„Ziua de mâine/ seamănă mult a noapte -/ infern de vise.// Mare Arhitect, ʼnalță nouă cetate/ fărʼ de morminte!// Din miază-noapte/ o rază de raze,/ dor de miază-zi./- Unde ești, Doamne?/ – nicăieri, fiul meu, / și…pretutindeni”…Calistrat Costin, recentul volum de poeme: „De unde altă lume!?” (Bacău, Editura Ateneul Scriitorilor, 2019)…
Poeme cu mai multe vedete… Dragostea: „Sfântă Dragoste,/ al dracului mai doare/ rugăciunea ta!//Îngheață cerul,/ pământul moare și el,/ Dumnezeu plânge…//[…] Ți-aduci aminte,/ otrăvurile lumii/ ne-au fost hrană,/totul pe săturate,/ doi veninoși fericiți!” Deșertăciunea deșertăciunilor: „Caut cimitir,/patria nu-i nicăieri,/ a fost și nu mai e!// Să-ți iei lumea-n cap -/ ar fi o soluție -/vai de capul tău!/ Halal evoluție,/ gata, prea mult tămbălău!// Sătul de vreme,/ și mai sătul de vremuri,/ univers bolnav…/ Vreau să mă-nalț la ceruri – / același décor gângav…// Afară-i infern,/ frig de-ngheață pietrele–/ faci glume, Doamne,/sau pui la cale-un final/ demn de nemurirea Ta!?/ Trăiesc și gândesc, /nu mi-e frică de moarte,/ mi-a fost de viață –/ nu mai am la ce spera, /sublimă disperarea…// Mi-e somn, părinte,/un somn turbat, de moarte,/ aș vrea să visez/ o altă lume de apoi/ c-un creator mai uman!” Sic transit…: „Au trecut anii,/viața-și scoate ghearele,/ Preludiul morții/ a fost odată demult;/ va mai fi cândva devreme?” Incendii de vise: „Astă-noapte am avut un somn/ fantastic,/ (mai bine zis/ îngrozitor)/un incendiu nemilos mi-a ars/ aproape/ Toate visele,/ dacă… dacă mi-au rămas vreo/ trei:/ într-unul se făcea/ că m-amnăscut fără voia mea/ și-am trăit/ fără niciun rost,/Într-al doilea vis/ mă bătea gândul la viața de-apoi ca/ și cum viața cu mizeriile/ei,/ nu mi-a fost îndeajunsă/(dar…poate aia de dupăasta,/viața, să fie ceva mai de soi!)./În fine, al treilea vis/ scăpat de sub jarul incendiului/ m-a așezat la un pahar de vorbe cu/ MARELE ARHITECT – /creator al văzutelor, întrevăzutelor/ și nevăzutelor,/ vorbele erau ale mele,/ ale lui erau tăcerile,/ne-nțelegeam de minune,/ drept pentru care m-am grăbit să/ adorm/ la loc nădăjduind/la un alt incendiu/ mai bine organizat,/ mai definitiv/ și…Mai frumos./ Înveți să trăiești/ ca să poți muri frumos -/amară școală…”
Un volum cu accente tragice, aproape pre… testamentare. Singurătatea, alienarea, suferința, angoasa, strigătul, negocierea credinței, revolta, vinovăția, eșecul, fragilitatea ființei, finitudinea și urgența morții, contingența, viața expusă, neputința rațiunii, capitularea – toate înnobilate cu estetică elevată, calistratcostinescă – reprezintă alte vedete ale volumului.


PUBLICITATE