În vremea în care cumplita ciumă a bântuit Florența, în 1338, șapte doamne și trei tineri s-au refugiat, timp de zece zile, într-o vilă din apropierea orașului pentru a scăpa de contaminare. Fapta lor apare în celebrul „Decameron” al lui Giovanni Boccaccio, într-o atmosferă mai mult romantică decât dramatică, deși atunci în acel oraș au murit de ciumă jumătate dintre locuitori. Dar cartea lui Boccaccio a apărut la 15 ani după eveniment.

La modul real, omenirea a trecut prin mai multe valuri de pandemie: ciuma, variola, tifosul, holera, febra galbenă, tuberculoza și gripa. Astăzi, mapamondul este într-o amenințare de pandemie, din cauza coronavirusului apărut de puțină vreme în Wuhan, un oraș din China cu numai… 11 milioane de locuitori. Sunt peste 1.000 de morți numai acolo, dar și circa 43.000 de persoane afectate. Unele cazuri sunt depistate prin 28 de țări din lume.

Ce fac chinezii sub această amenințare? Mai toți poartă celebrele măști chirurgicale oriunde s-ar afla. În câteva secvențe filmate chiar în Wuhan am văzut și străzi absolut pustii ziua în amiaza mare, dar și locatari din blocurile de locuințe care bătea în scânduri ușile apartamentelor unde se aflau vecinii lor infestați sau, în zonele comerciale încă circulate, oameni căzuți pe caldarâm și ocoliți de trecători ca și cum nu erau acolo.

Pe la noi s-a anunțat doar epidemia de gripă, fenomen aproape normal la vreme de iarnă. Românii nu se tem de coronavirus, însă pe stradă vedem uneori oameni cu măști chirurgicale. Prevederea e mama înțelepciunii!
Nu pot ocoli însă maniera românilor de a trata orice situație catastrofală prin umor. Pe WhatsApp primim constant glume, poze și filmulețe în care coronavirusul este luat „la mișto”. Iar în prag de Valentine’s Day și de Dragobete, în poze apar cupluri care se sărută dulce, dar cu măști chirurgicale la gură. Tot ca o metodă de prevedere.