Diferite guverne ne bat obrazul si ne sfatuiesc mai mult sau mai putin prieteneste sa incercam sa ne tinem cetatenii in interiorul granitelor. Nemti, francezi, englezi, norvegieni sau suedezi, toti sunt nemultumiti de faptul ca in tarile lor ajung prea multi români care ii deranjeaza. Ori cersesc, ori fura, ori se ocupa cu alte infractiuni.
Guvernele acestor tari incearca sa ne convinga sa cautam solutii pentru ca aceste persoane sa nu mai iasa din tara, in felul acesta cetatenii statelor respective scapând de o grija in plus.
Problema este ca aceste cerinte ale guvernelor, desi par a fi rezonabile, sunt putin ipocrite. Nu doar pentru ca, odata ce ne-au acceptat in UE s-au angajat sa respecte si dreptul la libera circulatie a persoanelor. Ci si pentru ca aceste guverne au crezut ca, acceptându-ne, vor putea sa aleaga doar acele categorii de cetateni pe care le doresc.
Nu in ultimul rând, sa ne imaginam cum ar reactiona aceste state in momentul in care o tara ca România ar incerca sa impuna restrictii unor anumite categorii de cetateni din UE. Sa interzica, de exemplu, accesul italienilor de peste 60 de ani pe motiv ca vin la noi in cautare de carnita tânara. Sa le spunem barbatilor belgieni ca nu-i mai dorim in tara pentru ca stim ca vin in cautare de copii. Nu cred ca ar reactiona foarte placut.
De aceea cred ca noi, ca români nu avem nici o obligatie sa-i fortam pe concetateni sa ramâna in interiorul granitelor daca nu le oferim si conditii decente de viata. Mai ales ca, trebuie sa precizam, ca situatia economica a tarii este cauzata si de aplicarea legislatiei europene iar inchiderea fabricilor si uzinelor românesti s-a facut si ca urmare a faptului ca am permis intrarea pe piata a companiilor din tarile UE.
Ca urmare, logica dupa care ar trebui sa-i transformam pe români in prizonieri dupa ce au ajuns muritori de foame mi se pare schioapa.
Vor tarile UE ca românii saraci si needucati sa nu le mai invadeze teritoriul? Sa cotizeze pentru crearea de locuri de munca si conditii decente de viata in România.
