Schimbarea numelui sau a prenumelui nu este un demers rezervat exclusiv instanțelor de judecată. În multe situații, procedura poate fi realizată pe cale administrativă, însă doar dacă există motive temeinice prevăzute expres de lege. Reglementările în materie sunt cuprinse în Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, care stabilește clar atât cazurile admise, cât și limitele acestui drept.
În ce situații poate fi schimbat numele
Pentru ca o cerere să fie admisă, solicitantul trebuie să se încadreze într-una dintre situațiile prevăzute de lege. Printre cele mai frecvente motive se numără:
-
numele sau prenumele este indecent, ridicol ori susceptibil de a provoca prejudicii de imagine sau demnitate;
-
numele a fost modificat prin traducere sau adaptare și persoana dorește revenirea la forma inițială;
-
solicitantul este cunoscut în societate, în profesie sau în mediul artistic sub un alt nume și poate dovedi utilizarea constantă a acestuia.
Motivele familiale sunt, de asemenea, frecvente. De exemplu, o persoană poate solicita schimbarea pentru a realiza unitatea de nume cu ceilalți membri ai familiei, în special dacă părinții și-au modificat anterior numele pe cale administrativă.
În cazul divorțului, foștii soți pot reveni la numele purtat înaintea căsătoriei sau la numele din naștere. Legea permite inclusiv revenirea la un nume dobândit într-o căsătorie anterioară, chiar dacă și aceasta a fost desfăcută prin divorț.
Există și situații speciale, precum recunoașterea tardivă a filiației, când o persoană dorește să poarte numele părintelui care a recunoscut-o ulterior înregistrării nașterii.
Motive legate de identitate și integrare culturală
Legea ia în considerare și aspectele de identitate culturală. Astfel:
-
persoanele care poartă nume de proveniență străină pot solicita un nume românesc;
-
cei care au renunțat anterior la un nume românesc în favoarea unuia străin pot cere revenirea la forma inițială;
-
persoanele care și-au schimbat sexul prin hotărâre judecătorească pot solicita un prenume corespunzător noii identități.
De asemenea, este permisă simplificarea numelor sau prenumelor compuse din mai multe cuvinte ori adăugarea unui prenume cu care persoana este cunoscută în mod obișnuit.
Care sunt pașii procedurali
Procedura începe prin depunerea unei cereri motivate la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primăria de domiciliu.
Ulterior, un extras al cererii este publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Publicarea are rolul de a informa publicul și de a permite eventuale opoziții în termen de 30 de zile, dacă o terță persoană consideră că schimbarea i-ar afecta drepturile.
Există însă și excepții de la obligația publicării, în special atunci când schimbarea este solicitată pentru corectarea unor erori materiale ori când numele actual este indecent sau ridicol.
Dosarul trebuie să conțină:
-
cererea motivată;
-
copii legalizate sau certificate ale actelor de stare civilă;
-
actul de identitate;
-
cazierul judiciar;
-
dovada publicării în Monitorul Oficial, atunci când este necesară.
Situații în care cererea poate fi respinsă
Dreptul la schimbarea numelui nu este absolut. Legea impune restricții clare pentru anumite categorii de persoane.
Cererea nu va fi admisă dacă solicitantul:
-
a fost condamnat în ultimii cinci ani pentru infracțiuni săvârșite cu intenție;
-
are impuse măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație în străinătate;
-
a fost expulzat sau returnat din state cu care România are acorduri în acest sens.
În aceste situații, autoritățile pot considera că schimbarea numelui ar putea fi folosită pentru a evita consecințe legale sau pentru a îngreuna identificarea.
Reguli speciale pentru minori
În cazul copiilor minori, schimbarea numelui necesită acordul ambilor părinți. Dacă minorul a împlinit 14 ani, este necesar și consimțământul său expres.
Atunci când ambii părinți își schimbă numele de familie, numele copiilor minori se modifică din oficiu, fără o cerere separată.
În schimb, copiii majori nu preiau automat noul nume al părinților, ci trebuie să formuleze o solicitare proprie dacă doresc acest lucru.
Decizia finală și efectele schimbării
După analizarea dosarului și a eventualelor opoziții, decizia aparține șefului serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor. Termenul de soluționare este de 30 de zile de la primirea documentației complete.
Dacă cererea este admisă, se emite o dispoziție oficială. Solicitantul trebuie să o ridice în termen de 90 de zile, în caz contrar aceasta își pierde valabilitatea. Noul nume este purtat efectiv din momentul înmânării dispoziției, iar ulterior se eliberează noile acte de stare civilă.
În cazul respingerii, solicitantul poate contesta decizia în instanță, potrivit legii contenciosului administrativ, sau poate formula o nouă cerere dacă apar motive suplimentare.
Schimbarea numelui pe cale administrativă rămâne astfel o procedură accesibilă, dar strict reglementată, menită să protejeze atât dreptul la identitate al persoanei, cât și interesele legitime ale societății.
