlar Comercial din Bacău a scos la iveală dificultăți în instruirea practică a elevilor, mai ales în ceea ce privește acomodarea acestora cu cerințele reale ale unităților comerciale. O problemă majoră identificată a fost tendința de a forma specialiști cu o pregătire limitată la un singur segment al meseriei, ceea ce ducea la dificultăți de adaptare în câmpul muncii. Astfel, s-a subliniat necesitatea unei instruiri mai complexe, care să acopere întreaga filieră a producției și serviciilor comerciale.
Instruirea practică – teorie versus realitate
Profesorul Vasile Pătruț a evidențiat sprijinul pe care unitățile comerciale îl oferă școlii, dar și necesitatea unei abordări mai aplicate a procesului educațional. O soluție propusă a fost crearea unui cerc de ergonomie și marketing, unde elevii să poată analiza situații concrete din domeniul în care vor activa. Totodată, s-a subliniat faptul că practica elevilor de liceu a fost, în unele cazuri, organizată mai mult în birouri decât în unități comerciale propriu-zise, ceea ce a dus la o integrare dificilă după absolvire.
Propuneri pentru îmbunătățirea procesului de pregătire
Pentru a preveni aceste dificultăți, s-a propus ca elevii să fie repartizați pentru instruire practică în restaurante-școală, magazine-școală și cofetării-școală, astfel încât să poată dobândi o experiență cât mai apropiată de realitatea muncii lor viitoare. Directorul O.J.T. Bacău, Petre Moldoveanu, a venit cu o altă soluție: recrutarea elevilor doar după efectuarea unui an de practică în unități comerciale, perioadă în care aceștia și-ar putea descoperi aptitudinile sau, dimpotrivă, lipsa acestora pentru acest domeniu.
Formarea profesională și fidelitatea față de meserie
Un aspect important abordat în cadrul discuției a fost și dezinteresul manifestat de unii absolvenți față de meseria lor. Unii dintre ei ajungeau în domeniul comercial fără o vocație clară, fie din întâmplare, fie din cauza unei orientări profesionale greșite. În acest sens, s-a sugerat testarea elevilor din clasele a VIII-a pentru a identifica din timp acele calități necesare unui lucrător în comerț.
Un alt factor menționat a fost lipsa unei îndrumări adecvate în timpul stagiilor de practică. S-a atras atenția că, uneori, elevii nu erau învățați meseria, ci erau nevoiți „să o fure” din practică, ceea ce genera lacune în formarea lor profesională. Acest aspect a fost criticat de reprezentanții unităților comerciale, care au subliniat responsabilitatea celor ce îndrumă tinerii în timpul practicii.
Dezbaterea organizată la Grupul Școlar Comercial din Bacău reflecta preocupările epocii privind formarea forței de muncă și legătura dintre educație și cerințele pieței muncii. Chiar dacă soluțiile propuse vizau îmbunătățirea situației, problema adaptării absolvenților la locurile de muncă a rămas una recurentă și în deceniile următoare. Dialogul dintre școală și beneficiar, inițiat atunci, rămâne și astăzi un model de abordare necesar pentru dezvoltarea unui sistem educațional eficient și conectat la realitățile economice.
