Trecem zilnic prin centrul Bacăului și, de vrem sau nu, ochii noștri mătură vitrinele magazinelor care se înșiruie de la un capăt la altul al bulevardului. Printre ele se regăsesc și spații comerciale pe care le observăm acolo de zeci de ani, în care se petrec aceleași lucruri…de când lumea. Unora le și trecem pragul, fără a băga de seamă că sunt în același loc. Sunt proprietățile cooperației meșteșugărești… cu branduri de ieri și de azi.

Magazinele au purtat hainele vremurilor pe care le-au traversat. Mai întâi, au fost micile ateliere ale meșteșugarilor, îmbrăcate de comuniști în haine muncitorești, pentru ca, mai apoi, democrația ultimilor 28 de ani să le aducă la nivelul apropiat vitrinelor din Occident. Din păcate, din cooperația înfloritoare din urmă cu mulți ani nu a mai rămas prea mult.

Au dispărut pe rând, mai întâi cele de la sate (atât fostele CAP-uri, cât și cele care aparțineau cooperației de consum), apoi le-au urmat cooperatorii de la oraș, în general, constituiți din meșteșugari – cizmari, ceasornicari, croitori, zugravi, dulgheri, geamgii, zidari, pielari, fotografi, ceasornicari şi depanatori radio – TV etc. Astăzi, nu mai auzi de cooperativa „Sporul”, de „Tehnica”, „Arta Croitorilor”, „Constructorul”, „Flacăra” sau de „Progresul” Incoom. În prezent, „umbrele” lor supraviețuiesc din închirierea spațiilor comerciale scăpate de „rechinii” imobiliari (patrimoniul cooperației fiind format aproape exclusiv din unități plasate în zona centrală a localităţilor județului).

Și totuși… „Muncă și Artă”

Datorită unor nostalgici care au crezut de la început în forța meseriașilor și în rolul lor activ în societate, cooperativa „Muncă și Artă” a supraviețuit vremurilor tulburi postrevoluționare. Îți dai seama că mai avem cooperativă prin târg doar dacă privești ceva mai atent inscripțiile de la intrarea în unele magazine sau dacă cercetezi autorizațiile atârnate la loc vizibil în interiorul lor.

Dar, cel mai bine le cunoaștem mai ales grație priceperii zecilor de coafeze, frizerițe, manichiuriste…„Suntem singura cooperație care, acum, încă mai stă în picioare. După ’89, a cam dispărut tot, de la CAP-uri până la cooperația de consum, și asta mai ales după apariția Legii nr 1 din 2005, a cooperației, în baza căreia funcționam cu toții. Părerea mea e că asta nu este o lege, ci mai degrabă un ghiveci călugăresc care a transformat totul în praf. Cred că, de fapt, asta s-a și vrut: ca noi să dispărem.

Or, în toate țările dezvoltate această ramură există, ba chiar s-a dezvoltat, cum e în Spania sau Austria”, spune Mihai Suditu, președintele societăţii cooperativă meşteşugărească SCM „Muncă și Artă” Bacău. Înainte de 1989, societăţile cooperative erau considerate firmele „capitaliste” ale regimului, oamenii uitându-se oarecum cu invidie la cooperatori (tocmai pentru că erau, oarecum, independenți).

Acum, treburile sunt privite invers: cooperatorii sunt „comuniştii” capitalismului, cu mențiunea că toți sunt patroni (cu drepturi egale). În vreme ce falimentele au curs în cascadă în toată economia, cooperativele au rămas un model de business prea puțin menționat în mediul antreprenorial.

La coafor, pe bază de programare

Prestările de servicii ale cooperatorilor au fost mereu apreciate de băcăuani. Cine nu a fost măcar o dată să se tundă sau să-și aranjeze părul la o frizerie sau cine nu și-a reparat încălțămintea la cizmarii cooperației?

„«Muncă și artă» este cea mai veche cooperativă din Bacău. Noi, ne-am înființat în 1949. Avem și acum spații în care se prestează aceleași servicii de zeci de ani. Pe la noi au trecut sute de femei foarte bune meseriașe în branșa lor. Cooperativa noastră are ca principal obiect de activitate igiena corporală, respectiv coafură, manechiură, pedichiură, saloane de înfrumusețare, de întreținere corporală. ”
Mihai Suditu, președintele societăţii cooperativă meşteşugărească SCM „Muncă și Artă” Bacău

Celebră printre băcăuani este unitatea de coafură din centrul Bacăului – „Select”. A rezistat vremii și vremurilor mulțumită talentului cooperatoarelor. Aici, ca și la unitatea similară din zona Gării, în apropierea fostului restaurant „Dinamo”, mii de băcăuance și-au îngrijit aspectul cu ajutorul profesioniștilor de la „Muncă și Artă”.

