Răzvan Bibire

Nu trece săptămână fără ca nemernicii de ruși care au ocupat ilegal Crimeea care le aparține de vreo 300 de ani să nu lanseze câteva avioane militare care să zboare peste Marea Neagră cu intenții vădit agresive. Mare noroc pe capul nostru că la baza militară de la Mihail Kogălniceanu se află niște avioane britanice venite să ne protejeze de agresivitatea rușilor.

Acestea decolează și interceptează avioanele rusești încă aflate în spațiul aerian internațional. Aflate în spațiul aerian internațional?! Păi, și ce, nu au voie? Evident că au voie, dar asta nu se mai spune, pentru că ar însemna că aeronavele britanice au decolat degeaba, întrucât avioanele rusești nu au pătruns în spațiul aerian românesc.

Dar, hei! Pe de o parte este necesar să ni se amintească frecvent de pericolul rusesc ca să nu mai întrebăm întruna pentru ce trebuie să plătim miliarde de dolari pe rachetele comandate fără licitație de la americani.

Pe de altă parte, după cum ne povestește Valentin Vasilescu, fost Comandant Adjunct al Aeroportului Internațional Henri Coandă și pilot pe MiG 21, situația este puțin mai prozaică.

Vasilescu spune că piloții britanici detașați la Kogălniceanu, fiind în serviciul de luptă, nu pot executa zboruri de instrucție ca și colegii lor din Anglia. Dacă nu zboară cel puțin o dată pe lună, sunt obligați să reia antrenamentul cu dublă comandă.

„Așa că profită de decolările aviației militare rusești din Crimeea și ca să-și mențină clasificarea, doi piloți britanici aleg o zi cu condițiile de barem minim și o noapte tot la minim. Mai bifează un traiect în condiții grele la o paradă sau o zi a aviației, etc. Șase piloți detașați, toți își rezolvă problemele cu condițiile de menținere în serviciul de luptă, cu cîte 3-5 zboruri pe lună”, spune Valentin Vasilescu.

Iar în timpul acesta, formatorii de opinie și factorii de decizie toacă firul în patru despre „agresivitatea” rusească.