De Boboteaza, la Comanesti a avut loc o altfel de slujba. Marcati inca de nenorocirea care s-a abatut asupra zonei in luna iulie a anului trecut, localnicii au tinut cu tot dinadinsul ca apa Trotusului sa fie sfintita, la fel ca si proaspatul dig de aparare a orasului. Comanestenii cred ca de acum inainte vor fi feriti de inundatii.
Oamenii imbulziti in jurul scenei amenajate in Parcul Comanesti nu simt frigul. Par ca sorb fiecare cuvant crestinesc de pe buzele Prea Sfintitului Ioachim Bacauanul. Sunt aproape 20 de preoti care tin slujba de Boboteaza si nenumarati calugari. Nu s-a mai vazut un asemenea sobor de mult timp. Si nu la Boboteaza. De aceea comanestenii s-au strans cu mic cu mare, pentru cuvantul duhovnicesc, pentru agheasma si mai ales pentru evenimentul care avea sa preceada slujba de sfintire a apei din hardaie. „Se sfinteste apa aceasta, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”, spune cu si din suflet arhiereul vicar al Romanului. Lumea freamata. Fiecare persoana prezenta acolo vrea sa vada minunea agheasmei. Prea Sfintitul stropeste cu apa sfintita multimea prezenta la slujba. Oamenii se inchina si culeg piosi picurii de agheasma de pe haine. Slujba se termina, dar numai o parte de credinciosi se pune in miscare. Cei mai multi raman sa-si umple recipientele cu apa sfintita. Nu pot pleca acasa fara ea. Nu le-ar merge bine peste an!
Digul proaspat construit a fost sfintit
Soborul de preoti coboara de pe scena si porneste pe strada principala. Este urmat imediat de sute de oameni. Convoiul trece pe strada Trotus si ajunge pe malul raului cu acelasi lume. Zapada a acoperit urmele dezastrului din luna iulie a anului trecut. Nu se mai zaresc bucatile de beton smulse din case, copacii rupti din radacina si nici malurile scurmate. Apa curge linistita in matca ei, de parca niciodata nu a semanat pe Valea Muntelui disperare si moarte. Preotii se opresc pe un dig proaspat construit. Are aproape cinci metri inaltime si pare invicibil. Se incepe o slujba. Dar una neobisnuita. Fetele bisericesti se roaga, de data aceasta, ca digul sa reziste in calea apelor dezlantuite si sa apere oamenii de inundatii. „Au suferit destul credinciosiii de aici, spune Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul. Ma rog ca acest dig sa nu cedeze niciodata in fata apelor Trotusului si oamenii sa nu se mai teama pentru viata si avutul lor”. Digul este stropit cu agheasma.
Oamenii se roaga ca Trotusul sa nu le mai ameninte viata
Arhiereul vicar al Romanului arunca trei cruci de lemn in Trotus. Un localnic sare imediat in apele reci ca gheata. De parca astepta acest moment de cand lumea. Omul cand inoata, cand merge de-a busilea in raul scazut. Ajunge imediat la una din cruci. Pe mal, oamenii il compatimesc. Dar curajosul pare sa nu simta raceala apei. Din cateva batai ale bratelor ajunge si la cea de a doua cruce. In acest timp, un localnic aflat pe malul Trotusului pune ochii pe a treia cruce. Ezita sa intre imbracat. Ar vrea sa-si scoata macar puloverul verzui care il apara de frig si pantofii din picioare. Pana se gandeste, temerarul inotator prinde si a treia cruce. Iese din rau in aplauzele multimii. Omul vine la Prea Sfintitul si ii da crucile. „Acum Trotusul este imblanzit”, spun bucuroase niste babute. Inotatorul se retrage langa o masina si cauta sa scape de hainele ude. „Sunt obisnuit cu apa, spune dardaind Ioan Berea. Am fost marinar mult timp. Acum m-am retras in locurile natale. Nu a fost greu sa prind crucile pe apa si nici mare curaj nu mi-a trebuit. Apa nu este adanca si nici nu are curenti mari. Doar ca este foarte rece”. Asistenta multumita de ceea ce a vazut se retrage spre strada. La fel si soborul de preoti. „Aici unde s-a ridicat acest dig, pana anul trecut, in vara, erau patru gospodarii, spune primarul din Comanesti, Viorel Miron. In iulie, Trotusul le-a ras de pe fata pamantului. Speram, ca in cazul unor alte calamitati, digul sa protejeze orasul. Mai credem ca slujba de sfanta zi a Bobotezei sa «imblanzeasca» Trotusul. Sa nu-si mai paraseasca niciodata matca”. Raul susura cuminte in albia sa. Pare sa nu-si aduca aminte ca numai in Comanesti a lasat 70 de familii pe drumuri. Curge tacut si molcom. A venit momentul odihnei pentru el!Scris de Lili ADOCHITEI