„Înainte, coafezele, manichiuristele, pedichiuristele etc. lucrau numai pe bază de programare, așa de solicitate erau unitățile noastre. Sigur că erau serviți și ceilalți clienți care veneau, dar trebuia să aștepte să le termine pe doamnele care aveau programare. Meseriașii noștri trăiau bine înainte: erau îmbrăcați bine, aveau mașini, mâncau la restaurant, mergeau în concedii în fiecare an. Acum, foarte puțini dintre ei mai fac treaba asta, pentru faptul că nu mai sunt clienții care erau atunci”, mai povestește președintele Suditu.

Cooperaţia meşteşugărească, în cifre

În 2017, la UCECOM, uniunea la care sunt asociate, direct sau indirect, toate cooperativele meșteșugărești din țară, existau 482 de entităţi – societăţi cooperative meşteşugăreşti, uniuni judeţene şi asociaţii de societăţi cooperative meşteşugăreşti, numărul total al membrilor depășind 12.400 de persoane. La nivelul SCM asociate se regăsesc în prezent 2.070 de unităţi. Peste 80% din cooperatorii membri UCECOM au o dublă calitate – asociat la muncă şi la capital, adică membrii cooperatori sunt şi proprietari, dar şi lucrători în propriile cooperative.

În județul Bacău, numai la SCM „Muncă și Artă”, mai există doar 30 de secții cu activitate, din care 17 sunt în sectorul igienă – coafuri, frizerii etc și restul de 13 secții care prestează alte activități. Mai exact, sunt 9 frizerii unde activează 67 de profesioniști – femei și bărbați, 8 coafuri cu 77 de cooperatoare, respectiv 13 secții cu „diverse” – vulcanizare, reparații încălțăminte, croitorie, 1001 servicii, baruri tip bufet, confecții tâmplărie PVC, curățătorie chimică.

„Avem o concurență enormă din partea saloanelor de înfrumusețare particulare, mai ales că, azi, cine vrea își face o frizerie sau o coafură. După unele calcule, sunt aproape 300 de ateliere particulare. Or, înainte, clienții din Bacău erau serviți numai și numai de «Muncă și Artă», specializată pe această activitate, iar acum sunt împărțiți cu saloanele particulare”, mai spune Mihai Suditu.

Tinerii învață meserie

În fiecare an, circa 40 de tineri vin în sistem, unde practică cu succes aceste meserii. În ultimii 3-4 ani, puținii tineri care au acceptat să îmbrățișeze aceste meserii au decis să-și caute șansa afirmării peste granițele țării. „Înainte, eram obligați ca să angajăm copiii cooperatorilor care urmau cursurile școlilor de arte și meserii. Așa s-a transmis meseria din tată-n fiu. Păi, în cooperație se intra tânăr și se iesea bătrân. Acum, forța de muncă pleacă în străinătate.

Foarte mulți frizeri și coafori tineri de la noi au plecat afară, pentru că se câștigă mult mai bine acolo. Eu am chiar și acum scaune de frizer sau de coafeză unde aș putea să mai angajez tineri, cu precizarea că cel interesat trebuie să devină membru cooperator aducând cel puțin trei salarii minime pe economie la capitalul social al cooperativei”, spune șeful cooperatorilor băcăuani. Cei mai mulți tineri cooperatori au plecat în Spania, Anglia, Italia, Irlanda, Germania și, mai nou, în țările nordice.

„Cum au ajuns au și fost angajați de patronii străini. Au venit la mine și au cerut câteva săptămâni de «fără plată», dar care au ajuns afară, înapoi nu s-au mai întors. Mulți m-au sunat de acolo și mi-au mulțimit, dar mi-au transmis că ei acolo vor rămâne”, a mai adăugat cu amărăciune Mihai Suditu. De altfel și statisticile arată că tinerii meseriași au fost atrași în special de ofertele venite din zona vaselor de croazieră.

„Însă avem în continuare meseriași foarte buni, să știe lumea, doar că noi nu prea ne-am lăudat. Și nu ne-am lăudat tocmai pentru că suntem prea vechi și foarte cunoscuți. Ce să le mai spui oamenilor că «Muncă și Artă» face coafuri sau că tunde, când noi facem asta de 70 de ani! Nu suntem o cooperativă bogată, dar toate spațiile sunt ale noastre și nu avem datorii de 1 leu, la nimeni. Suntem săraci și curați”, încheie Mihai Suditu, președintele SCM „Muncă și Artă” Bacău.