M-am întâlnit, recent, pin cartierul în care locuiesc cu unul dintre consilierii locali din Bacău. Ce credeți că făcea? Cu alți doi cetățeni „inventaria” gropile din trotuare, denivelările, lucrările nefinalizate cum se cuvine etc. Se știe cum minunații constructori, oficiali sau de ocazie, sapă gropi, pun ei ce pun în ele apoi la final uită să lase locul cum l-au găsit, să nu fie păcat de trotuarele modernizate, care chiar arată bine. Nimeni din conducerea comunității nu vede aceste lucruri și, evident, nu se decide nicio măsură de îndreptare.

Consilierul despre care scriu aici e unul tânăr, aș zice chiar „imberb” în ale politichiei, dar activ și chiar colțos în ședințele Consiliului Local, iar eu, un simplu cetățean, mi-aș pune speranțe în el. Dacă, de exemplu, ar deveni consilierul nostru de proximitate, l-aș vota.

Ideea „consilierului de proximitate” am mai rumegat-o în gând și altă dată. Să avem și noi consilieri locali și poate și județeni de proximitate, cum avem polițiști de proximitate, cum a trebui să avem asigurători de proximitate, medici de proximitate, servicii de proximitate de tot felul. Sau, de ce nu, să reedităm o măsură politică și administrativă de dinainte de 1990 – a deputaților care răspundeau de un cartier, de o zonă etc. Să te întâlnești des și lesne cu un consilier local și să-i spui ce probleme vezi pin cartier.

Dar ideea mea nu e originală. Cu vreo 14 ani în urmă, în Iași s-a propus să fie investiți consilierii locali cu asemenea îndatoriri exprese, apoi ei să raporteze săptămânal în CL ce au constatat pe teren. „Consilierii – era motivată propunerea – își primesc indemnizația doar în baza participării la ședințele din comisii sau din plen, fără a avea nicio altă obligație”. În noua ipostază, să tragă și ei mai des de mânecă executivul din primărie.