Economia României, dar și alte domenii importante ale susținerii dezvoltării economico-sociale a țării încep să țipe tot mai tare după forță de muncă. Țara nu mai are oameni dispuși să lucreze în multe domenii de activitate, iar cauzele sunt multiple. Se vorbește de ani buni de exodul de forță de muncă, mai ales calificată, în Occident (semioficial se spune de vreo trei milioane de oameni, neoficial se aude acum de circa cinci milioane), dar și despre apetitul scăzut al celor tineri de a veni la muncă acolo unde pare mai greu.
Printre domeniile care au ajuns în asemenea situație se află agricultura, dar dacă până acum vorbeam aici de „pălmași”, acum se spune că nici fermieri, adică antreprenori, manageri, investitori etc nu vom mai avea. Pentru că ne îmbătrânesc și fermierii și rămân tot mai puțini. Zilele acestea, la o conferință regională un secretar de stat din Ministerul Agriculturii dădea, în premieră, câteva cifre culese chiar din Regiunea Nord-Est, din tabelele cu adevărații fermieri, adică acelea cu agricultorii care au depus cereri unice pentru acordarea de subvenții. Așa am aflat că la doar ceva mai mult de 168.000 de fermieri numai vreo 17.000 aveau vârste până în 40 de ani. Peste 1.500 erau spre a doua sau chiar a treia tinerețe, iar doi dintre ei au trecut de suta de ani.
În aceeași conferință, un director de liceu agricol spunea că închiderea celor mai multe școli de acest fel poate fi o cauză principală a fenomenului, pentru că înnoirea loturilor de tineri cu apetit pentru agricultură trebuie făcută mai ales de acolo. Din școli care să nu mai fie plasate la nivelul de jos al sistemului de învățământ, de care să fugă toți.
„Dacă nu-ți place cartea – se mai spune și acum pe la noi -, ai să ajungi la coada vacii sau la sapă!”. Da, în grajd nu e ca la mall, dar lucrurile au mai evoluat și aici sau – să fim cinstiți – ar trebui să evolueze și mai mult. Pentru că tot direct de la vacă, de la capră sau de la oaie vom lua laptele adevărat.
