Sărbătoarea Floriilor nu are o dată fixă, fiind marcată cu o săptămână înainte de Învierea Domnului.
Prima atestare documentară a sărbătorii de Florii datează din secolul al IV-lea, când Sf. Epifanie scrie două predici pentru această ocazie. Tot referitor la sec. IV, pelerina Etheriei relatează modul în care Floriile erau sărbătorite la Ierusalim şi face prima menţiune a sfinţirii ramurilor de salcie în biserici, în evocarea bucuriei întâmpinării Mântuitorului.
Iisus intra în Ierusalim călare pe un măgar, însoţit de apostoli şi întâmpinat de mulţime ca rege spiritual al iudeilor, cu ramuri de finic – o specie de palmier. Mântuitorul mergea să-şi întâmpine destinul, pentru ca aceeaşi gloata care îl primea cu bucurie avea să-l piardă căteva zile mai târziu. Duminica Floriilor marchează începutul Săptămânii Patimilor, dar tradiţia precreştină atribuie acestei zile semnificaţia renaşterii naturii.
De Florii, duminică, 21 aprilie, în toate bisericile ortodoxe din Bacău şi din întrega ţară, milioane de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie de Florii, cu gândul la intrarea lui Iisus în Ierusalim. Preoţii au sfinţit ramurile de salcie, pe care creştinii le-au dus acasă pentru a le aşeza la tocurile uşilor, ferestrelor, la streaşină, la icoane, ori chiar pe morminte. Se crede că, după sfinţire, salcia aduce linişte şi prosperitate în cămine. Conform acestor tradiţii, ramura de salcie simbolizează înnoirea, primăvara, renaşterea naturii.
În seara de Florii au încep slujbele deniilor, care vor continua în Săptămâna Patimilor.
