Ati auzit, probabil, de cazul celor trei eleve arestate preventiv pentru ca ar fi incercat sa mituiasca profesorii din comisia de examinare cu niste bani pentru a fi mai indulgenti. Desi se stie ca practica este mai veche, profesorii din comisie fiind aceiasi an de an, procurorii nu au inchis cercul, preferând sa prinda doar elevele nu si cadrele didactice care urmau sa primeasca banii.

Au motivat graba cu care au retinut fetele prin faptul ca s-ar fi temut ca acestea sa nu cheltuiasca banii si, astfel, sa nu mai existe suficiente probe pentru dosar.

In afara de faptul ca explicatia este hilara de vreme ce tot procurorii au spus ca elevele erau urmarite cu atentie, haideti sa ne amintim cazul de la Piatra Nemt, cu celebrii “teroristi” care ar fi pus o bomba la masina unui interlop. Si care, la fel, au fost urmariti cu atentie de autoritatile care i-au lasat sa monteze pachetul ce putea exploda oricând punând in pericol viata locatarilor din blocurile din jur.

Doua cazuri oarecum similare – in sensul ca autoritatile monitorizau cu atentie actiunea celor implicati – doua abordari diferite. Putem sa ne intrebam de ce nu s-a asteptat pâna când banii adunati ajungeau la profesori? Putem.